Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN URMĂ
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 1171 pentru ÎN URMĂ.
Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea
... ținea minte pe cea din urmă femeie din neamul lui: pe Savasta, o soră mai mică a postelnicului. Aceasta murise de holeră, chiar în casele unde locuia acum boierul. În spița din molitvenic Savasta nu era trecută. Dintre toți Buhteștii, numai Gavril, fratele boierului, muri în floarea vârstei; călăreț vestit, jocul soartei făcu să fie omorât tocmai de un cal. Târât, cu piciorul prins în scară, peste câmpuri până în grajdurile curții, își dete sufletul în brațele celor ce-l ridicară să-i dea ajutor. Gavril Buhtea muri la patruzeci și trei de ani, lăsând un băiat, pe Toader, în vârstă de treisprezece ani. La moartea fratelui său, boierul știu să-și ascundă nemărginita durere ce simțea. Își chemă nepotul din colțul unde încremenise de ... băiatul printre străini, îl călcase de patru ori; îl găsise mereu același: suflet curat, judecată dreaptă și temeinică. După patru ani, Toader Buhtea se întorcea în țară doctor în drept. Boierului îi fusese dat să-și vadă visul cu ochii. La întoarcere, Toader Buhtea se odihni o iarnă întreagă. În primăvară, boierul îl luă alături de dânsul în ...
Constantin Stamati-Ciurea - Carpații, Basarabia și un rezumat istoric asupra cetăților ei
... cu Balcanii la Poarta de Fier, numită turcește Demis-Kapu. Se preÂsupune că această poartă este formată prin o prăbușire vulcaÂnică, întâmplată încă în timpuri imemorale, când planeta noasÂtră era mai adeseori zguduită de focul intern și de gazurile ei. Acești munți se împart în Carpații orientali și Carpații occiÂdentali, numiți Tatra sau Carpații din centru; cei orientali erau numiți în vechime munții Bastarnici sau Dacici, iar în geografia modernă Alpii Dunării. Acești din urmă acoperă cu numeroasa lor ramificație întreaga Transilvanie. Deși în privința înălțimilor Carpații nu pot fi puși în rând cu Alpii, totuși se poate susține, că culmile lor maiestuoase stau în rândul celor mai măreți munți ai Europei. Înălțimea lor ajunge la 3300 metri maximum, la 1195 metri minimum peste nivelul mării. Renumitul geolog-topograf Valenberg ... mare avânt comerțului minele de sare, care covârșesc pe toate celelalte din Europa. Ele se află în Bochnia, în Wieliczka (Galiția), în Ungaria, Ocna Mare, în Moldova. În Basarabia se exploatează sare de mare numită tuzla, ce se formează la gârlele Dunării, în șesurile băltoase ale apelor maÂrine. Acest product aduce guvernului un venit anual de peste un milion ruble. Codrii Carpaților se încep de la poale ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II
... nu face-un sfat bun câteodată!... Ferește de rău o țară toată!... Îndată și numita solie Purceasă, ce fu din doao fețe Cele mai harnice-în țigănie, La cuvinte și gânduri istețe: Unul Gârdea, cel cu gura strâmbă. Altul Găvan, cântăreț în drâmbă. Iară ceaialaltă bătrânime Încă mai șezu la sfat, s-aleagă Ce-ar fi mai bun pentru țigănime Și-în ce chip trebile să-ș' direagă, Că-acum îș băgasă-în cap să-ș facă Tocmeală în țigănia săracă. [6] Bălăban voievod acum de-odată, Vrând și el sfatul bun să-ș' arete, Așa grăi, șezând pe-o covată: ,,Îmi pare că ... hie Turcii, și iacă-unii că să gată Dă fugă cu mare vitejie, Iar' alții să cocoresc îndată Și vor să taie-într'înșii ca-în clisă Gândire-ai că și-unii ș-alții visă. [9] În ce chip am venit pănă-aice, Așa să mergem dar' și dă-acie, Iar' dă ni s-ar pune doar' în price Cineva pă drum, cu vrăjmășie, Totdăuna-are să să păzască Răgula noastră țigănească, [10] Adecă fruntea hălui mai tare Să plecăm cu multă rugăminte ... ne-ascunde În
Urmuz - Plecarea în străinătate
