Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 1991 - 2000 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
Dimitrie Bolintineanu - Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare
... lui Mihai cel Mare Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare de Dimitrie Bolintineanu Ca un glob de aur luna strălucea Și pe-o vale verde oștile dormea; Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă Și pe dalba-i mână fruntea lui se lasă. Stă în capul mesei, între căpitani Și recheamă dulce tinerii săi ani. Viața noastră trece ca suava rouă Când speranța dulce ne surâde nouă. Astfel astă dată viața lor cura; Cugetele triste ... varsă raze dulci și argintoase; Austrul le suflă coamele pletoase; Căpitanii toarnă prin pahare vin Și în sănătatea lui Mihai închin. Dar Mihai se scoală și le mulțumește Și luând paharul astfel le vorbește — ,,Nu vă urez viață, căpitanii mei! Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei! Ce e viața noastră în sclavie oare ... Sufletul lor nu e mai presus de fierul Ce le-ncinge brațul, iau de martur cerul! Dar românul nu va câmpuri fără flori, Zile lungi și triste fără sărbători. Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară Aripile taie-i, că ar vrea să moară! Astfel e românul și român sunt eu Și
Dimitrie Bolintineanu - Doamna lui Neagu
... Doamna lui Neagu de Dimitrie Bolintineanu Neagoe cel Mare în al său palat Ce domnește p-Argeș zice întristat — ,,Monastirea noastră nu e săvârșită Și a mea avere este isprăvită! Dragi ostași, ce ziceți, nu ar fi păcat Ca să înceteze lucrul minunat?" — ,,Biruri noi pe țară ... teme! Mâine toată țara o să te blesteme. Astă monastire ce atât iubești, Printre fum de lacrimi poate s-o privești! Iată diamanturi! Vinde-le și-urmează Nobila lucrare ce te inimează. Căci aceste scule nu le pot purta Când femei pe față lacrimi vor păstra." Zice și arată un paner de aur Unde închisese gingașul tezaur. Ea îl dă. Și fața ca un frag cocând, Rumenă surâde, drăgălaș și blând. Un bătrân se scoală și-asfel le vorbește — ,,Inima străbună încă viețuiește. Țara care naște astfel de femei, Merită și viața și mărirea ei. Căci să știți cu toții că un neam se face Mare sau se pierde cum femeii place. Și
Dimitrie Bolintineanu - Invocație
... de Dimitrie Bolintineanu O, Doamne-al bunătății, putere creatoare, De care niciodată eu nu m-am îndoit, Tu, ce ai pus amorul în inimi simțitoare Și floarea aurorei cu rouă-ai învelit; Tu, ce-ai sădit în inimi speranța și credința, Căci una fără alta nu poate exista, Ce-aduci după durere surâsul și dorința Și după vijelie un soare-a lumina; Ce fără încetare dai zilelor lumine, Și câmpului verdeață, și paserii cântări. Și frunzelor șoptire, și undelor suspine, Și pe vergine buze suave sărutări; Aruncă o cătare asupra țării mele; Ea este ca o barcă pe un ocean plutind Când geme uraganul în noapte ... vedea pierind. Trimite-ne, o, Doamne, lumina ta cerească, Căci lungă fuse noaptea în care suspinăm Ca să vedem furtuna ce va să ne răpească Și
Dimitrie Bolintineanu - La lampa mea
... a da lumină acestei țări frumoase Ce relele supun. Avem aceeași țintă, aceeași misiune, Dar tu de când servi mie, o lampă-ai ruginit, Și eu de când serv țării, vai! trebuie a spune? Cu inima-am slabit! Și n-am produs nimica! Acum ca altădată Copiii săi cei vitregi în taberi se dezbin. Acum ca mai-nainte ea este-ngenucheată Sub jugul cel ... aprindem, în sufletul ei mare, Frumoasele-aspirări! Dar vântul de la dânsa au dus aceste cânturi; Ea nu le-a ascultat. Tot astfel și suspinu-i s-a mestecat pe vânturi Și lacrima-i cu sânge în râuri a picat! Cântarea libertății acum e înecată De strigătul acelor ce cheamă arzător, Să-i urce la ... și să devie-ndată Tirani, la rândul lor! Și sufletele slabe și fără de mărire, L-a patimilor voce, mai repede alerg, Tirani și robi în noaptea de moarte rătăcire, Deopotrivă merg. Lumină încă lampă o odă, o cântare, Și dacă și
Dimitrie Bolintineanu - Muma lui Ștefan cel Mare
... Muma lui Ștefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu I Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, Unde curge-n vale un râu mititel, Plânge și suspină tânăra domniță, Dulce și suavă ca o garofiță; Căci în bătălie soțul ei dorit A plecat cu oastea și n-a mai venit. Ochii săi albaștri ard în lăcrimele Cum lucesc în rouă două viorele; Buclele-i de aur cad pe albu ... rece... Rănile mă dor!" Tânăra domniță la fereastră sare. - "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare. Apoi ea la poartă atunci a ieșit Și-n tăcerea nopții astfel i-a vorbit: - "Ce spui, tu, străine? Ștefan e departe; Brațul său prin taberi mii de morți împarte. Eu ... a sa mumă; el e fiul meu; De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu! Însă dacă cerul, vrând să-ngreuneze Anii vieții mele și să mă-ntristeze, Nobilul său suflet, astfel l-a schimbat; Dacă tu ești Ștefan cu adevărat, Apoi tu aice fără biruință Nu poți ... cu a mea voință. Du-te la oștire! Pentru țara mori!
