Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘI
Rezultatele 1901 - 1910 din aproximativ 4759 pentru ȘI.
... calce, al eroilor mormânt, Ce în curs de ani o mie a stătut în biruință Ș-astăzi vii sunt prin esemple de virtute și cuvânt, Încât în asemănare nu a fost, subt orice nume, Mai măreț, nimic, nici trainic, de când omul este-n lume! Pe a ... a Tibrului șes Roma tăbărâtă-i ca un munte Din palaturi surupate și mormânturi adunat, Între care Capitolul o căruntă nalță frunte Ce de barbari și de timpuri cu respect i s-a pastrat; Unde un popor de statui, a lui Fidias urzire, Vânta Greciei ș-a ... de fier întreagă stă colona lui Traian; Pre ea văd: Istrul se pleacă Iasienei legioane, Cum cu patria sa pere-a Decebalului oștean Și cum în deșarta Dacie popor nou se-ntemeiază, De-unde limba, legi și nume a românilor derează. Când în codru vechi stejarul e răpus de bătrânețe, Din a sa mănoasă țărnă cresc plăcute floricele ... Galileu, Columb, ș-Italiei, ce prin genia lor luce, Ca-n vechime lumea astăzi necurmat tribut aduce. În grădin-asta Europei, unde rostul dulce sună, Și
... n-oi fi norocit! Ceste văi, bordei, palaturi oare ce-m agiută mie? Toate pentru mine aice acum făr de haruri sânt. Văi, păraie, stânci și codruri, singuratică câmpie, O ființă vă lipsește și-i pustiu în tot pământ. Sau că soarele să nască, sau s-apuie cătră sară, Urmez cale sa cu ochii fără dor în al mieu ... urmez în cursul întru care el rotează, Pretutindene ai mei ochi ar zări pustiu subt cer. Nu doresc nimic din toate cele ce el luminează Și din lumi nemărginite nimic pentru mine cer. Însă poate că aiure, dincolo de-a noastre sfere, Unde lucie dreptul soarele altor ceriuri pe ... pute să las aice pământeasca dispoiere, Cele ce-am visat atâta s-ar vădi la ochii mei. Îmbăta-m-aș la izvorul unde sufletul oftează Și-acolň aș găsi iarăș pre nădejde și p-amor Ș-idealu acela bine, ce tot omul îl vânează Și ce n-are nici un nume între neamul muritor. Ah, di ce nu pot pe-aripe sau pe carul de Avroră Neștiut obiect dorirei spre ... pentru tine eu nu văd. Dacă a codrilor frunzime pre pământ cade oborâtă, Vântul sării să stârnește ș-o înalță de pe văi;
Gheorghe Asachi - Restaurarea școalelor naționale în Moldova
... răzbătând prin grea fortună, Sau, format vas de resbele, cu străinii s-ar lupta, Fulgerând pe luciul mărei ca un nour ce detună. Se asamănă și fiii cu copacii de pe plai, Fii ce cresc în rătăcire și răpun în răutate, Și-n loc moartea să le plângem, suspinăm de a lor trai, Ce-i spre dauna și rușinea familiei întristate! Dacă timpuriu moralul mintea lor ar fi-nzestrat, Atuncea din sânul meser ar ieși genii mărețe. Cela ce pe drumul public pe ... virtutea să învețe, Cu primejdia vieței, patriei sale era scut, Sau pe amvona rostirei, prin ritorice cuvinte Învingând pe nedreptate, Demosten s-ar fi făcut, Și a văduvei sărmane ar fi razăm și părinte. Din abaterea femeiei câte rele-n lume vin. Când ea cumpără și vinde ale sale frumusețe, Mestecând înșălăciunea ș-a plăcerilor venin! O asemenea femeie, de putea virtuți să-nvețe, Putea fi matroana Romei sau ... ar face trecătoare. Dar sămânța, cât de bună, căzând pre petros pământ, Rourată de mii lacrimi, între suspinări crescută, Va da numai poame-amare, umbră și ...
... Momîța de Gheorghe Săulescu Apărută în volumul Fabule în versuri sau poezii alegorice , 1835 Momîța precum să știe Din fire atîta isteață Cu ageră ghibăcie Și nu mai puțin măreață, Orice vede precum omul Vre să facă și ea-ndată, Ia seamă la lucru, cată, Pîndește ce face omul, S-apucă ca să lucreze Vre-ntocma să-l imiteze, Și l-asta are dreptate, Toate ale ei cercetate Fiind de om mai aproape Decît bestiile toate Cu mîna ei să se-ndoape Pe două a ... ar ave orangotanul Gură atît de omenească Cum e barba și gîtlanul Ar putea să-mpărățească. În casa unui om mare Aflîndu-se o momîță Și-ntr-o zi de sărbătoare Văzînd pe-o cuconiță Cum făcea parura sa, Rămîind singură-n casă Momîța pe teapa sa Nu vru mai gios ... se lasă. După ce întîi se unse Cu profumuri, cu pomadă Pe la locurile-ascunse, Pe la cap și pe la noadă, Puse-n capu-și o bonetă Și la gît o cordeletă. Vrînd apoi a se și rade Cu briciul rade și nasul, Și ...
