Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AVEȚI SĂ
Rezultatele 1911 - 1920 din aproximativ 2615 pentru AVEȚI SĂ.
Ion Heliade Rădulescu - Vulturul și bufa
... bufnița, și făcură,-n fine, pace; Însă ciocul, ghearele suveranului rapace Da cam multă bănuială Bufniței de a se teme Pentru puișorii săi. (Avea, biet, și ea-ndoială Pe această de foc vreme , Când cei răi devin mai răi.) Vulturu-și dete cuvântul, și cuvânt de împărat, Că au ... n pace în paternul lor palat Puișorii aliatei. "Ca mai sigură sa fie Familioar-alteței-tale — Zise suveranul vultur verișoarei dumisale — Și lămurit să se știe, Fă bine și mi-o descrie, Ca să știu a mi-o scuti." "Zău, nu poți a te-amăgi, Zise bufa, căci natura Pui pe lume mai frumoși Ca ... aci pereche De pui stârcită vede: piperniciți, puchioși, Cu ochii urduroși Și galbeni, și zgâiți; Un glas pițigăiat, Strident, discord și spart. Cit nu putu să crează pârdalnicii c-or fi Aceiași despre care Cu-atâta înfocare Și laudă prea mare În timpul conferinței amica i-a fost spus ... uiete, blesteme pădurea răsuna. Pe răul său confrate sperjur și trădător Îl face, după fapta-i, de lege călcător Ce-nfruntă jurământ. Ci vulturul atuncea avea ...
Alexandru Vlahuță - Slăvit e versul
... în leagănul de rime. Slăvit e versul cântec, miraj, întraripare E-n Nemurire-o carte de liberă intrare. Tu ia doar la crestarea silabelor aminte, Să nu prea bată-n struna știutelor cuvinte, Ci-n răsuciri de fraze, cu vorbe de la tine, Fă sunetele goale să ni se pară pline, Cum, iscusit dispuse, oglinzile ne mint, Dintr-o-ncăpere-ngustă făcând un labirint. Nici șir, nici sens... Acestea ne-ar dezvăli ... Ce mici devin chiar zeii când nu se mai ascund! Din patru-n patru versuri, și plan, și ritmu-ți schimbă, Ca tot ce scrii să pară că-i scris în altă limbă. La titlu să iai seama: sonor, bombastic, vag, Și cu ceva macabru, să ne-nfiori din prag. Căci titlul e alarma. Ca-n trâmbiță să-l suni: O inimă în flăcări, La casa de nebuni, În criptă, Flori de sânge... Și nu-i zor nicidecum Ca titlul cu povestea să ... o genune. Sub el psalmodic versul silabele să-și joace, În fierbere de glasuri, ca apa la răstoace. Iar toată poezia cui sens ar vrea să-i cate Mai limpede să ...
Dimitrie Anghel - De vorbă cu un afiș
... mă gîndesc cu ce plăcere mergea lumea la teatru pe vremea aceea, cînd toaleta era de rigoare și cucoanele se găteau ca de bal, ca să vadă și să fie văzute. Era o întrecere între frumoasele de atunci, și pregătirile începeau cu ceasuri înainte. Părul era pus în papiliote de dimineață, fierele de frizat ... acuma ai lui Alecsandri, întrupați în ființa lui Bălănescu, cel mai iubit între toți, veșnic răsplătit de aplauze și adorat de mulțime. Era de ajuns să apară cu înfățișarea lui bachică, peste măsură de gros, cu burta lui balonată, ca zîmbetul să cîștige lojă cu lojă, scaun cu scaun, pînă în înaltul galeriilor, și teatrul să se prefacă într-o gură imensă care rîde. Și iată Luchian, cu fața lui simiescă și iată tragicul Gallino, ce clătina veșnic din cap ca ... tuturora, cu o lumină aprinsă la căpătîi, după ce murise de atîtea ori, își dormea acum somnul cel din urmă. Mîni grațioase și înmănușate puteau să bată și să cheme, căci mortul ar fi rămas surd la aplauzele atît de iubite într-o vreme. O mască tragică, lipsită de carminul întineritor și de pudra ... ...
George Coșbuc - Gazel (Coșbuc, 2)
... câte-un spic adună Și-n curând tu ai un snop. Mergi încet și las’ s-alerge Alții cât or vrea-n galop. Fii stejar, să crești în lături, Nu înalt și slab, un plop. Nu uita trăind de corbul Și de vulpea lui Esop. Dacă ești cinstit, n-ai teamă ... dușman, de-ar fi ciclop. Fă cât poți, și las’ să râdă Cei ce sar viața-n hop. Iar de n-are scop viața, Fă să
Vasile Alecsandri - Ceasul rău
... Ceasul rău Ceasul rău de Vasile Alecsandri Pe cel deal, pe coaste, Trece-o mândră oaste, Oaste de români! Toți voinici de frunte Care merg să-nfrunte Oarde de păgâni. Iar pe-o culme verde Ce-ntre munți se pierde Stau de mi-i privesc Două surioare, Albe lăcrimioare, Care mi ... iară Sabie în țară, Paloș de tătar. De pe munți în poale, Cu armele goale, Ei mi se cobor, Și prin cea urdie, Dragă, o să fie Mare, mult omor! Căci tata bătrânul Nu cruță păgânul Când s-aruncă-n foc. El e român tare, Ca Ștefan cel Mare, Și om ... Că mult, mult îi place Vitejii a face, Scumpul tinerel! Taci, biată copilă! Nu-i plânge de milă Iubitului tău, Căci ferească sfântul Să-ți fie cuvântul Zis într-un ceas rău! Hai la mănăstire Ca să dăm de știre Pustnicului sfânt Să ardă tămâie Ca să nu rămâie Tătar pe pământ. Oastea-nvingătoare A stins de la soare Aprigul dușman: Ea se-ntoarce-n munte Având chiar în frunte ...
