Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (SE) DESPICA
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 108 pentru (SE) DESPICA.
Nicolae Gane - Domnița Ruxandra
... În zadar însă arcașii și pușcașii, călăreții și pedeștrii înșirară drumurile, cutreierară pădurile, șesurile, munții și văile, păgânul nu lăsase nici urmă după el. Toți se întoarseră acasă încredințați că l-a înghițit pământul; numai povestea despre dânsul rămase la vetrele ostașilor. II Cine se zărește colo în depărtare, călare pe un cal negru, dar alb de spume, tăind în două apele Nistrului? Numai nările calului se văd uneori de printre valuri, însă pe nări el scoate suflet puternic care preface apa în stropi. Călărețul, înfipt în șea, se vede și el numai de la brâu în sus; el ține frâul cu mâna sigură, și fruntea sa nu se amețește de luciul amăgitor al undelor. Iată-l ajuns dincolo, pe mal; calul se scutură de apă, iar călărețul îi dezmiardă coama. Nu era însă sfârșit periculul pentru călător, căci dincolo de Nistru se întindea și mai fioros pustiul ca o a doua apă nesfârșită, care la răsărit se unea cu ceriul. Călărețul însă, îndrăzneț ca și când ar fi el stăpânul pustiului, luă șesul de-a curmezișul, fără drum, nici cărare ... ...
... Publicată în Vieața , an I, nr. 20, 10 aprilie 1894 I Dumitru-și mai număr-o dată Cei "doispre'ce lei ș-o bucată", Gîndește, se scarpină-n cap: "Că multe mai sunt și la casă ! Nu-i una, să dau și să scap. Nevastă și nouă copii, E gloată, și ... cere mereu; fă ce știi, Aleargă, din piatră să scoți, Să dai demîncare la toți !" La sanie juncii înjugă, Și-și face din traistă glugă. Se-nchină. "Rămîi sănătos !" — Faci rău că te-ntorci pe-așa vreme: A nins astă-noapte vîrtos; Și nu vezi ce vînt s ... și-ți pornesc unde vrei, Și n-am nici o grijă cu ei. II Pe alte tărîmuri te-ai crede: Nici cer, nici pămînt nu se vede. Vîrtejuri, urlînd, se răpăd Și munți de zăpadă ridică, E ceas de pieire — prăpăd. Și omul îndeamnă mereu, Plăvanii troianul despică, Și-ntind, să se rupă, din greu, Căci și ei au suflet, și lor De tihna de-acasă li-i dor. În bocetul vîntului cine Te cheamă ?... Nu-s ...
Vasile Alecsandri - Românii de pe malurile Dunării
... Face-oi luntre și lopeți Să despic Dunărea-n două, Când a ieși lună nouă". Iată soarele-a apus, Crai nou se ivește sus. [2] Mândrul trage din lopată, Trece Dunărea îndată, Iese-n valea înflorită, Vede puica adormită, S-o deștepte-i vine milă, Că-i ... Pe malul drept al Dunării sunt multe sate locuite de români pribegiți din Moldova și din Valahia. AsemenĂ³ în Epir, Macedonia, Tesalia, Albania și Bosnia se găsesc multe politii și sate în care locuiesc români cunoscuți sub denumirea de cuțo-vlahi. Mulți din ei sunt negustori, iar cea mai mare parte ...
Petre Ispirescu - George cel viteaz
... la strachina lui cu tărâțe, ci tot înainte trăgea să se ducă. Pustnicul se luă după dânsa, d-a minune, să vază unde se duce. Capra, nici una, nici alta, merse drept, ca pe ciripie, la stuful cu flori, unde era copilul, și se puse lângă dânsul, dându-i să sugă. Călugărul intră după dânsa și, când o văzu, stătu locului, temându-se să nu fie vreo nălucă. Se închină, făcu rugăciunea ca să-l apere Dumnezeu de rele și să piară năluca dinaintea lui. Ași! unde? ce nălucă să piară? Căci ceea ce ... ce găsi în podul chilioarei, unde șezuse el cu pustnicul. Merse ce merse pe acea potecă, până ce văzu că copacii încep a se rări, apoi se coborî în niște câmpii cu fel de fel de buruieni. Mai merse o bucată de loc și intră într-o cetate. Se ameți și se fâstâci când se văzu încongiurat de o mulțime de lume, și-l asurzise zgomotul ce se făcea în acel oraș. Mergea, și nici el nu știa unde se
Grigore Alexandrescu - Cântece de peste Olt
... n sân la mine. — Nu știi, cumătre, ceva? S-a-mbolnăvit nevasta. — Ia porumb și fă la moară, Că nevasta ți se scoală. De-ar da Dumnezeu o sloată Se găsești la moară gloată, Să șezi o lună-ncheiată, Și porumbul să se moaie Să nu treacă prin piscoaie. IX Cuculeț, unde-ai iernat? Peste Jiu, la Vadul lat, Într-un cătun afumat. Cât e Cladova de mare ... vezi. XXV Bată-te crucea de vale, Cum oi să rămâi de jale, Făr'de glas de fată mare, Fără voinicel călare. Câți în tine se-ntâlniră Doi cu doi nu se uniră. Câți în tine se jucară Doi cu doi nu se luară. Vale lungă, vale-adâncă, Aici lupii mă mănâncă. Stăi, lupe, nu mă mânca, Pân' să-mi văd ibovnica. XXVI De te duci, neică, cu ... frunte Trecui Jiul fără punte, Ș-ajunsei la puica mea, De-mi răcori inima. XXXIV Nu blestema cucul, lele, Că să jumule de pene Și se trântește de lemne. Și cucul nu-i vinovat Că mai la mulți a cântat, Mai pe toți i-a mângâiat. XXXV ...
