Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��NTOARCE LA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 109 pentru ��NTOARCE LA.
... un copilandru, Vai, dar cât îmi e de drag! Când în sat pornește hora, El mă jură p-un inel, Să-mi țin ochii tot la el Și, ca fratele și sora, Noi în ciuda tuturora Stăm cu glume, râzători Până-n noapte; și din zori Până-n noapte, Purtăm vorbe ... sfat, Și da semne să-nțeleagă Că lui Nina nu i-e dragă! Iar eu, mamă, suspinând Stam pe laiț; tremurând Stam pe laiț, Mai la foc, mai la opaiț Ochilor de lucru dând. Dar dușmancele-s, măicuță, Tot dușmance cum văd eu; Căci știind necazul meu, Mi-a zis Fira lui ... care de alte dăți, Ar fi smicurit bucăți P-acel om cu-așa cuvinte, Tot râdea ca scos din minte Și-n batjocură privea Lung la mine; ochi ținea Lung la mine Și cotind fete străine, Pricină de râs făcea. Mamă, pentru ce se ține Sandru chiar așa-nținat? Știu că nu-i el de-mpărat ... de dup-un dos. Bată-l crucea, că s-arată! Vai de mine! ceasul-rău! Ne ferească Dumnezeu! Strigă mă-sa-nspăimântată, Și privește lung la ...
Ion Luca Caragiale - Accident parlamentar
... de externe a fost alaltăieri victima unui accident destul de neplăcut. D. Al. Lahovary, după o noapte de veghere și de studii, vine la Senat cu un teanc de note, materialul discursului d-sale în cestiunea comunală, pe care și le așază pe pupitrul ministerial. Rândul ministrului de a ... său de piept și-ncepe să-l zguduie cu putere: — Astea vi sunt mijloacele de luptă? Notele! Dă-mi notele! Am lucrat o noapte la ele; dă-mi-le înapoi că te zdrobesc. — Să n-am parte de ochii mei, coane Alecule! Să n-apuc să mai văz pe ... să povestească istoria notelor pierdute prezidentului, care-l ascultă distrat jucându-se cu un mototol de hârtie. D. A. Lahovary își aruncă ochii la mâinile prezidentului, și oroare! ce vede? La moment îi smucește mototolul și-l desface cu o mișcare febrilă. Ce era? Un fragment din faimoasele note, fructul unei nopți întregi de studiu, un ...
Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul
... melancolici, obrajii de zăpadă. Tărăgănat și șubred, pustiu și abătut, El hoinărea pe uliți, dat visurilor pradă. Era așa de țeapăn, stângaci, dus în extaz! La geamuri flori și fete râdeau de el cu haz, Când, șovăind în umblet, se poticnea, sărmanul! Ades, pierdut în umbră, stătea-ntr-un colțișor, Fugind ... o șoaptă în liniștea de seară. La miezul nopții însă creștea un freamăt lin Și-un cântec sau descântec bizar, ca din senin, Și cineva la ușă ușor de tot îi bate... Iubita-i intră, — iat-o alunecând ușor Într-un veșmânt de spumă de valuri zgomotoase, Aprinsă și-nflorită ... visătorul; obrajii reci s-aprind; Din ce în ce mai teafăr el simte că renaște. Ea însă, ea-l răsfață zâmbind alintător, Cu vicleșug se-ntoarce încet și-ncetișor L-acoperă cu vălul cel alb, de diamante... Într-un palat feeric, cu ziduri de cleștar, Se vede cavalerul, orbit de-așa ... Din țiteră țin hangul și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n tact piciorul... Tresare cavalerul, înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la
... melancolici, obrajii de zăpadă. Tărăgănat și șubred, pustiu și abătut, El hoinărea pe uliți, dat visurilor pradă. Era așa de țeapăn, stângaci, dus în extaz! La geamuri flori și fete râdeau de el cu haz, Când, șovăind în umblet, se poticnea, sărmanul! Ades, pierdut în umbră, stătea-ntr-un colțișor, Fugind ... o șoaptă în liniștea de seară. La miezul nopții însă creștea un freamăt lin Și-un cântec sau descântec bizar, ca din senin, Și cineva la ușă ușor de tot îi bate... Iubita-i intră, — iat-o alunecând ușor Într-un veșmânt de spumă de valuri zgomotoase, Aprinsă și-nflorită ... visătorul; obrajii reci s-aprind; Din ce în ce mai teafăr el simte că renaște. Ea însă, ea-l răsfață zâmbind alintător, Cu vicleșug se-ntoarce încet și-ncetișor L-acoperă cu vălul cel alb, de diamante... Într-un palat feeric, cu ziduri de cleștar, Se vede cavalerul, orbit de-așa ... Din țiteră țin hangul și cântă răpitor, Și, stând să-nceapă danțul, ridică-n tact piciorul... Tresare cavalerul, înnebunit de-amor. Mai pătimaș își strânge la
