Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA IARBA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 365 pentru CA IARBA.
Dimitrie Anghel - Fluturul morții
... fața apelor în care se resfrînge cu zborul ei fulgerător, cocinele scînteind ca niște pietre pierdute dintr-un inel parcă îndoaie încă un firicel de iarbă ; cosașul cu picioarele strînse pentru salt spune de liniștea mohoarelor, îndoliatul greier cu cîntecul lui, de liniștea ce era la începutul lumilor, păiajenii cu picioarele ... au umplut de veselie cuprinsul grădinii. Fiecare floare se pleacă și-și leagănă grațios capul, una picură o lacrimă, alta se îndoaie și se scutură ca vrînd să scape de o povară, și atunci, un albăstrel își întinde aripele și zboară tulburat, ca un gînd ascuns din cuprinsul floarei. Ar veni la loc, și nu cutează. Nehotărît stă o secundă în aer, ca o frîntură de senin, apoi fulgeră și se mistuie în cuprinsul albastru. Din cuibul unei gherghine, o flacără verde pîlpîie și se înalță și ea ... o zi rîsetele clare ale copiilor nu mai răsunară în grădină, și bătrînul cu barba lui albă, tăiată ca dintr-un giulgiu, nu mai apăru ca de obicei în capul scărilor. Vîntul singur, ca
... o voce pătimașă, Stepa, stepa se îmbracă cu solare răzlățiri. Verdea papură vuiește pe câmpia uriașă Flori albastre și flori roșii, libelulă și țânțar, Scânteiază ca-ntr-un cântec de idilă drăgălașă, Și întinderea sclipește, și sunt singurul ei țar. III Părul meu aprins de soare este tot o scânteiere... Caldul ... resimt însuflețit... Pe potrivnica fecioară aș turba-o sub plăcere, Și dușmanul, dintr-o dată, l-aș înfige sub cuțit. Pe-armăsarul meu de stepă, ca nălucă orbitoare, Trec, vârtej de aur roșu, de nisip înfășurat, Și când luna stoarce lapte peste iarba șoptitoare, Stele clare priveghează cortul meu nemăsurat. IV ... Nici săgeata nu te-ntrece și te-avânți fără-ncetare, Sub un farmec de himeră, după ea urmăritor. Din real ieșit afară nu mai ești ca orișicare,... Te-nzestrezi cu mâneci roșii la tunică de satin, Chipeș, nalt, cu stemă-n frunte, pleci pe visul tău călare, Și se uită, și ... după dealuri, când alunecă-n declin. Fericită, o vei duce sub un cer de primăvară, Iar pe ierburile stepei, un palat miraculos, Îl vei face, ca prin farmec, dintr-o dată să răsară, Întinzându-și umbra-n veacuri enigmaticul colos. VII Dar un crivăț năpustește viscolirea lui brutală... Inspirarea exalează un ...
Dimitrie Anghel - Două glasuri
... floare roșie pe mohorîtul cîmp stăpînit de moarte. De un tropot surd de copite îmi mai aduceam aminte, și apoi urechea mea lipită la pămînt, ca atunci cînd eram copil și cercam să prind îndepărtatele zgomote, n-a mai auzit nimic. Tăcerea, ca o mare pînză udă, s-a așternut peste toate vibrațiile. Nici un vînt nu bătea, ca să trezească un zvon, nici o gînganie nu mișca un fir de iarbă, ca să se pornească o undoiere ; nici o pietricică nu se desprindea dintr-un mal, ca să rupă funerara pace. Era o liniște din acelea care nu se lasă decît în urma zăpezilor mari, după ce-a fulguit îndelung ... înduioșeze, rămăsesem singur și părăsit sub uriașa boltă a cerului. Alături de mine, o roată de tun înnămolit își zugrăvea spițele pe cer ca niște minutare de umbră oprite pe ochiul unui cadran într-un ceas fatal, iar după silueta ei, linia întinsului cîmp, unde mulți alți ca și mine căzuseră, desigur, acolo unde-i ajunsese ceasul rău. Împăcat cu soarta, în liniștea și singurătatea aceea mare ce mă împresura, simțeam că mi ... ...
Emil Gârleanu - Călătoare! ...
