Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I
Rezultatele 1921 - 1930 din aproximativ 2873 pentru ��N��I.
Ștefan Octavian Iosif - Către lună
... zi, O, ce se-ntâmplă cu tine? Spune, crăiasă a nopților și Candelă a nopților line! Torță de-argint ce spânzură-n cer Tristă, și palidă liră. Taină a nopții, vrajă, mister, Cântec în somn ce suspină! Tu, ce ningi floare de-argint pe alei ... Când își recapătă versul ei clar Privighetoarea nebună, Tu, care spânzuri o candelă sus, Albă în noaptea cea sumbră, Și luminezi pe divinul Isus, Chipu-i ce luce din umbră, Tu, ce pe vârfuri de brazi îți strecori Horbota, albă podoabă, Duci în genune albastrele flori Care pălesc prea degrabă. Tu ... dintr-un nor Și îl inunzi în lumină. Tu, întristatul, tăcutul străjer, Crai trist de veghe, când ție Stelele-ți spun povești de mister, Tainice-n pacea târzie. Înger de pază cu braț de argint, Crainic al nopții senine, Scuturi în orice ascuns labirint Dulce parfum de verbine. Tu, ce ne ...
Grigore Alexandrescu - Mormintele. La Drăgășani
... ușor vânt; Nimic viu: eram singur în lumea adormită, Și stelele deasupra pe lunca părăsită Luceau ca niște candeli aprinse pe-un mormânt. Din vreme-n vreme numai, de dincolo de dealuri Părea c-auz un sunet, un vuiet depărtat, Ca glasul unei ape ce-neacă-ale ei maluri, Sau ca ... a suferinței, Labarum vechi al luptei, simbol al biruinței, Prin care-a-nvins barbarii creștinul Constantin. Și mă gândeam l-aceia ce umbra-i învelește, La Grecia modernă ce ei au sprijinit; Căci jertfa pentru nații la cer se priimește, Căci sângele de martiri e plantă ce rodește Curând ... zdrobite le zăriră, Și flacăra din ele suindu-se la nori. Sunt vrednici de vechimea din veacuri fabuloase, Sunt mari cum fu robia sub limpedele-i cer, Și lupta și izbânda a Greciei frumoase, Iar Boțari, Miauli, colosuri fioroase, Se par ca demizeii eroi ai lui Omer. A ... limbi deosebite se vor numi virtuți, Cât vor număra grecii între vestite zile Ziua când Leonida căzu la Termopile, Și cât va purta Oltul diadema-i
Ion Luca Caragiale - Ouăle roșii
... din gingii. Contesa a rămas pe gânduri... — Minunate ouă roșii! a zis ea; ce frumoasă față! — Se-nțelege că-i frumoasă, a strigat rânjind ca o fiară contele; și firește are să-ți placă, nobilă doamnă! dacă sunt văpsite chiar de mâna nobilului ... cruciadelor, au năvălit toți tinerii cavaleri; l-au legat burduf și l-au pus în genuchi. Acuma — a strigat contesa — spargeți-i toate aceste ouă în cap! Sub grindina de ouă roșii, leșină, scrâșnind, cruntul FĂ©kete LĂ¡ioș, cu capul plin de sânge și de gălbenuș ... lovitura de grație! Atunci, tânărul copil de casă BĂ©la ȘĂ¡ndor se duce aproape și-l lovește cu un ou în moalele capului, de-i țâșnește creierul înmuiat.. S-a sfârșit cu bătrânul, cruntul conte FĂ©kete LĂ¡ioș... L-au târât afară, să-l arunce în prăpastia ... și a moșiilor de veci, va avea și mâna mea! Au ciocnit... Contesa a schimbat mereu la ouă... Nici un mesean n-a izbutit până-n ...
