Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru AR��I����

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 1398 pentru AR��I����.

Dimitrie Anghel - Jertfa

... curat, plecată pe marginea unui havuz, în apa căruia se oglindea de obicei cînd își potrivea florile, rămase nedumerită, căutînd în mănunchiul cules ce floare i-ar sta mai bine și s-ar potrivi cu rochia ce-o purta. Cercă albăstrele și cicori, dar, după ce se oglindi în apă, le aruncă. Alese apoi o floare de leandru ... inima neagră, dar nici macul nu se potrivi. Alese apoi o gherghină, dar prea era înghețată și fără de mireasmă. O pată roșie ca sîngele ar fi trebuit, un roș puternic și scînteietor, și, aruncînd mănunchiul, cercetă grădina cu de-amănuntul, doar o găsi ce-i trebuia. Din strat în strat, păși purtîndu-și umbra mînei albe peste flori, pe răvare se apleacă, de-a lungul ostrețelor trecu, dar ... găsi pata de sînge ce-i trebuia. Spre stratul unde știa că-s trandafirii merse, căci forma aceasta i se arăta în minte, forma aceasta i-ar fi trebuit, trandafirul ar fi mers cu haina ei. Dar pe locurile acelea numai trandafiri albi erau pe lume, și ei o pată de sînge îi trebuia. Obosită atunci ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Două note

... vieÈ›ii lui Eminescu - fiindcă inexactităÈ›ile, nimicurile născocite, neadevărurile absurde ce se spun de trei ani de zile pe socoteala lui mă revoltă È™i scandalul cu portretele È™i busturile puse fără sfială în circulaÈ›ie ca fiind ale lui, ca È™i cum ar fi vorba, încă o dată zic, de un tip din evul mediu, iar nu de cineva care a trăit în mijlocul nostru atâta ... de trandafirâ€� — cu mult preferabilă celei puse în vînzare de domnii editori. Eminescu nu era androgin, era bărbat; el pe impotenÈ›ii intelectuali nu-i considera oameni , ci fĂ meni , È™i de aplauzele lor nu s-ar fi mîhnit — se scîrbea . Dar la varianta aceasta cedase el cel puțin, sub ce influenÈ›ă — nu ne pasă... Mai tîrziu, însă, s ... limpedeÈ™i cu sînge rece o operă de artă?... Și de asta e vorba aici. Care artist, care amator, care om de bun-simÈ› È™i de treabă ar îndrăzni să ia un penel È™i să îndrepteze o trăsătură măcar a lui Rafael, să prefacă numai o măsură a lui Beethoven, ori să potrivească coapsa lui ...

 

Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei

... hale lungi și sure M-am coborât și am ciocnit cu zeii, Atârnând arfa-n vecinica pădure. M-am îndulcit cu patima femeii, În stele i-am topit aurul din plete, În poale-am scuturat piatra cameii, Din ochi i-am sărutat priviri șirete, De umeri rezemat am râs cu dânsa Ș-am potolit din gură-i lunga sete De-amor. Apoi m-am dus ­ ea plâns-a. Mi-a deschis marea porțile-i albastre Și Nordul frig durerea-mi caldă stins-a. M-am dus spre Sud ­ und-insule ca glastre Gigantici se ridic din ... A vechiului pământ, ce nu-i de mine. În furnicarii din Apus ei toată Viața-și fac doruri nebune, Nu știu că-n lume nu-i ceea ce cată. Ei caut-adevăr ­ găsesc minciune. Neam vine și neam trece ­ toți se-nșală. Eu adevăr nu cat ­ ci-nțelepciune ... de amărâre-i și de boală. În ladă aur oricât grămădire-ar, Cu aur nu se stinge-n veci amarul Și Pace numa-n inimă-i găsire-ar ...

 

George Coșbuc - Dragoste învrăjbită

... de vreme, mamă-sa venind Nu știu ce să-i spuie, s-a crucit privind Cusătura fetei: Nu vezi că se pierde? Unde-ar fi cu galben, ai cusut cu verde; Crucile pe umăr nu le-ai dus în șir. Numără, Simino, numără pe fir; Trei le treci și ... iei pe toate! Dacă-ți place, ia-le! Tu te superi, poate? Nu, Lisandre; uite, aș fi vrut, așa, Să dau Linei unul. Lasă, că-i voi da Altă dată; Lina n-are doar să piară! Dacă-i pentru asta, fac eu astă-seară Să-ntâlnesc pe Lina, să-i dau mărul, vrei? Eu ți le dau ție, nu i le dau ei. Bine, îi dau mărul, spui că-i de la mine, Și-așa mi-e mai dragă Lina decât tine. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . V Ea stătea pe laiț sub cireș. Cu ea A venit ... simțea o mână grea cum îi apasă Pieptul și-o sugrumă, și o ține drept. Ce să fac în casă? Dar aici ce-aștept? Și-i venea să țipe ca dintr-o pădure Și-i venea să urle ca din foc, să-njure, Și-i venea să plece, noaptea cum era, La Lisandru-acasă. Ce e de-ar pleca? L-ar găsi prin curte, l-

