Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru APĂ DE PLOAIE
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 183 pentru APĂ DE PLOAIE.
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... diamant a celor de-abia văzute, și tot praful stelar al celor de-abia bănuite. Prăpăstii negre de catifea, oceane de întuneric, pustiuri de cerneală se zugrăveau totuși pe alocuri, nemărginitele depărtări ce se întindeau de la planetă, la planetă, ori de la stea la stea, căscau enigmatice și oarbe, se afirmau sfidătoare voințelor ce s-ar fi încumetat măcar să străbată atîta drum, virgine de viață încă și străine de fericire ori de nefericire. Tăcut se cumpănea universul cu miile-i de astre deasupra căsuței lui. Tot mai alb și mai licăritor se arăta drumul robilor de-a lungul căruia, în fiecare noapte, se înșiră parcă și merge spre un țel necunoscut, spre celălalt capăt al lumii, un șireag de ... cu făcliile aprinse, și iată că într-un tîrziu și feeria pe care o aștepta el cu atîta nerăbdare, ploaia de artificii multicolore, jocul nebun de rachete pe care îl schimbă între ele bătrînele planete începea să brăzdeze tăria... Ca un preludiu, sau ca picurii răzleți de ploaie cînd trece un nour gonit de furtună, în întunericul albastru alba fulguire începea. Vii, scînteiele aprinse ale atîtor sfărîmături, ca un roi
... Cincinat Pavelescu - Panteism Panteism de Cincinat Pavelescu Tu care porți spre cimitir Când jerbe mari de trandafiri, Când albe crizanteme, De nu te-ai teme Și n-ai avea de moarte frică, Ai șterge lacrima ce-ți pică Și-ai scutura în vântul serii Florile durerii, Simțind că-n darul ce le porți E viața ... al lor suflet n-a rămas Decât durerea-ți egoistă: Tu nici nu crezi Că cei pe care mergi să-i vezi, Chiar de-i iubești, De-i plângi, pe tine te jelești. Dar ei sunt morți ca trupul lor De care ochii jalnici fug, Iar din smintitul tău amor Și-atâtea vise mincinoase Azi ce mai e? un pumn de oase, Un pumn de oase-ntr-un cosciug... Dar soarele ce moare, încă Mai râde-n pomii înfrunziți, Și-n seara clară și adâncă Mai cântă râul: auziți! O ... în groapa lor Să-ndeplinească legea firii. Și voi, în pripă, Sorbind mirosul primăverii, Din vântul care mișcă merii Înfloriți, Veți bănui într-o aripă De pasăre ce trece Ca un fior, În umbra unui nor, În picul rar de ploaie rece, În vânt când mișcă trandafirii, Că morții voștri din mormânt Sunt:
... Mihai Eminescu - Mortua est! Mortua est! de Mihai Eminescu Făclie de veghe pe umezi morminte, Un sunet de clopot în orele sfinte, Un vis ce își moaie aripa-n amar, Astfeli ai trecut de al lumii otar. Trecut-ai când ceru-i câmpie senină, Cu râuri de lapte și flori de lumină, Când norii cei negri par sombre palate, De luna regină pe rând vizitate. Te văd ca o umbră de-argint strălucită, Cu-aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele, Prin ploaia de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cântec te duce, Cu brațele albe pe piept puse cruce, Când torsul s-aude l-al vrăjilor caier Argint ... radioasă? Dar poate acolo să fie castele Cu arcuri de aur zidite din stele, Cu râuri de foc și cu poduri de-argint, Cu țărmuri de smirnă, cu flori care cânt; Să treci tu prin ele, o sfântă regină, Cu păr lung de raze, cu ochi de lumină, În haină albastră stropită cu aur, Pe fruntea ta pală cunună de laur. O, moartea e-un chaos, o mare
Vasile Alecsandri - Zilele Babii
... au îndrăgit Și la rându-i a vrăjit Să atragă-a lui lumină Lângă sânul ei zbârcit. Și sub cortul ei de gheață Unde tremură mereu Ține-acum odorul său, Dulcele izvor de viață, Zâmbetul lui Dumnezeu. Îl sărută, îl desmeardă Ziua, noaptea, nencetat, Ca pe-un mire descântat, Și se teme să nu-l peardă De la ochiu-i degerat. Bietul soare-n fărmecare Perde lustru-i aurit Sub răsuflul ei cumplit. El pe lume nu mai are Nici apus, nici ... Scump odor și lumei drag, Care-acum ieșise-afară Dinlăuntrul unui fag. Brândușică zâmbitoare Și cu mersul leganat Pe sub ceriu-nseninat, Ea părea așteptătoare De un mire mult visat, Căci pe inima-i fecioară Purta-n sânu-i mii de flori, Ș-adăsta-n ferbinți fiori Să închine-a ei comoară Împăratului din ziori. Cum o vede, se aprinde Soarele rentinerit. Zboară-n ... fugă se anină De sărmanii călători Înghețați, rătăcitori. Smulge tufe din tulpină Și le-azvârle până-n nori. Ea pe vite le chircește Și grăuntele de ...