Ion Luca Caragiale - Grămătici și măscărici
... publică și când elita socială și high-life se numea protipendadă, boierul, în loc de Capșa și de Bar, avea sindrofie și chefuri acasă, numa-n ișlicel și-n meși; în loc de Hugo, avea un taraf de lăutari și un măscărici. Slujba acestuia era să spuie caraghioslâcuri la chef, să păcălescă pe musafiri ... măscărici la poarta curții să pândească pe rival sau pe prietenii ori simpaticii acestuia, să le dea cu huideo, să le arunce murdării și să-i înjure năstrușnic. Boierul ședea cu ciubucul în pridvor și striga: “Hahaha! înjură-l, mă! înjură-l bine, mă!â€� S-a dus ... de atunci erau naivi; cei de astăzi sunt adânci; aceia erau grosolani, din topor; aceștia sunt cilibii și subțiri. S-au dus grămăticii cu călimările-n brâu și cu pana de gâscă la ureche; astăzi ies din rândurile poporului tineri culți și independenți, proletari intelectuali, cu carte și condei si mai ... măscărici, care să polemizeze din poarta curții, avem, slavă Domnului, o presă a elitei sociale destul de spirituală și de convenabilă: “Combateți-i, băieți! combateți-i
Dimitrie Bolintineanu - La țară
... mea frumoasă, în ținta de mărire La care tu pășești, Ce stea împodobită de sfântă strălucire Ți-arată a ta cale cu razele-i cerești? Ești jună, ești frumoasă, ai munți și stânci râpoase, Ai râuri argintii, Ai văi cu plete d-aur, păduri verzi și umbroase Și pulbere ... ta durere, La numele tău bun, Își zice: această țară în întuneric piere! Cu-oțetul te adapă, cu spini te încunun! Acele certe surde ce-n sânul tău răsună, O, țară, te slăbesc! Și cauza lor fie în fundu-i cât de bună, Tot pe străini servesc. Fii, țara mea, unită, de vei să fii tu mare! În cap cu al tău domn, Așteaptă! Ziua ...
Ion Luca Caragiale - Scrisoare (Caragiale - 2)
... sus spre cer cînd este mai adânc umilită de bătăile naturei oarbe; o poate face a întrezări o clipă adevărul vecinic, ce nu-i e dat să-l vază vreodată... Toate astea le poate face poezia, fiindcă ni-se înfățișează învăluită din creștet până 'n călcâie în acel prestigiu mistic pe care nimeni nu l-a definit pân'acuma; fiindcă este fiica luminii; fiindcă, într'un cuvânt, este ... pune cu puterea lui ! Dar, fără îndoială, un literat care are deplină conștiință de puterea și menirea artei litarare trebue să știe că, oricâtă slavă i-ar face unei națiuni, astăzi și'n viitor, poezia ei, în adevăr originală și serioasă, acea națiune, de dragul celui mai genial poet, nu-și poate uita de interesele ei reale și ... firește ele se pot pune și despre unul din regatul vecin și aliat cu al dv. De ce v'ar părea ciudat și inadmisibil să-i treacă prin minte unui scriitor român, că ar face o faptă bună încercând a vă ajuta în străduințele dv. după puterile lui fie ...
Ion Luca Caragiale - O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou
... sosit, se plimbă agitat prin salon și învârtind bastonul cântă: Ființa-mi jună duios te cere, Scoțând suspinuri neîncetat, Iar tu, iubito, vreo mângâiere Nu-i dai să fie mai ușurat. Jak Negruzzi , intrând, cu vocea stinsă [1]: La jocuri cu Lucsița ades mă întâlneam, Când ea era copilă și eu ... Câmpina-Wagon: Aferim, bre, Jak, Ce craidon, ce drac, Mare șarlatan, Îh! Aman, Aman! Jak Negruzzi: Un fruct este puterea, ce-nșeală la privit, Frumoasă-i este coaja, dar miezu-i putrezit [2]. Menelaos , exclamând cu regret: Putere!... oh! puterea, Ioc, puterința mea. Marghiloman , copilul Eyolf al lui Titu, intră călare pe băț: Frunză verde de ... acasă nu-l mai ții, Și se ține de prostii. No, frache, No! Ștefan Mihăilescu: S-au dus Tachii amândoi, Vai de noi! În comisii n-om mai fi, Candidați n-om mai trânti, Și nici n-om mai întâlni, Candidate durdulii, Cu ochi negri, ochi căprii... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Orologiul cu cuc, hărăzit clubului de conu Lascar, cântă 12 ore. Carp proorocul intră ca ... poetului: Du-te, du-te, du-te de unde-ai ieșit, Pasăre de pradă, ziua a sosit. Titus Livius Barbișonus , care se oprise- ...