 

Ion Luca Caragiale - În ajunul crizei

... d'a nu ceda la aceea ce ni se cere, d. Brătianu se va retrage negreșit. Ce va face însă cabinetul viitor, oricum s'ar compune el, în situația nenorocită, moștenită dela d. Brătianu ? Afară de asta, știm buna credință a d-lui Brătianu și a corporației ... în starea în care, grație politicei radicale, a ajuns cestiunea israelită astăzi, țara ar fi peste putință să se mai retragă înapoi, și ar fi neapărat nevoită până în sfârșit să acorde de silă o imediată și anume aplicare a principiului din art. 44 al tractatului, d ... sigur ar începe să strige că țara este junghiată și aruncată la picioarele străinului, ar înfierbânta prin propagande și prin scrieri de sensație masele, și ar organiza poate chiar o turburare populară. Avându-le acestea în vedere precum și interesul și sentimentul general al țării în cestiunea modificării credem că i ... a tribunalelor secrete din mahalalele compuse din căprăriile electorale ale gardei civice. Toate aceste mici mizerii însă, un guvern serios și cu judecată le-ar pune ușor la regulă. Aceea ce ar fi greu de regulat ...

 

Ion Luca Caragiale - Ironie

... plîngă de asta, și mai ales acelora ce trebuiau s-o înțeleagă nespusă. S-a zis că era risipitor și că, orice sume ar fi trecut prin mînă-i, el tot nefericit ar fi fost, de vreme ce nefericirea lui era de un fel curat moral. Minunată judecată, dar ieftină scuză pentru acei ce l-au lăsat totdeauna ... vieții; și doar are și un om de valoare dreptul să dorească aceste plăceri; da, nenorocirea lui era de un fel moral, și tot nenorocit ar fi fost dispunînd de orișicîte mijloace; însă, fiindu-i sufletul atît de iritabil, îi mai trebuia și trupul chinuit și nemîngîiat? și obținerea bunurilor lumești i-ar fi sporit, ori alinat chinul sufletesc? Astăzi nu mai încape îndoială că el era osîndit de la naștere să moară cum a murit ... plutirea lunii pe mișcătoarea mărilor singurătate — și pofte arzătoare, atît de ieftine pentru alții, atît de scumpe, mai adesea imposibile de mulțumit pentru el, i-au grăbit scurta cale către tristu-i sfîrșit. Cînd era în culmea funcționării, mașina cea admirabilă s-a stricat deodată: regulatorul, care avea de la început în aliajul său un ...

 

Mihai Eminescu - Ursitorile

... tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile, Pâlcuri zboară ciorile, De mai zici cu zicătoarea: Albă-i lumea, neagră-i cioara. În temei de codri deși Nu e pârtie să ieși, Nu-i cărare, nici răzor, Nici urmă de vânător. Vicolind, troienele Au umplut poienele, S-au lăsat pe crengi uscate, Peste frunze scuturate, Peste ape, peste toate ... Și la degete, la coate, La-ncheieturile toate; Ochii ard întunecoși, Fața albă, buze roși, Iar când merge legănată, Tremur sânii ei deodată, Tremură frumseța-i toată. Nu-i subțire, ci-mplinită, Cum e bună de iubită, Nici prea mică, nici prea mare, Plinuță la-ncingătoare, Plinuță la sâni, la față, Încât ai ce ... mare împărat, Căci așa îți este scris, Cum ți-o spun acum în vis. Alta zise: ­ Vei fi tare Fără vro asămănare, Cum nu-i alt viteaz sub soare. Iar a treia-i zise: ­ Dragă, Ai să aibi o minte-ntreagă, Căci isteț vei fi cu duhul Ca și luna și văzduhul. Iară muma cum visează, Mâinile ... și împreunează Și se roagă către zâne: ­ Luminatelor stăpâne, Nicăieri nu- ...