Dimitrie Bolintineanu - Petru și Asan
... Dimitrie Bolintineanu - Petru şi Asan Petru și Asan de Dimitrie Bolintineanu Împăratul Anghel șade în palat, De mai-marii țării mândru-nconjurat. Printre capii oștii intră doi străini, Doi români din Mezii ... geme-amar. P-o măgură neagră cei doi frați s-adună; Jură să nu moară fără de răzbună... După-a lor chemare, mezii și bulgarii Se cobor din munte sub cei frați primari. Sate și ținuturi celor doi se-nchină. Tremură, pălește fala bizantină. Anghel pasă însă spre răsculători. Cei doi frați vorbiră către luptători — ,,Până când românul capul ... Cela ce dă viața, printr-un magic vis Îngerul său dulce nouă a trimis Și ne-a zis: purcedeți cu îndemânare Și vă bateți mândru pentru neatârnare! Domnul tuturora astfel a voit. Nu sunteți poporul Domnului iubit? Grecii, prin mândrie și prin necredință, A pierdut amorul de la providință. Domnul ne trimite în acest război... Credeți întru Dânsul și va fi cu voi." Astfel ei vorbiră către luptători. Și atacă p-Anghel prin adânci strâmtori. Cum din munți se varsă, urlă cu urgie, Undele de ploaie după vijelie, Se cobor românii spre vrăjmași în ...
Dimitrie Bolintineanu - Timpul
... văl de satin, Cu june fecioare ca visuri frumoase Ce-n viața fugindă se-nclin amoroase P-al nostru trist sân; Un om cu cosițe și gene albite, Cu brațe secate, cu fețe pălite, Cu coasa de fier, Apare în barca cu dalbe fecioare E timpul; iar ele sunt blândele oare ... Și barca se duce prin valuri purtată; Iar grupa de fete de visuri se-mbată, De viață se-ncânt; Cosița lor saltă sub aurea dulce Și ... tale flori! Să n-amâi plăcerea dulce! Timpul este-amăgitor Ce răpește nu mai duce Fragedului muritor. Astăzi toate pentru tine Jos în lume strălucesc, Și plăcerile divine Cu-a ta viață se-mpletesc. Mâine se vor stinge toate Ca parfumul serii-n vânt, Al tău suflet mâine poate ... sufletul ți-e viu!" Spre barca ce fuge pe fluviu la vale Străinul îndreaptă cătările sale, Ce râură dor; Întinde-a sa mână și sufletu-i bate, Răpit de dorințe ce viu îl străbate De vise d-amor; Dar vasul se duce și-n umbră dispare. Se stinge cu-ncetul cereasca cântare Pe râul tăcut. În darn călătorul s-o urme se-ncearcă
Dosoftei - Stihuri la luminatul herb a Țărâi Moldovei
... a Țărâi Moldovei de Dosoftei Capul cel de bĂșor, a fiară vestită, Sămnează puterea țârâi nesmintită. Pre câtu-i de mare fiara și buiacă, Coarnele-n pășune la pământ îș pleacă. De pre chip să vede bĂșorul ce-i place, C-ar vrea-n toată vremea să stea ... toată vita poate de să-ngrașe, Fără zăhăială, într-a țărâi pașe. Dară une date are și ea toane, De-ș calcă vrăjmașii și-i vântură-n coarne. Pentr-aceea-ș poartă cunună de aur Într-a sale coarne, în cele de taur. Stau împregiur dânsă trei ... că rodește În tot feli de hrană, de le prisosește. Și pre vremi de pace oamenii zburdează Într-agonisită, că pot de-ș lucrează. Vinul și cu grâul, și cu de tot viptul, Cu cirezi și turme, copără pământul. Dară miere dulce! Cine poate spune Ce-au miluit Domnul din ceri, că-s tot bune! Cine poate scrie toate de-amănuntul ...