Grigore Alexandrescu - Castorul și alte lighioane
... Grigore Alexandrescu - Castorul şi alte lighioane Castorul și alte lighioni de Grigore Alexandrescu Mai multe lighioane, locuind într-o vale, Erau des vătămate d-un iute rîu vecin, Care, ieșind cu zgomot din malurile sale, Strica ... mult se consultară, Ce fel ar putea face, Și prin care mijloace Stavilă ar opune L-acea înecăciune. „Frați — zise un castor, Zidar de soiul lui — Eu asta socotesc, De mi-eți da ajutor, Să m-apuc să clădesc Zid tare de pămînt și apei să-l opui.“ — „Bravo! bine-ai gîndit, Strigară toți pe loc; Ești patriot vestit Și mare dobitoc.â ... Pentru că a cercat, În neroada-i dorință, Lucru peste putință; Eu l-am povățuit, Dar nu m-a ascultat, Și de aceea noi Tragem aste nevoi“. Adeseaori virtutea așa se prețuiește: Orice nobilă faptă, orice dreaptă-ncercare, Pentru-al mulțimei bine ș-a țărei ...
... spre casă a porni. Simți însă că lacrămi pe mîna lui picase Și greu niște suspinuri din ce mai tari ieșea : Copila ce de mînă nici cum nu îl lăsase Ca nici odat-acuma de plîns ea se sfîrșea. Aci-i înalță mînă de fruntea ei lipind-o, Aci iar de la frunte la sîn i-o pogora ; Apoi cu-acele lacrămi de dragoste udînd-o Nici cum să se despartă de el nu se-ndura. Cu multele suspinuri și dorul ei s-aline, Sărmana copiliți, și-n munți ea l-ar urma ; Nu te mai duce ... De n-ar fi vro veste de vreun greu păcat. Pe cînd eram odată Ca dînsa-n lume fată Noi nu știam ce este pustiul de iubit, Dar îns-acum o fată De tot este schimbată, Iubește cît de mică că lumea s-a iuțit. Sărmana copiliță abea ochii deschise Și-n tinereți cearcă un chin nesuferit, Abea văzu ea lumea, abea ... chip alinat, Se scoală, se gătește, apoi vitele scoate Afară la verdeață în cîmp la pășunat. În preajma astor locuri prin crînguri mari întinse, O apă ...
Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfințit
... Mihai Eminescu - Să fie sara-n asfinţit Să fie sara-n asfințit de Mihai Eminescu Să fie sara-n asfințit Și noaptea o să înceapă; Răsaie luna liniștit Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei Cărărilor din crânguri, În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gândul, Ca cerul ce privește-n lac Adâncu-i cuprinzându-l. Cu farmecul ...
... răcoare! Alb i-e sânul, dulce crin, Dar hrănește-amar suspin! Negri-s ochii, cu văpaie, Dar pe fața ei bălaie Se topesc ca nori de ploaie, Căci un domn român vestit Peste munți a năvălit Ș-a luat cu vitejie Multe suflete-n robie Și maghiari nemeși ... tine? Cine-a spune unde-i, cine? Vai! cu jale, cu amar Plânge el peste hotar! Ca și tine el suspină Cu inima de dor plină Colo-n țara cea vecină! Iar de vrei tu să-l mai vezi, Peste munți să te repezi Într-a Zimbrului domnie, Unde zac mulți în robie Și maghiari nemeși ... cal.) Dar pe loc calul s-oprește, În pământ ochii țintește Și cu groază sforăiește. Haideți, hai cu Dumnezeu Să găsim pe dragul meu, Că de mult amar de vreme După el sufletu-mi geme! Hai, voinice, nu te teme... Calul trist a rânchezat Și-n pârău năvală-a dat ... pe mal din unde-afară N-a ieșit biata maghiară! Când luci lumina-n zori, Zăcea trupu-i printre flori, Lângă malul alb de spume... Și ...