Ștefan Octavian Iosif - O viață
... a citit la nime. E drept că trece strada cu pașii cam nesiguri. Și ochii câteodată îi ard aprinși de friguri, Și e cam tras la față, și pare cam anemic, Și nici nu cred să aibă vreun titlu academic (Căci titlurile astăzi la toți le-astupă gura), E drept că se ocupă chiar cu literatura, Dar... n-are mândre plete și nu-i croit la modă, Și dacă-n haină poartă vreun cântec sau vreo odă, Nu-s închinate totuși puternicilor zilei, Cum a făcut deunăzi poetul Mercantili ... cafenele Și are-o sfântă frică de proști și versuri rele. El este, cum s-ar zice, un tânăr oarecare, Copil preacumsecade, cu multă aplecare La-nvățătură: poate ar fi ajuns departe, Dar pân-acum, sărmanul, nu-avu, pesemne, parte... Crescut la umbra unei biserici vechi, la țară, Ați înțeles că nu e măcar nepot de vară Al vreunui stâlp al țării, și, prin urmare, nu e Împins de spete scara măririlor ... țara românească. Azi dă-n familii lecții și scrie la gazetă, Ducându-și viața-n studiu și liniște discretă. Mai greu e însă iarna: doar ...
... bine de tot. Amicul (se-ntoarce la loc): Frate, e târziu? Câte să fie? N.: Unu și zece. A.: Acuma sunt în gară la Titu: mănâncă gogoși la madam Mari ca'va s'zică. G.: Cine, nene? A.: Mița, nu ți-am spus?... Băiete, o halbă. N.: Frate, cine e Mița ... ați ales... și o iubești? A.: Ei, bravos!... Cum să n-o iubești!... E lucru mare, domnule, când îți spui. Apoi în gară la noi, e comedie! Toți pasajerii, când trece trenul ziua, toată lumea, uite așa întoarce capul și se uită la ea, la fereastră - că stăm sus în gară. N.: Da'... șeful unde șade? A.: Tot sus. G.: Șeful e familist? A.: Aș! Nu ... vezi în natură. Mai nalt ca d-ta și încă în poză nu iese roșu!... Să-1 vezi când își pune șapca roșie, așa cam la o parte... Strașnic, dom'le! mustățile alea negre ca abanosul și niște sprâncene! Când trece trenul, toate cocoanele cu ochii la el, să-l soarbă și mai multe nu! Dacă n-ar avea șapca roșie, l-ar deochea diavolițele! N.: Da', scuză-mă, că te-ntreb ...
Ion Luca Caragiale - Gazometru
... i așa? că și dumneei i-e foarte cald. - Teribel! zice madam Ionescu. Da d. Nae zice: - Zăduf regal, domnule! și nu știu cum se-ntoarce spre răsărit și: Ia uitați-vă - zice - colo vizavi! Pe Piscul Câinelui se arată în potriva soarelui, care se apleacă înspre Caraimanul, un noruleț alb ... turbată pornește. S-a dus petrecerea! s-a stricat cheful! În picioare toată lumea! Fiștecare-și strânge pălării, umbreluțe, resturile dejunului. La gară, repede, să apucăm trenul întâi! Leoarcă până la piele, cu toate umbreluțele, madam Ionescu și madam Niculescu cobor cât pot mai iute, drăcuind ploaia, și foarte necăjite pe d. Nae și pe d ... sus, că nu ne uităm! E potop... D. Iancu zice: - Strașnică ploaie, d- le! - Teribelă! zice madam Ionescu. - Ploaie regală, d-le! zice d. Nae. La un moment, cocoanele alunecă pe clisa șoselii și cad pe șezute, poc! și fac amândouă: "hî!" Da d. Nae se oprește și zice lui d ... și-a ruptără gazometru! - Pardon, asta-i vorbă de mitocan! răspunde madam Ionescu, și s-a ridicatără amândouă foarte supărate: pân' la ...