Grigore Alexandrescu - Șoarecele și pisica
... Grigore Alexandrescu - Şoarecele şi pisica Șoarecele și pisica de Grigore Alexandrescu Un șoarece de neam, și anume Raton, Ce fusese crescut su’ pat la pension, Și care în sfîrșit, după un nobil plan, Petrecea retirat într-un vechi parmazan, Întîlni într-o zi pe chir Pisicovici, Cotoi care avea bun nume ... a striga: „De ce fugi, domnul meu? Nu cumva îți fac rău? Nu cumva te gonesc? Binele șoricesc cît de mult îl doresc Și cît îmi ești de scump, o știe Dumnezeu! Cunosc ce răutăți v-au făcut frații mei, Și că aveți cuvînt să vă plîngeți de ei; Dar eu nu sînt cum crezi; căci chiar asupra lor Veneam să vă slujesc, de vreți un ... De va vrea Dumnezeu, să mă călugăresc.“ La ast frumos cuvînt, Raton înduplecat, Văzînd că Dumnezeu de martur e luat, Își ceru iertăciuni și-l pofti a veni Cu neamul șoricesc a se-mprieteni, Îl duse pe la toți, și îl înfățișă Ca un prieten bun ce norocul le dă. Să fi văzut la ei jocuri și ...
Grigore Alexandrescu - Buchetul
... Grigore Alexandrescu Dorită odată era a lui soartă, Pe când altă mână de el îngrijea; Dar astăzi se stinge, zâmbirea-i e moartă Și piede colora ce ochii-ncânta. Sfârșitu-i cel jalnic îl văz cu-ntristare, Căci eu pe viața-i puneam un preț mare. O singură frunză ... e nenorocire. Când florile-acelea în mână-mi căzură, Favor ce-n credință eu n-am meritat, Trei tinere nimfe pe rând mi-l cerură, Și mult se rugară... iar eu... nu l-am dat. Îmi pare că încă le văz, câte trele, Jaluze, privindu-l în mâinile mele. Să vedeți ... am vrut: Așa din trei fluturi cu greu ochiul poate S-aleagă p-acela ce e mai plăcut; Așa trei garoafe p-aceeași tulpină, Rumene și-nalte domnesc în grădină. Văzând eu aceasta, îl luai cu mine; Cu multă-ngrijire acasă l-am dus, Și limpede apa și tot ce e bine I-am dat, și silința cu dânsul mi-am pus, Făcând orice poate un om să gândească, Orcâte o mumă ar ști să găsească. Zadarnici dorințe, nimic n-ajutară ... am pierdut: Viața la mine îi părea amară, Știind cine-l dete, cine l-a cerut. Și ...
Grigore Alexandrescu - O impresie
... tricolor, Când caii, repezi, ageri, cu coame răsfirate, Cu nările aprinse, cu gurile spumate, Mușcând de neastâmpăr zăbala ce-i ținea, Izbind sub ei pământul și răsuflând omorul, La sunete de luptă pe câmp își luau zborul, Ca vulturi ce în aer o pradă ar vedea, Și când auzii glasul armatei tunătoare, Și când văzui silitra de fulger purtătoare Câmpia, atmosfera de fum întunecând, Iar printre fum, prin ceață, egretele - albicioase Mișcându-se departe, ca umbre fioroase Ce ... și bucuria, Din inimă pe chipu-mi suită ca mânia, Pe fruntea-mi se aprinse, în ochi-mi străluci; Sub pasurile mele simții arzând pământul, Și ... unde e acuma puternica mărire Din vremea când a țării eroică oștire În lupte uriașe Buzeștii comanda, Când vulturul Daciei cu fruntea-ncoronată, Și duhul răzbunării cu manta-i sângerată Da semnul biruinței și calea ne-arăta? Călugărenii încă păstrează pomenirea Vitejilor ce-n valea-i aflară nemurirea, Al faptelor de cinste preț veșnic meritat; Iar praful ce acolo ... care treceau de sfinte, Al idolilor preot cu magice cuvinte Mulțimii adunate oracole-mpărțea: Oracole viclene de interes dictate, De înțeles lipsite, de patimi explicate, Și ...