... ce fericire să călătorești dimineața, în revărsatul zorilor, când iarba e proaspătă sub rouă, aerul jilav de răcoare, și când pe cer se prelinge lumina ca o undă de aur. Ș-apoi dimineața privești altfel lumea, altfel o judeci; gândurile nu-ți sunt spulberate, ci se limpezesc, tihnite, din prisos. De ... din furnicar strivite, dintr-o dată, sub talpa grea a omului. „Ciudat, gândi furnica în sine, s-ar zice că numai pentru ca să facă rău își învelesc oamenii picioarele în pielea groasă a încălțămintelor.â€� Și tot gândind astfel, furnica ajunse la pânza îmbâcsită de ... peste un pumn de ouă furate dintr-un furnicar; bunica dăduse de veste numaidecât, întreg neamul furnicesc venise și, în vreme ce drumețul dormea în iarbă, cât ai clipi, cărăbăniră toate ouăle, ca pe-o pradă de război. Așa, furnica își luă inima în dinți și, ușoară, se coborî în buzunar. Scotoci încolo și-ncoace; într-un colț ... puse în tolbă. Furnica, îngrozită, o luă la fugă pe mânecă în sus, apoi, de cealaltă parte pe care se urcase, se coborî pe haină. Ca
Vasile Alecsandri - Cântece de stea și povestea vorbei de Anton Pann
... Văzui arzând în vulvori Bogați neîndurători Care tot s-au veselit Și săraci n-au miluit!... etc. După această descriere a iadului, vine ca un contrast veselitortabloul raiului: Văzui raiul cel frumos, Ca soarele luminos, Și mese întinse de rând, Pe ele făclii arzând; Iar împrejur drepții stau Și bucurie gustau. Văzui sfinți prea luminoși, Apostoli și cuvioși ... vânt. . . . . . . . . . . . . . Prin pomi, prin rămurele Stând fel de păsărele Cu bucurie mare Răsun' dulce cântare Cu toate melodind. . . . . . . . . . . . . . În cântarea IV: Viața omului: Omul este ca iarba, Zilele ca o floare Ca timpul trecătoare... Așa va înflori!... Când e în tinerețe. Se află-n primăvară... etc. Când e în bărbăție În toamnă se ivește... etc. Când e ... Atunci intră în iarnă, Când nori încep să cearnă Și se-nălbește tot. Ca floarea cea uscată, Și-n seamă nebăgată. Se pierde sub zăpadă Ca și când n-a mai fost... Astfel dar este omul De orice stare-n lume, Aibă orișice nume, Astfel e trecător. Cât să ... Dragostea: Ca dragostea mai scump nume Nu e pe acest pământ. Ea-i împărăteasă-n lume, Ei toate supuse sânt. Dragostea în orice casă Stă ...
Petruț Pârvescu - Câmpia cu numere - Geometria visului
... a mai fost și ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri…â€� (Ecclesiastul 3.15) 1. mult prea grăbit ca să prindă contur mici frontiere doar acolo părți compacte derizorii ale memoriei ființe și lucruri în emisfera cuvîntului c e l mult prea nevorbit c ... secundei gură pe gură o piramidă de cuvinte refăcînd gramatica strigătului o superbă peșteră de sare în lacrima trupului rostuit pe răzor semn firul de iarbă albastră ce separă mereu grădina dintre sexele mirării ram pe ram în codrul de greșeală un sînge alb în tranșeele cărnii prin noaptea somnambulică de ... pe umărul dilatat al zilei următoare cum roade în închipuire gîndul ascuns cenușii toate încheieturile urii un nod de iubire aleasă rodește în pustia ta ca să – l deslegi tu multiplicînd absența și să fii tu singurul stăpîn al acestui tărîm inventat cînd imnul de slavă al celor învinși zace ... potcovarul din capul satului intrase singură în grădină pe furiș (cu mînecile suflecate și picioarele goale înainta sfioasă spre căpițele de fîn proapăt cosit) luna ca un tuci cu mămăligă era gravidă iar umbra ei subțire luneca peste iarba înaltă și moale mirosind a busuioc deocheat și a ...
Dimitrie Anghel - Dragoste (Anghel)
... ș-a sulcină, Miroasă dulce, cum miroasă un așternut păstrat de zestre; Și-n mine, cînd e întunerec și cînd se face iar lumină, Ca-ntr-o odaie-n care-apune ori bate soarele-n ferestre. În depărtări s-afundă zarea cu năluciri de munți în cladă, Și vîntu-i ... razimi De brațul meu, n-o s-o mai razimi, și gîndul ăsta mă omoară, Că drag mi-i sînul tău cel dulce și alb ca miezul unei azimi... Cu iarba ne-a crescut amorul, și cade-acum cu ea sub coasă ! Ah ! gînd mîhnit, ce vrei tu? Spune ...