Ion Luca Caragiale - "Constituționalul" poet
... poet „Constituționalulâ€� poet de Ion Luca Caragiale Organul junimist își permite din când în când și accese de lirism. Așa, de exemplu, focul de la Teatrul Maican îl inspiră să ne dea câteva rânduri de înaltă poezie. Se știe că sinistrele inspiră pe poeți în cel mai înalt grad. Cutremurele ... erau luminate a giorno de puterea focului... Focul era în toată puterea, cu toate că nu trecuse nici un sfert de oră de la anunțarea lui...â€� Se știe că un foc, mai ales puternic, nu începe decât de la anunțarea lui. Poetul trebuie să fie și este totdeuna și logic. “Totul fusese prada flacărilorâ€�; însă afară de Totul, tot “s-a ... contra cazului de moarte! “Mister!â€� zice poetul. Și acum finalul: “Bieților artiști francezi, cari au dat aseară în fața unei săli goale La fille da Tambour-major, le-a fost dat cupa cea mai amară...â€� Care să fie acea cupă? “...le-a ... mi-aș fi pierdut garderoba, sunt sigur că mă întorceam fără ea. Artistul tot artist: după ce i se dă cea mai amară cupă, se-
George Coșbuc - Somnul codrilor
... fetei, când fata i-a jurat, Vândutu-și-a palatul și-n taberi a plecat — Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat. E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere; Și focul arde vesel, e noapte și tăcere. Dar galbenele ... Și Noaptea de zare deșteptată Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată, S-apropie de flăcări și-aproape-n urmă stând Viteazului în față, ea lung la el privește, Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește: „Tu cine ești, străine? De tulburi somnul meu? Cu gândul morții-n suflet, s-alergi ... de preot din zilele bătrâne Vorbește rar: „N-am pace de râsul tău, păgâne? Tu somnul veciniciei sub mine să-l petreci! Sub brazi la rădăcină tu fruntea să ți-o pleci Să dorm și eu de-a pururi, să dormi și tu de veci!â€� N-a ... aleargă-n vânt și-n noapte năuc, și sugrumat De gânduri troienite — și nu mai sunt în cale Nici pietre, nici izvoare; el fulgeră la vale. Și-n zori la
... nu ești de plumb, Tu dragostea mamei și-al mamei porumb, Mă faci tu să plâng eu de tine! Că nu-ți mai stă gândul la fus și la tort, Totuna-i, dar răul din viu te dă mort, De rău mă tem, Vică, mă tem de Ceas-rău, Și vezi că stau satele ... pâlcuri de oameni veneau, Miloși câte-o seamă, iar alții râdeau; Alături de mine primarul din sat Zbiera prin mulțime c-o gură de sfat: La doctor! Căci n-are o doagă! Sărmana! Ei, oameni care nu o-nțeleg. O mână la doctor, când satul întreg Vorbește că Vica de mult îl iubea Pe Nandru, că beată de dragoste ea Pierdutu-și-a capul și ... să-i sară cel sânge drăcesc Că-i prea îndărătnică fata! A fost într-o miercuri aceasta; iar joi, În zori am plecat la oraș, și-napoi, D-atunci neputând a mă-ntoarce la sat, Trecut-au luni multe și eu mi-am uitat De firul povestii cu Vica. Țineam, dintru-ntâi, că plânsorile ei Sunt lacrimi de care ... ...
... buni prieteni. Pe lângă acestea, Mache s-a logodit zilele trecute cu sora d-nei Diaconescu, d-ra Cecilia Pavugadi, care-și termină la vară cursul de piano la conservator. Colegi, prieteni și cumnați... În această întreită calitate, cei doi camarazi ies de la cancelaria lor la șase ore seara și, sub aceeași umbrelă, pornesc pe Calea Victoriei la vale, să se abată pe la o băcănie; trebuie să târguiască niște mezeluri pentru masă — Mache va prânzi la Diaconescu împreună cu d-ra Cecilia. În treacăt, Mache ia, de la o cofetărie, bomboane și prăjituri, și dintr-o florărie două buchete. Pentru cine?... Ghiciți... Se-nțelege că dintre cei doi camarazi cel mai grăbit nu ... de câte ori Lache vrea să se oprească la vreo vitrină: — Lasă, monșer; ai mai repede, ca e târziu; să nu ne aștepte damele! La care, Lache răspunde: — Lasă, monșer; știu eu; nu o să ne punem la masă de acum. Dar Mache replică: — Da, decât iar nu face să mergem tocmai la ...