... timpul, se furișă, neobservat de nimeni, în camera scundă din fundul curții, trecînd la religiunea mozaică. Nu mai avea nici un moment de pierdut. Intrase în al șaptezecelea an al existenței sale, lăsînd în urmă un trecut glorios, și acuma zilele îi erau numărate. Singura dorință ce mai avea era să-și serbeze nunta de argint. În acest scop chemă pe toți argații și, după ce îi invită mai întîi să ciugulească din niște sămînță de cînepă, îi aruncă în o cristelniță de var. Urmară apoi trei impiegați definitivi de clasa treia și un arhiereu! El însuși, ca să poată liniști mulțimea, care începuse să ... ani, își scoase căciula și luă tot atunci ultimele dispozițiuni cari erau și ultima voință. Renunță la toate titlurile și întreaga sa avere, se dezbrăcă în pielea goală, rămînînd încins numai cu o funie de tei și, după ce în această stare mai privi încă o dată marea nemărginită, se sui în prima căruță cu arcuri ce întîlni în cale și, ajungînd în goana cailor la orașul cel mai mare din apropriere, merse din apropriere, merse de se înscrise în barou… CONCLUZIUNE ȘI MORALĂ De vreți cu toți, în
... ave-n camară Tot producturi de la țară: Frunză, scoarță, nuci și ghindă, La prânz, cină și merindă. Cu această rânduială Trăiau fără de sminteală În duratul foișor Acii soți cu fiii lor Fericiți, d-ar fi urmat Cu cest metod măsurat, Ce din neam în neam de fire Li s-au dat spre moștenire, Și-n repaos gios trăind, Mai presus n-ar fi dorind. Dar o pildă prea străină ... madama Începu la soț să zică: Oare știi de ce, frățică, Firea e deosăbită Într-un om și într-o vită? Educația totdeauna O preface în mai bună. Pentru ce din castorași Să nu facem cuconași? Frate, să luăm, te rog, Dupr-a modei reglement, La copii de pedagog ... său plisc când au deschis Că așa au răsunat Ca mentorul din palat. Buna soarte mi-l trimete Pentru fiii mei și fete; Să luăm în casă-ndată Astă pasăre-nvățată! Ca bun foarte-au fost castorul, a ști încă să cuvine, Câte-i propunea femeia, el la toate ... Și simbria Celui ce pre fii învață, Hotărându-i pe viață Și o pensie prea bună De castană și d-alună. Iată curs-acum începe ...
Ion Luca Caragiale - Liberalii engleji și români
... emirul ca un om îngrijat de teama Rușilor, care ar fi cerut Englejilor să-l protejeze împotriva țarului, și care s'a dat în brațele Rusiei pentrucă predecesorii lordului Lytton în India rămăseseră surzi la plângerile sale. Toate acestea, zice ducele, sunt curate născociri; Șere-Ali n'avea de loc teamă de Ruși, și se gândea ... ar fi temut de Rusia, această teamă n'ar fi trebuit să înrâurească asupra purtării guvernului Indiei. Ex-secretarul de stat este din aceia cari, în toate chestiunile politicii orientale, profesează o încredere implicită în buna credință și în desinteresarea țarului și consilierilor săi. Din nenorocire însă pentru dânsul, după scrisoarea ducelui d'Argyll, purtând data de 23 Noemvrie, a venit numai ... firești, a trebuit să cedeze de frică sau prin amăgirea intrigilor rusești. Deosebirea temeinică între guvernul liberal și cel conservator, acum la putere, în Anglia, este că cel dintâi, cu totul dimpotrivă cu cel de-al doilea, vede în Rusia aceea ce spun Rușii iar nu aceea ce este. Liberalii engleji cu d. Gladstone în
Mihai Eminescu - Fata-n grădina de aur
... de-acasă. Și sub un tei el de pe cal se dete, Se-ntinse leneș jos, pe iarba moale  Din tei se scutur flori în a lui plete Și mai că-i vine să nu se mai scoale. Și calu-i paște flori, purtând în spete Presunul lui și șeaua cu paftale, În valea de miros, de râuri plină, În umbra dulce bine-i de odină. De-a lui bătrân el își aduse-aminte, Cum îl lăsă și cum porni în lume, Dorind cu o iubire-așa fierbinte: O umbr,-un sunet, un nimic, un nume. L-apuc-un dor de țară și părinte, Tot ce ... să deschidă ușile, palatul  Dar totuși, când văzură că ea moare, Nu știu ce or să facă, să se poată,  De l-ar urma, el ar găsi-o moartă. Văzând cu ochii, piere de-a-n picioare Din zi în zi  atunci ele-au deschis Ferești înalte și, la mândrul soare, Din boal-adâncă fata a învis Și se făcu și mai ... el se făcu o ploaie, ...