Ion Heliade Rădulescu - O noapte pe ruinele Târgoviștii
... a pus?' Zidul ca o fantomă dasupră-mi se lățește, Ca uriaș la spate-mi turnul se nalță-n sus. La locul lor stau toate, ca moartea neclintite, Gata să năvălească; umbrele mă-ncongiur, Trec și retrec, se primblă asupră-mi pironite; Pasări de noapte, cobe fâlfâie împrejur. ............................................................................... Eu n-am ... P-a Neamțului cetate eu văz o eroină , Moldoveană în toate, spartană l-al său dor, Certând nemernicia la moldovean streină, Zicându-i ca să moară ori vie-nvingător. Aci Mihai cel Mare deșteaptă bărbăția, Steagurile destinse slobode fâlfâiesc; Subt dânsele el cheamă pe toată Rumânia, Și trâmbița răsună ... crește, Deșteaptă bărbăția; din ochi robii vorbesc. Vitejilor războinici! frunza când vă suspină Și când astupat geme vântul pân boltituri, Este al vostru nume ce ca o undă lină Murmuie, se strecoară pân aste crăpături. .............................................................................. Dar ce glas întrerupe astă tăcere sfântă! E glasul cucuvaii ce plânge al său dor. Asta ... al vostru mormânt cântă Acest fiu al pustiii?... O, glas preacobitor! Ce-mi spui d-a noastră soartă? vaietul ce nu-ți tace? Ca ce fel de restriște? ca ...
Emil Gârleanu - Cât un fir de neghină
... Și spusa muncitoarei îi intrase atunci pe o ureche și-i ieșise pe alta. De-abia văzuse de câteva zile lumina soarelui, pământul, florile! În iarbă i-au părut toate un rai; dar când a întins aripioarele și-a zburat, mirându-se că poate să străbată aerul ... frunză, atunci întâiași dată a cunoscut greul. Și spusele furnicii i-au venit în minte... Ce era? O gânganie mică, fără strălucire, rotundă, ca o sămânță. De unde venea? Din iarbă; ținea minte că se trezise sub o rochița-rândunicii . Dar încotro avea să se îndrepte? Ei, asta era greul! S-a coborât de ... cu copii. „La ce m-a lăsat Dumnezeu dacă n-am părticica mea de pământ? se întreba gângania. Unde să mă așez ca să rămân liniștită?â€� Atunci în față i se ridică deodată casa, locuința stăpânului grădinii. „Sus, acolo, trebuie să fie bine... dar e prea ... ei pe lume?... În clipa aceea gâza prinse cu ochișorii o semene a ei zburând pe sus, căutând poate un loc de scăpare ca și dânsa. Dar nici n-apucă bine să se uite la ea, când, ...
Gheorghe Dem Theodorescu - Oaia năzdrăvană
... făcea Și-n loc se oprea, Dulăi odihnea Pe gânduri cădea. Dar pe când ședea De se tot gândea, O oaie bârsană, Oaie năzdrăvană, Nici iarbă păștea, Nici apă nu bea, Nici umbra-i plăcea, Ci mereu umbla Și mereu zbiera. Cioban, d-o vedea, Lângă ea se da Și mi ... cât am trăit, Oi am îngrijit, Câinii am hrănit, Pe ei i-am plătit; Să le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, Ca să mă îngroape De stână aproape, Oi ca să-mi privesc, Dor să-mi potolesc, Spre partea de luncă, Aproape de strungă, Strunga oilor, Jocul mieilor, Dorul bacilor, În dosul stânii, Să-mi ... Culcat sub pământ, Ci că m-am tot dus, Dus pe munte-n sus, Prin vârfuri cărunte Dincolo de munte, Căvălaș să-mi dreg, Flori ca să-i culeg Pentru nunta mea Ce-o să fac cu ea. Vorba nu sfârșea, Dorojani venea Și se repezea Și mi-l răpunea, Turmele ...
Dimitrie Anghel - Fata din dafin
... o spuză lucitoare de stele se arăta de-a curmezișul cerului. Umbrarele se întunecau și minunatele flori înviorate de rouă îmbălsămau mai tare, ca și sufletele noastre după un plîns tăcut. Fîntîna cînta, și pe apa havuzului împresurat de teii înalți, sădiți laolaltă și crescuți ca niște frați gemeni, nuferii pali stăteau neclintiți, ca și cum o făclie trecută pe fața unei oglinzi ar fi lăsat să-i cadă pe urmă picuri de ceară. Și noi, frații amîndoi, crescuți ... de un farmec, căci în grădina noastră era un dafin uriaș și plin de scorburi, în care apele ploilor strînse luceau în nopțile de lună ca niște ochi misterioși. Spre el ne aținteam ochii la orice zgomot, așteptînd ca închisoarea de lemn să se deschidă și albaștrii ei ochi luminoși să lumineze întunericul. În haine albe de crin o îmbrăca fantazia noastră, un mac ... cu mînele mele de copil în lemnul răsunător al dafinului bătrîn, dacă nu m-am mai înfiorat de apele ploilor ce priveau adunate în scorburi ca niște ochi misterioși, dacă n-am mai tresărit de suspinul acela adînc ieșit ca