Gheorghe Asachi - Lupii și oile
... Mai mult decât ani o mie De-ncruntată dușmănie, Lupii pace au făcut Cu păstorii și cu turme. La îmbi de folos era Ca masacrul să se curme, Diși lupii i dizbârna, Păstorii din a lor piele Făceau bune cojocele, Încât oaia-n liniștire Nu putu mai ca să ... N-aveau dinte, n-aveau ghiară, Au fost blânzi ca niște miei. Dar îndată ce la trup Din lupșor ieșit-au lup, Apetitul firesc mână Să se-ncrunte la o stână Ce-i lipsită de păstori. Atunci lupii răpitori De oi și de mei o sumă Prind, despoaie și zugrumă; Cânii ...
Gheorghe Asachi - Filozofie naturală
... Gheorghe Asachi - Filozofie naturală Filozofie naturală de Gheorghe Asachi Nu am grijă, nici îm pasă Ca de cald sau de răcele Să mă apere o casă, Ori de marmoră-au nuiele; Cuget chiar, bună femeie, Ce prisosuri să nu ceie, Este-odor ce nici o mare, Peru, nici Golconda n-are. Din un râu e mult mai bine A bea apă ... cine Nimănuia nu s-închină, Decât băuturi străine A le bea din cupă fină; Că, săracă-au luminoasă, Ciocoia-i ticăloasă. E frumos avea-ndrăzneală Ș-a lupta-se cu furtună, A străbat-orice opreală Care-n calea ni s-adună; Cel ce poate s ... de-a mea virtute, De a soartei râd momele, Când săgețile ascute, Care nu-mi pătrund nici piele; Dar în pace să vieze Să
Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii
... A omenirei fapte din fața lumei pier; Cum toate se răpune ca urma îndărăt, Pe aripile vremii de nu se mai arăt; Cum omul, când să fie în toate săvârșit, Pe negândite, cade sau piere în sfârșit. Eu unul, în credință, mai mult mă mulțumesc A voastră dărămare pe ... glas, ruinuri, pă mine m-au pătruns Și a huli viața în stare m-au adus. .......................... .......................... Deci priimiți, ruinuri, cât voi vedea pământ, Să viu spre mângâiere, să
Dorin Ștef - Antologie de folclor din Maramureș
... de înstrăinare. Noroc / nenoroc Mândră floare-i norocu Când s-o-mpărțit norocu Care fată-și lasă satul Auzit-am din bătrâni Cucule, pasăre mândră Să te văd lume ardzând Spune, măiculiță, spune Frunză verde-a codrului IX. Descântece. Scurt tratat de medicină alternativă Descântec de deochi Descântec de ...
Ion Heliade Rădulescu - Muștele și albinele
... invită la măcel; Ele-mpung și-ndeamnă boii La cărat, la arătură; Ele cailor dau ghes La suiș spre culmătură, Și că unde-o fi să fie, Mai curat și pe-nțeles, La-mbuibări călugărești, La ospețe-mpărătești, Ele mare au protie: La dulcețe, la plăcinte, Cu dreptul de prezidinte Ele ... Cum că mierea, din dreptate, E a lor proprietate, Căci albina n-are gust Ca muscoii după must, Nici încai istețul bot Ca să dea ca musca-n tot, Ci tot dă din floare-n floare, Adunând ca cerșetoare. Ba drăcoaice, Tâlhăroaice, Hoațe de conservatoare, Retrograde, trădătoare!... Astfel muștele ... ce furau, Acolo se și-necau. Iar albinele tăcute, Ca oricare muncitor, Erau toate prevăzute Dinapoi cu acul lor. Ș ziceau, laborioase: "Noi de ceară să cătăm, Templele să luminăm, Și a miere ce producem bărbătește s-apărăm. Daca muștele codarde vor să dea pe dinapoi, Zbârnâind, Calomniind, Binele parodiind, Tot la coadă prea firește cată să ne-armăm și noi. Iar albina conductoare, Pân-aci ascultătoare, Se sculă Și cuvântă: "V-ați armat, fetele mele; însă știți ceva mai bun? Vă ...
Ștefan Octavian Iosif - Credințe...
... această ediție De-a pururea m-ați urmărit, Învăluite-n ceață. Cu farmecul nețărmuirit Al dragostei de viață. Mi-ați dat nădejde ca să lupt Cu griji și cu necazuri, Ce-și grămădeau neîntrerupt Noianul de talazuri, Și-adesea de cădeam înfrînt De trudă și durere, Gseam la voi ... una... Mă părăsiți așa curînd, Pieriți pe totdeauna ?... Dar eu atunci al cui rămîi, O, dragi credințe moarte ? Pe drumuri, fără căpătîi, Vai, cine-o să