Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru ÎNGERESC

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 90 pentru ÎNGERESC.

Gheorghe Asachi - La pictor

Gheorghe Asachi - La pictor La pictor de Gheorghe Asachi Scrie-mi, pictore ghibace, Pe-a mea doamnă departată, După cum pe ea voi face Prin al meu vers vederată. Negre coame cu lucie, Să se-ncrețe de-a lor voie, Și de poți prin măiestrie Fă miresme ca să ploaie. Albă frunte să se vadă Și umbroase, dese gene, Preste care-n cerc să cadă Negricioasele sprincene. Te rog, însă, scrie-acele Gemeni arcuri înmândrite, Ca vederea să înșele De sunt două sau unite. Căutătura-i fă sănină Ca văpaia scânteioasă; Ochi albaștri fă-i de-Atină Sau de Vinerea frumoasă. Scrie-n tinerică față Lângă roză unit crinul, Când în mai de dimineață După rouă-și deschid sinul. A ei buze de corale Către sărutări să-mbie, Înmierită fă o cale De-îngerească armonie. Fă ca-n aer făr de nori Împregiurul ei să zboare, Împreună cu Amori, Și pe grații surioare. Dar al ei să nu ascundă Haruri o mantelă deasă, Ca fantazia să pătrundă La frumseță mai

 

Grigore Alexandrescu - Frumoasă e natura

Grigore Alexandrescu - Frumoasă e natura Frumoasă e natura de Grigore Alexandrescu Frumoasă e natura, frumoasă dimineața, Plăcut este al undei murmur melodios: Și roua și zefirul, și floarea și verdeața, Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos. A mea inimă, suflet pe pasurile-ți zbor, Și vântul îți șoptește misterul de amor. Sunt dulci ale prunciei dorite suvenire Și visuri fericite, iluzii îngerești, Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire, Dar nici un vis nu-mi place, de nu-l pricinuiești. Când soarta nemblânzită m-adapă cu durere, Când lumea ș-orice bunuri aș vrea a le uita. Nimic nu cer vieții, mărire, nici putere, Nimic nu mă mângâie decât iubirea ta. A mea inimă, suflet pe pasurile-ți zbor, Și vântul îți șoptește misteruri de

 

Iacob Negruzzi - Ani întregi

Iacob Negruzzi - Ani întregi Ani întregi de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Ani întregi de fericire Ah! aș da cu mulțămire      Ca din chinul greu Ce mă sfâșie și arde Să străport a mia parte      În sufletul tău Dar aș da viață, nume, Partea mea din astă lume      Și din paradis Înc'odată sa-mi vorbească A ta gură îngerească      Cu dulce

 

Mihai Eminescu - O,-nțelepciune, ai aripi de ceară!

Mihai Eminescu - O,-nţelepciune, ai aripi de ceară! O, -nțelepciune ai aripi de ceară! de Mihai Eminescu Ce mâni subțiri s-apucă de perdele Și într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt ­ Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr- să ne dai nimic, Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vară Și totuși eu în ceruri te ridic: M-ai învățat să nu mă-nchin la soarte, Căci orice-ar fi ce ne așteaptă ­ moarte! Tu ai stins ochiul Greciei antice, Secat-ai brațul sculptorului grec, Oricât oceanu-ar vrea să se ridice Cu mii talazuri ce-nspumate trec, Nimic el nouă nu ne poate zice. Genunchiul, gândul eu la el nu-mi plec, Căci glasul tău urechea noastră-o schimbă: Pierdută-i a naturii sfântă limbă. În viața mea ­ un rai în asfințire ­ Se scuturau flori albe de ...

 

Mihai Eminescu - O, -nțelepciune ai aripi de ceară!

Mihai Eminescu - O, -nţelepciune ai aripi de ceară! O, -nțelepciune ai aripi de ceară! de Mihai Eminescu Ce mâni subțiri s-apucă de perdele Și într-o parte timide le trag! În umbra dulce, după vechi zăbrele Suspină gură-n gură, drag cu drag. Lucește luna printre mii de stele, Suspină vântu-n frunzele de fag, Se clatin codri mângâiați de vânt ­ Lumini pe ape, neguri pe pământ. * O,-nțelepciune, ai aripi de ceară! Ne-ai luat tot făr- să ne dai nimic, Puțin te-nalți și oarbă vii tu iară, Ce-au zis o vreme, altele deszic, Ai desfrunzit a visurilor vară Și totuși eu în ceruri te ridic: M-ai învățat să nu mă-nchin la soarte, Căci orice-ar fi ce ne așteaptă ­ moarte! Tu ai stins ochiul Greciei antice, Secat-ai brațul sculptorului grec, Oricât oceanu-ar vrea să se ridice Cu mii talazuri ce-nspumate trec, Nimic el nouă nu ne poate zice. Genunchiul, gândul eu la el nu-mi plec, Căci glasul tău urechea noastră-o schimbă: Pierdută-i a naturii sfântă limbă. În viața mea ­ un rai în asfințire ­ Se scuturau flori albe de ...

 

Vasile Alecsandri - 8 Mart

... niciodată, O! suvenir puternic de dragoste-nfocată! O! timp ferice-n care minunea ce iubesc M-a deșteptat în raiuri cu glasu-i îngeresc! * Era blânda oră a blândelor șoapte, Când nu mai e ziuă și nu-i încă noapte. Pământul și cerul, ca doi frățiori, Își ...

 

Vasile Alecsandri - Adio (Alecsandri)

... cu-a ta iubire Acea naltă fericire, Acel simț dumnezeiesc Ce puternic ne supune Și ne-nalță de ne pune Sus, pe tronul îngeresc! Tu, Eleno!... dar, vai mie! Într-o noapte de urgie Cerul crud ne-a despărțit! Tu te-ai dus, te-ai dus, iubită ...

 

Vasile Alecsandri - Cînticul Margaritei

... Vede împlinirea viselor ferice? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu ! Auzit-ai, frate, de un plai îngeresc, Unde înflorește scumpa nălucire? Unde a iubirei dar dumnezeiesc Ca cerescul suflet are nemurire? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale ...

 

Vasile Alecsandri - O noapte la țară

... de înger, o sfântă armonie, Plutind ușor în aer, ca vântul ce adie, Se coborî prin stele din leagănul ceresc. Duios era și gingaș acordul îngeresc, Căci inimele noastre săltară mai ferbinte La dulcele său cântic, l-aceste-a lui cuvinte: „Ferice de acela ce cu-o simțire ...

 

Vasile Alecsandri - Soarele și luna (Alecsandri)

... nouă ani, provincialism din Moldova. [3] Ileana Cosânzeana este închipuirea cea mai poetică a geniului românesc;ea personifică tinerețea, frumusețea, nevinovăția virgină, suflet îngeresc, într-un cuvânt perfecția omenirii sub chipul de copilă gingașă și răpitoare. Mulțime de povești există în care Ileana Cosânzeana joacă rolul cel mai ademenitor ...

 

Vasile Alecsandri - Surorii mele

Vasile Alecsandri - Surorii mele Surorii mele de Vasile Alecsandri Paris, 1857, din volumul „Doine și lăcrimioareâ€�, 1863 În ce loc, unde se duc Florile ce se usuc? Unde zbor, în care rai, Flutureii de pe plai? În ce lume, unde merg Lacrimile ce se șterg. Visurile îngerești, Dorurile sufletești? În acel loc fericit, Plin de tot ce-i mai iubit, Dusu-te-ai, o! blânda stea, Dulce surioara mea! Ș-ai luat în zborul tau Dorul sufletului

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>