Grigore Alexandrescu - Te mai văzui o dată
... Te mai văzui o dată Te mai văzui o dată de Grigore Alexandrescu Te mai văzui o dată, ființă de iubire, O înger ce slăvesc! Și ceasurile repezi, și scumpa ta zâmbire, Cu suflet, cu viața sunt gata să plătesc. În valurile-acelea de lume încântată, În care ne-am găsit, În vesele cadrile ... ta apropiere Un aer de amor. Zambila primăverii așa ea ne împarte Desfătător miros, Așa dulcele-i suflet se simte de departe, În aer răcoros. Și inimile noastre, și ochii se-ntâlniră; Simții ce pătimești; Un zâmbet trist mi-o spuse; cu tine îmi zâmbiră Puterile cerești! Văzui pieptul tău tânăr bătând de tulburare ... a mea stare, Văzuși puterea ta. Dar cum se strecurară delirul, fericirea! Ce iute au trecut! Jaluză de-al meu bine, făcu nenorocirea Un semn, și te-am pierdut! Multe rele de-atuncea am suferit, iubită! Multe am pătimit! Poezii și proză Soarta mea credincioasă la ura-i nemblânzită, Din zboru-i s-a oprit. Viitorul în ochii-mi își pierde nălucirea, Toate mă ... ți gene e un foc ce topește Tot felul de dureri. Dar depărtat de tine, ce pot să-mi folosească Lumea ș-ale ei bunuri, ...
Grigore Alexandrescu - Ursul și lupul
... Grigore Alexandrescu - Ursul şi lupul Ursul și lupul de Grigore Alexandrescu Împărăția dobitocească, Ca și a noastră cea omenească, Statornicie vecinică n-are: Toate supuse sînt la schimbare! Din mînă-n mînă sceptrul se plimbă. Cel de ieri ... leu schimbă, Dintr-o întîmplare prea de nimic. De curînd ursu pe leu schimbase, Și pe domnescul tron înălțat, Cîrma în labe tare-o luase, Și cu verzi tufe sta-ncoronat. Dator eu însă sînt a vă spune Că ursu-acela, măcar că urs, Dar simtimente avea preabune: D ... dat cerul un stăpîn nuou, Să se închine lui alergară, Una c-o vacă, alta c-un bou. Lupul în urmă spre tron se duce, Și după vechiul bun obicei Măriii-sale plocon îi duce, Și înainte-i pune doi miei. Într-o frumoasă precuvîntare, Îi dovedește c-ar fi avînd Niște hrisoave arătătoare Ce-au făcut urșii, zău nu știu ... Cum că prieteni are, gîndește, Care persoana lui o slăvesc. După o vreme leul se scoală, Tocmai cînd urșii mort îl credea, După o mare și lungă boală, Vine să-și
Heinrich Heine - Ce tristă mi-e inima...
... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 19 februarie 1895 Ce tristă mi-e inima, tristă ! E-n mai și e cald și-i lumină. În deal, lîngă teiul de strajă, Stau dus pe reduta-n ruină. Alunecă gîrla-ntre sălcii; În luntre-un copil de pescar Tot ... plescăie undița-n apă Și fluieră micul ștrengar. În mii de culori mi s-arată Podoabele mîndrei naturi: Grădine, și chioșcuri, și oameni, Și vite, și lunci, și păduri. Jos, fete albesc și bat rufe; Lin zbîrnîie din depărtare Subt scocul înalt, roata morii Și prăfuie mărgăritare... Pe lîngă gheretă se plimbă, În turnul castelului sur, Străjeru-n tunica lui roșe; El face la stînga-mprejur. Cu flinta la soare ...
Henry Wadsworth Longfellow - Glontele
... Wadsworth Longfellow Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Publicată în Pagini literare , 9 aprilie 1900 După Longfellow E mort de-acum frumosul tînăr, căzut viteazul neînvins, Și inima-i învăpăiată și-obrajii lui aprinși s-au stins ! El — sufletul nădejdii noastre, el — răsfățatul de noroc, Pe care cu mîndrie ochii îl urmăreau din loc ... feriți de întuneric; — el călărea cîntînd încet: "Port două roze roșii La pălăria mea, A treia-n vîrful spadei Îmi va-nflori și ea..." Atunci din margine de codru un glonte șuierînd ieși: Cîntarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși, Simții că sîngele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns. Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai ! n-am căpătat răspuns ! L-am rădicat pe cal cu trudă și-ncet, prin ploaie și noroi, Prin noapte și prin ceață, iată-l adus la tabără-napoi ! La raza unei mici lanterne, sub cort, văzut-am dup-aceea Pe fața-i două roze albe ... sîngera a treia... Și-un vis acum mi-arată însă același glonte ucigaș Cum șuieră zburînd departe, se duce șuierînd în zbor, Străbate munți ...