Duiliu Zamfirescu - Curgea Siretul liniștit
... Duiliu Zamfirescu - Curgea Siretul liniştit Curgea Siretul liniștit de Duiliu Zamfirescu Trecuse toamna gînditoare Pe rîpi, prin garduri, peste vii, Și închinase toate celea Aceleiași melancolii. Departe, pe întinse șesuri, Curgea Siretul liniștit, Sub zbor de pasări călătoare Călătorind spre răsărit. Înaltă, mișcătoare dungă, Ce-abia ... speranțe zbor cu tine Ce primăvara nu mai vin ! O umbră goală, trecătoare, Viața noastră pe pămînt ! O pasăre ce pleacă toamna Descurajată, fără cînt, Și nu mai vine, nu mai vine, Căci tinerețea-i o poveste Pe care noi o știm c-a fost, Dar niciodată-o știm ... și tu, ca orice bine, Și noi rămas-am să te plîngem Cu alți nenorociți ca mine. Eu m-am deprins de mult cu toate, Și trist, în sufletu-mi m-am strîns, Dar viața e așa de crudă Încît și astăzi încă-am plîns: O amintire de durere, Un biet amor ne-mpărtăsit Ce ca și toamna, ca și toate, S-a dus și nu a mai venit. Și
Duiliu Zamfirescu - De la villa Tusculana
... Duiliu Zamfirescu - De la villa Tusculana De la villa Tusculana de Duiliu Zamfirescu (dactili și trochei) Tristele umbre se lasă pe văi de sus de pe dealuri Singure, palide, pline de-o lume vie de basme: Bradul, umbrela și-o-ntinde pe muchea arsei coline; Mierla șăgalnică țipă prin grase tufe de lauri. Cicero, vechiule stâlp al acestor clasice locuri, Scoală din pulberea vremilor ... Uite: colo, pe valea Tibrului, urmele Romei antice tremură încă. Umbro-sabelii și quirium, Tațiu, Numa Pompiliu; Zeii, pontificii, frații Arvali, Lupercii și Salii; Piatra și lancea, și focul din vatra Vestei fecioare, Toate sunt încă și azi în ființă. Timpul și forma Par că se schimbă. “Plin de un dor fără sațiu de lumea vremilor duse, Timpul și forma de astăzi mă lasă rece ca ghiața. Toate sunt încă-n ființă și totuși toate sunt moarte. Ochi-mi, o nobile Marcu Terențiu, cată spre tine.â€� Astfel grăiește un glas din ruine. Nimeni n-aude. Brațe vânjoase ...
... Duiliu Zamfirescu - Djali Djali de Duiliu Zamfirescu Acolo unde râul plângând murea în mare, Djali-și găsise luntrea. O dulce legănare De vânt, încet o duse pe tainicul canal. Treceau întinse umbre de nori din val în val, Furând razele lunii ... un zgomot străin, din altă lume, Țipa; geniul mării striga totul pe nume: Nori, vânt, curente, glasuri se deșteptau. Djali Desprinse de la barcă lopata și-o zvârli. Apoi vorbi: “Ce-mi pasă de tinerețea mea Când port fără de voie în pieptu-mi o ruină De dor, de suferință ... se-și începe un cântec de-ngropare, Când știu că-i dat să fie viața pe pământ, Al fericirii noastre cel mai adânc mormânt, Când și pe poarta vieții ca și pe-a morții poartă S-a scris cu slove negre aceeași vorbă moartă: Durerea? Deci furtuna și vânturile sale Să-mi ducă suferința pe-a valurilor cale, Și piară tinerețea-mi într-un ocean spumos Cum piere-n dimineață un vis, cel mai frumos!â€� O... Dante! de pe ușea infernului s-a ... ...