... lumea s-a iuțit. Sărmana copiliță abea ochii deschise Și-n tinereți cearcă un chin nesuferit, Abea văzu ea lumea, abea-n ea se ivise Ș-o vezi acuma slabă cît pare c-a murit. Se scoală-atunci bătrîna, o învălește bine Și-n lacrăme privind-o cu milă o sărută ; Apo se-ntoarce-ași face smerita rugăciune Pe care niciodata ea seara n-o uită. A treia zi Acum mărețul soare lumina-și descălește P ... acel pîrău : Păstorul stă pe muche și turma sa în vale Ea paște, el și cîntă cu fluierașul său. Săteanul cu cămașa și hainele curate Se scoală și grăbește el boi a înjuga, Apoi cît vezi cu ochii pe cîmp cară-nșirate Se duc se-ncarce grîul în arii a-l băga. Se pare că chiar cîntul voi acum s-aline Ca cum ar vrea s-asculte ori lumea a privi : Că cerul și pămîntul de ... deseară îl aștept. Curge gîrla și spumează, Ochii mult îmi lăcrămează. Curge iute,-n jos ea curge Vin Niță că Floarea plînge.â€� Dar soarele se-nalță și vremea ...
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... să-i poprească, Dar românii treier armia turcească. Astfel mândrii vulturi către vânturi zboară, Despicând curentul care-i împresoară. Precum două râuri peste câmpul lat Se-ntâlnesc adesea pe comunul pat, Astfel se-mpreună, râură, se frânge Al ambelor armii spumegosul sânge. Ei pătrund la corturi... Într-a lor iuțime Se înturnă. Tunul bate cu asprime. Pe tot frontul oștii lupta s-a întins; Peste tot turbarea sufletele-a-ncins. Inima română ... Kirali din tunuri pe nemici sfăramă. Avangarda turcă fuge rușinos, Calcă p-ienicerii ce combat fălos. Cei mai mulți dintr-înșii către pod s-adună, Se strivesc, pierd șartul; arma noastră-i tună. Iar în amețeală singuri se-ntr-omor, Se strivesc sub arme și sub caii lor. Mulți, de crudă spaimă, se aruncă-n apă, Însă nici acolo zilele nu-și scapă; Apa mocirloasă îi reține-n fund; Câți silesc să scape, încă se cufund. Agonia-i crudă; moartea-i rușinoasă. Plini de tină-noată-n unda mocirloasă... Trei mari pași s-aruncă și prin apă mor. Chiar Sinan ... scapă, dar pe coasta lată Armia turcească fuge sfărâmată. Astfel ...
... văzut mai bine Ochii cu fulgerătura, Pletele cu zbârlitura, Bărbile cu-ncâlcitura, Eu de maluri m-am izbit Prins de friguri și-ngrozit, Că mi se negrea vederea Și mi se topea puterea Și-amărât stăteam ca fierea! Dar când mă-ntorsei spre deal, Maică, ce văzui pe mal! Cât ai face cruce-o dată, Măre ... Dare-ar Domnul să trăiesc Să mai stau să-l mai privesc! Zările-alergându-le, Vifor măsurându-le Fulger despicându-le! Calu-n vânt i se-ncurca Prin urdii îmi fulgera, Brazdă-n urmă-i revărsa, Brazda roșie-nflăcărată Tot cu sânge-amestecată N-am mai văzut niciodată! Iar cel vodă ... gloată Și-mpingându-le mereu Tot încoa spre-adâncul meu! S-au încăierat pe mal Om cu om, și cal cu cal, Și din piepturi se izbeau Și cu dinții se rupeau, Și grămezi-grămezi cădeau. Morții-mi închideau cărarea, Sângele-mi mărea vărsarea, Groaza-mi mai creștea turbarea. Și de-aceea vin urlând Arme, steaguri ...