... Cezar Bolliac - Clăcaşul Clăcașul de Cezar Bolliac Informații despre această ediție I Oh ! legați pentru vecie De pămîntul uned stăm, Plătim vecinică chirie Și pe apa care bem. Nu avem nimic al nostru ; Tot în preajmă e ... ca palma lor găsim. III D-astăzi, munca-ne e-a noastră Ș-o schimbăm pentru pămînt. Mîncați voi țărîna voastră ! Munca noi n-o dăm în vînt. Și, de vreți s-aveți cuvîntul, De vreți a vă domiri : Este-al brațului pămîntul, A-l ... nu a-i robi. Pîinea, fierul o rodește ; Tot cu fierul ne-o păstrăm ; Ea e-a celui ce-o muncește ; Trîntorilor n-o mai dăm. V-am cerut, de milă, dreptul Cu tocmeală între frați. Nu vreți ? Ni-l ținem cu pieptul, Și veniți de ni-l ...
Constantin Stamati-Ciurea - Testamentul și memoriul unui nebun
... prin gând, ori de nu cumva necunoscuții aceștia sunt niște pungași, ce vor a-mi scoate de la sân portofoliul cu banii ce-i purtam cusuți în căptușeala jiletei. Dar polițianul? Ce caută el aici? Să fie el un camarad al prăÂdătorilor? Iată întrebările, ce-mi frământau mintea ... și eu, Acest institut pregătește misionari pentru propaganda creștinească în Asia și se învață acolo toate limbile orientale. a recunoscut că el nu-i vindecat de ideea sa fixă; ideea aceasta era însă atât de rătăcită, încât orișicine îl putea cunoaște de nebun; propaganda sa nu putu constitui deci ... Domnule, mai înainte de toate scuză că după arătarea chelÂnerului am intrat cu forța în odaia d-tale. Dar însuși chelnerul, auzind zgomotul împușcăturii, n-a nimerit unde s-a căzut, și în buimăceală ne-a arătat odaia d-tale, la a cărei ... pentru viitor. Eu am fost născut din rândul acelor creaturi nemernice, arunÂcate ca de prisos pe acest pământ și înstrăinate de ceata sociabilă, ce-i înconjoară. Izgonit din hotarele drepturilor comunei, rătăceam într-un orizont deșert și întuneric, în care pierdusem orice urmă și orice legătură cu lumea activă, văzând ...
Anton Pann - Toporul și văcșoara
... mi-a zis d-aș înșira, Mă tem că te-oi înjura, Mi-a zis : Mă ! tu ești un hoț De n-ai de potrivă-ți soț. Ești un țigan răpitor, Șiret șî înșelător, N-a rămas un om în sat Care să nu-l fi pișcat." -Mă ! mă ! n-auzi tu, mișel, Zapciul strigă la el, Aste cîte mi le spui Mie le-a zis el, or cui? -Ba, ba, coconașul meu ... mie acolo". -Așa, cocoane, făcea, Mie acolo zicea. -Mergi dar, nu te necăji, Cum știu eu voi îngriji. Țiganul dac-a ieșit, Rumânul n-a zăbovit. Pe loc o văcșoară ia. Merge la zapciu cu ea, Jalbă pentru țigan dînd Și dreptate iar cerînd. Zapciul, vaca văzînd ... Deci daca s-a-nfățișat. Ș-amîndoi s-a judecat, Cel cu vaca ieși drept Ș-a zis că-n zădar să cert, Țiganul, dac-a văzut Că judecat-a pierdut, Și socotind c-a uitat De toporul ce ... ...
Mihai Eminescu - Doină, doină greu îmi cazi
... de brazi, Și cu jale îmi răsuni Din huceagul de aluni, Și m-adormi, m-adormi cu drag Pin frunzișul cel de fag. Cine sună-n cetine, Doinițe, prietene, Diu, diu, diu, de-a codrului, Că doina-i care-o cântai  Tragănă-ne, tragănă, Frunza-n