Mihai Eminescu - Andrei Mureșanu (Tablou dramatic într-un act)
... Ce plan adânc-șiret! Cum în sămânța dulce a răului s-a pus Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin ... al desperării! Acum pricep eu gându-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare.  Da! ai știut că-n ceruri, răul, nedreptul, tronă, Că secole nătânge l-adoră, l-încoronă, Știai c-așa cum este ... morții nu. Fiindcă tina lumii e rea, fiindcă tină Și praf e universul întreg  fără de vină Ai căzut, geniu mândru, plin de-ndărătnicie În spații făr-de margini, în evi de vecinicie! Vai, soarte blestemată, ce oarbă arunci bobii, La oricine în lume dai ceea ce nu-i trebui, Te rog, soarte, mă scapă, de alții nu  de mine. Atât venin în suflet, și-atât amar ...
... Emil Gârleanu - Bolnavii Bolnavii de Emil Gârleanu Lui D. Nanu Ioan Bughea, ciobanul, venea nepăsător, cu sarica pe umeri, cu ghioaga în mâna dreaptă, iar în stânga c-o sidilă în care aducea un caș pentru cumătru-său, popa Eftimie. Bughea se cobora arareori din munte, ș-atunci sta o zi încheiată în sat, de se mai lua cu oamenii. În dreptul primăriei se opri. În ogradă se adunaseră o mulțime de oameni: moșnegi, femei cu copii în brațe, flăcăi; stăteau pâlcuri-pâlcuri și vorbeau. Vreo câțiva se așezară pe lavițe. Bughea își rupse din drum și veni dintr-o întinsoare între băietani ... de-a sila, pe gât. — Înghite, înghite, năucule! Dă-i apă, așa, dă-i apă! Câteodată se spărgea hârtia și amăreala se împrăștia în gura copilului, care începea să urle, de nu se mai auzea nici în cer, nici pe pământ. Ciobanul se uita întins la doctor. Când sfârși cu copiii, căută, în odaia de alături, câteva femei; după ce plecară acestea, veni rândul bărbaților; apoi, când sfârși și cu aceștia, se ridică, la urmă, și ciobanul, să ... groasă de-un deget. Pe cioban îl opreau toți: — Îl jucași, Bugheo! Flăcăul parcă simțea nevoie să spuie la toți că el rupe ghioaga
Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan
... Pe acel ce-a fost preavrednic Peste tot să-l stăpânească. Și de groază și durere S-a cutremurat pământul, Ca în ziua răstignirii Celui ce-a vestit cuvântul... Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară. Cine ar putea să spună Câte inimi sângerară? Iarnă grea ca niciodată Și o foamete cumplită Se-abătură-n anul cela Peste țara lui ... Iar boierii zi și noapte Stau la patul său de chinuri... Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară: Lângă patul său de chinuri Toți boierii s-adunară. În ceardac cerând să-l ducă, A luat în mâini ocheana, Să mai cate încă-odată La Moldova lui, sărmana! Și de ce-a văzut într-însa L-a cuprins ... Strălucit convoi ce vine Și spre ele-ncet se-ndreaptă. Este Ștefan. Azi străbate Cel din urmă drum prin țară, Dar pe unde trece-acuma, În măreața zi de vară, Plânge dealul, plânge valea, Plâng pădurile bătrâne, Și norodu-n hohot plânge: ,,Cui ne lași pe noi, stăpâne?" EPILOG Patru veacuri ...
Victor Lazăr - Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)
... nu-și piardă moșia și drepturile boierești. Deodată cu aceasta a început și iobăgia grea pentru poporul dela sate. înăsprită tot mai mult în veacurile următoare. Iobăgia a devenit tot mai aspră începând din secolul al 15-lea pâna în al 19-lea, când în anul 1848 am scăpat de ea. În veacul al 16-lea a mai dat și altă pacoste peste noi. În unele țări din Apusul Europei s'au iscodit legi religioase ereticești, pe cari le-au primit la not în Ardeal toți Sașii și partea cea mai mare dintre Unguri. Sașii s'au făcut luterani (evangelici), Ungurii calvini (reformați} și unitari. Căpeteniile Ungurilor au știut ... rilor de împrejmuire, Românilor nu le erĂ iertat să se așeze. În Sibiu obișnuiau cei din Sfatul (consiliul) săsesc al orașului să poruncească din când în când să se dea foc caselor Românilor așezați în afară de ziduri, dacă li se părea că prea se înmulțesc. Carte rar de puteĂ învățĂ Românul și și atunci numai dacă aveĂ să se ... cari să se învețe și roÂmânește după cum cereĂ chiar legea votată de parlamentul unguresc, dar au închis sute și sute de școale românești, în ...