Gheorghe Asachi - Sirena lacului
... mal în apă sare. Și apoi s-a cufundat În a zînilor palat. Dar în curtea celui sat Mii de oaspeți se adună Lumini mii a fulgerat Și armonia răsună ; Cupa umblă împregiur Toți urează bun ogur. Cînd, prin vuietul vuios, Din prelucă parcă cheamă ... Eh, Irino, dă-mi răspuns, Vino d-unde te-ai ascuns !â€� Că sub apă s-a mișcat, Pe încet, nu-ș' ce, se pare Apele s-a turburat ; Iată că acum răsare, Frumușel, din a lor sin Un pește de tot străin. Precum junii ... Dar cel pește minunat D-îndată a sa făptură În femeie a schimbat Cu angelică figură ; De pe capul cel frumos Se deștinde-un păr undos. Pre-a ei fețe și pre sin Răsărit-au la videre Două roze preste-un crin Și mănoase două ... Copilașu-a lui plînsoare, În leagăn l-a aninat, Preste ramurile-ușoare Și schimbă figura sa În un pește, cum era. Ea se-nveste-n solzi de tot, Aripioarele-i răsar, Unda o despică-n not, Prefăcută-n pește iar ; Apa-n giur s-au înspumat, Ea la ...
... cu armele-a-i sta împotrivă; Iar ochii de fiară flămândă rotindu-și-i peste cuprinsuri, Vedea cum noroadele toate în cale-i se pleacă-ngrozite, Vedea cum cetăți întărite, palate de piatră și domuri, Cu vâlva atâtor coroane, ca pleava se spulberă-n vânt. Ș-a fost un blestem pe ursita sărmanelor neamuri de-atunci, Că-n scrum și-au văzut prefăcută întreaga lor ... viteji: Timur îți stă-n față, iar spada-i e soră cu spada lui Mircea, Și ce s-a-nceput la Rovine, sfârși-se-va la Angora! El zice, și una spre alta s-azvârl întărtatele oarde, Și rânduri de rânduri izbite, cu vuiet de valuri se sparg. Trei zile-și țin clipele tulburi pe stemele celor doi crai. Se mișcă-n bulucuri mulțimea, se rupe și iar se-mpreună, Cad pâlcuri sub pâlcuri de-a valma, și altele proaspete vin, Iar hreamătul crește și scade, ca-n spulber de viscol purtat ... și în pinteni arapul, Cărare-și despică-n năvală Timur cu hangerul în mână. Sporește cu el vălmășagul amestec de glasuri pripite... Din mijlocul lor se ...
Cezar Bolliac - O dimineață pe Caraiman
... stă Emul încruntat; Cu el pare Carpatul din când în când vorbește; De Tisa parcă-i spune, de Nistru depărtat. Întinsă panoramă ce-ncet, încet se pierde, În care se înmoaie, se sting și se-nfrățesc Colorile d-a rândul, din cel mai închis verde Până-n rozoșii aburi ce razele-auresc. În urmă-mi catedrale de talii ... frunte furtunele trecând; Domenuri largi de iarnă pe care Orientul Îmbracă în tunice de purpuri luminând. Sub strate de zăpadă ce timpul înnoiește, O strată se întinde de colți adânci shistoși, Coloanele ce timpul smerit le ocolește, Din care ies gigantici butingii monstruoși. Ca monstruri legioane ce se târăsc, se-nvită În aer să răsufle de unde sunt striviți, Și-n forme mari, schidoale, ce arta nu imită, Se-nșir pe sub prăpăstii când negri, când plăviți. Palaturi milioane din vârstele titane, Pârlite, ruinate, stau negre încruntând, Rămasuri tari, semețe, antideluviane, Ce-și râd ... aș arăta vederii orice aș contâmpla, Când mă cobor în sine-mi, în ore de mâhnire, Ca ce fel de senzații aș mai putea afla? ............................... * Se schimbă decorarea. Cortine aburoase Se-ntind, se trag, ș-un munte ascund cu al lui cer; Îl lasă-apoi p-acela, se pierd și, neguroase, Se ...