Ștefan Octavian Iosif - Wagnerism
... Ştefan Octavian Iosif - Wagnerism Wagnerism de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Informații despre această ediție Azi dimineață Cișmigiul părea un parc de vechiu castel Și, ca un rege singuratec, eu singur mă plimbam prin el. Treceam cu mânile la spate tăcut, pe-aleele pustii, Copacii moțăiau din ... uriași cheflii. Dar iat-un brad că se deșteaptă și cu un ram bătând ușor. Asemeni unui capelmaistru le dă semnal în do minor. Buimaci de somn se-ntind giganții trosnind a lor încheieturi Și tumultuoși pornesc să cânte preludiul unei uverturi. Ca un catarg interminabil d-asupra negrelor ... mii de castagnete. Un teiu stufos ca un Dinicu, s-a deșteptat acum și el . Și amoroso plânge-n umbră cu nota lui de violoncel. Privindu-se ca-ntr-o oglindă în luciul apei liniștite, Din harfe sălciile cântă ca niște fete despletite. Alăturea, ursuz, platanul, mâncat și găurit ... din talgere catalpa bate. Se întregește simfonia și tot mai veselă devine, Staccato păsările cântă din fluere și piculine.... Divin era concertul, gratis și fără de compozitor! Iar eu, ca Ludwig, melomanul, în sală singur spectator, Și-o lebădă misterioasă vâslea pe ape-așa de lin....
... Dimitrie Anghel - Wagnerism Wagnerism de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel Informații despre această ediție Azi dimineață Cișmigiul părea un parc de vechiu castel Și, ca un rege singuratec, eu singur mă plimbam prin el. Treceam cu mânile la spate tăcut, pe-aleele pustii, Copacii moțăiau din ... uriași cheflii. Dar iat-un brad că se deșteaptă și cu un ram bătând ușor. Asemeni unui capelmaistru le dă semnal în do minor. Buimaci de somn se-ntind giganții trosnind a lor încheieturi Și tumultuoși pornesc să cânte preludiul unei uverturi. Ca un catarg interminabil d-asupra negrelor ... mii de castagnete. Un teiu stufos ca un Dinicu, s-a deșteptat acum și el . Și amoroso plânge-n umbră cu nota lui de violoncel. Privindu-se ca-ntr-o oglindă în luciul apei liniștite, Din harfe sălciile cântă ca niște fete despletite. Alăturea, ursuz, platanul, mâncat și găurit ... din talgere catalpa bate. Se întregește simfonia și tot mai veselă devine, Staccato păsările cântă din fluere și piculine.... Divin era concertul, gratis și fără de compozitor! Iar eu, ca Ludwig, melomanul, în sală singur spectator, Și-o lebădă misterioasă vâslea pe ape-așa de lin....
... Gheorghe Asachi - Momiţa Momița de Gheorghe Asachi Pentru-un spirit ce nu doarme Nu-i nimica mai ușor Decât planuri de reforme Ca să deie la popor. De sunt bune, de sunt rele, Destul fie frumușele. Așa odată o momiță, Din filozofilor viță, Care nimica creează, Ce toate le imitează, Prin formal act s-au fost ... pădure Și din pietre făcu zgure. Atunci, iacă, cu mirare, Animalii toți strigară: Ce invenție minunată! Iar momița îngâmfată Li făcu acest cuvânt: Multe averi de bun pământ Și ogoare eu voi da Focul apa de-a seca, Iar despoticul guvern Chiar de astăzi voi schimba Și republica-n etern Pentru voi s-a proclama. După ce mai bună parte De moșii mi se va da, Restul n-are să să-mparte, Ce-n comun s-administra. Atunci patriei reformate Dulce soarta va să fie, Comunizmul ...