 

George Topîrceanu - Eminescu și epigonii lui

... până și acele pasagii pe care el evident le condamnase definitiv, ștergându-le cu creion roș . Astfel au scăzut pe Eminescu admiratorii lui. Dușmani să-i fi fost, și poate că i-ar fi respectat mai mult memoria! Dacă unui poet din zilele noastre i-ai umbla prin saltare, ca să furi și să dai publicității drept opere definitive niște însemnări provizorii imperfecte, acest poet te-ar chema în judecată sau — genus irritabile — s-ar apăra cu pumnii împotriva unei astfel de injurii. Eminescu însă, despre care se știe cât era de scrupulos cu propria-i producție, nu se mai poate apăra. Și această injurie i se aduce tocmai acum, când se împlinesc 25 de ani de la moartea lui — ca un omagiu! Într-o țară unde bunul-simț și ... la modă, s-a găsit că e bine să se amintească în mod concret conservatorismul lui teoretic. Facem o reflecție banală: Ce bine ar fi fost dacă, cu jumătate din banii cheltuiți acum pentru bustul „aceluia care a fost ziaristulâ€� Eminescu, s-ar fi ușurat atunci existența chinuitului ziarist! Și ce bine ar fi fost dacă, măcar cu a suta parte din acești bani, ...

 

Vasile Alecsandri - Dorul româncei

... Vasile Alecsandri - Dorul româncei Dorul româncei de Vasile Alecsandri De-ar vrea bunul Dumnezeu Să-mi asculte dorul meu! De-aș avea un copilaș, Dragul mamei îngeraș! Cât e ziuă, cât e noapte, I-aș șopti cu blânde șoapte. Cât e noapte, cât e zi, Tot la sânu-mi l-aș păzi! L-aș păzi, l-aș dezmierda, Mii ... da, Și i-aș zice-ncetițor: Nani, nani, puișor! [1] De-ar fi cerul cu priință Să-mplinească-a mea dorință! De mi-ar da un băiețel, Dragul mamii voinicel! N-ar fi prunc mai fericit Și pe lume mai iubit! Alt copil n-ar fi ca el, Mititel și frumușel! Obrăjelu-i ca de spume N-ar avea seamăn pe lume! N-ar fi ochii nimărui Dulci ca ochișorii lui! Iar eu, mândră măiculiță, Pe-ai săi ochi, pe-a sa guriță Nencetat l-aș săruta ... i-aș cânta. Și i-aș face-o descântare Să ajungă-un viteaz mare, Un viteaz ce-ar străluci, Cum n-au fost, nici n-ar ...

 

George Coșbuc - În spital

... au murit pentru-mpăratul Sute de viteji de-ai mei Dar acest de-aici, din patul Șapte sute trei, Care zace-așa-n neștire Și-i lipsește brațul stâng Îl salut! Dă-mi voie, sire, Mâna să i-o strâng. Noaptea scoborî cu ceață, Luptelor sfârșit punând, Până-n trista dimineață; Și rănit zăcând Printre morți ce-umpleau hotarul Lângă steagul ce-l ... ca-ntr-ajutor El chemându-l, să-și îngroape Sfântul steag al lor! Și el n-are, n-are-o mână, Că-n bucăți l-ar destrăma Și cu mâinile-n țărână Groapă i-ar săpa! I-ar săpa-o-n stânci cu dinții, Și-ar muri apoi râzând! Iată, Doamne-al biruinții, Tu i-ai dat un gând: Steagul său, de lângă cruce Până-n poala dedesubt Dând cu dinții să-l apuce Rând pe rând l-a ...

 

Mihai Eminescu - O, de-ai ști cum șoapta ta divină

... visurilor labirint, Că ce văd eu în privirea-ți senină N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ. E-atâta scris ș-atât nu-i scris în sine, Încât ar trebui un trai de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă. Și de-ar pricepe-o... știi tu ce ar zice Acel fără de seamăn muritori? Ți-ar împleti cununi de aurite spice? Ghirlănzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai zice, S-ar bucura de-amor și iar de-amor?... Ce-ar zice e... o știu ­ și eu ți-o zic: Privind în ochii-ți n-ar zice nimic. Căci ce-i de zis, văzându-te pe tine, Ce e de zis la frumusețea ta! Să-și smulgă părul când gândește-n sine Că nu-i pe lume față ca a ta, Priviri c-a tale-albastre și senine, Sân ca al tău de alb ­ o ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>