Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN TAINĂ
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 321 pentru ÎN TAINĂ.
Mihai Eminescu - Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
... Toat-a apei ș-a pustiei și a nopții măreție Se unesc să-mbrace mândru vechea-acea împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sânt ni povestește cu-ale undelor lui gure De-a izvorului său taină, despre vremi apuse, sure; Sufletul se-mbată-n visuri, cari-alunecă în zbor, Palmii risipiți în crânguri, auriți de-a lunei raze, Nalță zveltele lor trunchiuri.  Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. Și în ... arfe de argint  Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt. În zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. Magul priivea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite  A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept ... picioarele lor goale Ridicară rușinoase și zâmbind albele poale, Turburând cu pulpe netezi fața limpedelui râu. Am văzut regii Iudeei în ...
... o pereche de pantaloni largi peste toată măsura lui putea ascunde fusele ce-i slujeau de piciore. Când se primbla, mâinilemergeau într-o parte, picioarele în alta, iar capul se legăna în toate părțile; întâlnindu-l pe uliță dând peste trăsuri, încurcându-se în pavelele și butucii cu care era podit Iașul, se părea o stahie... Capul era dezbrăcat de păr și numai în vârf vițe surii și strălucitoare se clătinau, fruntea înaintită, galbenă ca ceara, sfârșită cu o perechede sprâncene tufoase ca secara de la Sfînta Elena, se ... tutun: "Holera — zice el — e boala văzduhului,fumul îl curăță; fumă și nu te teme... căci dacă e pe moarte, apoiholera nimerește și în curțile aerisite și curate și te uită și lângă unbolnav; în mâna lui Dumnezeu e taina și leacul..." Întărit asemenea de facultate mă dădui îndatoririlor mele, fără a mai gândi laprimejdie. Pipa în dinți, în buzunări leacuri și flanele, doctoream șiîncurajam soldații, care de multe ori mureau în brațele mele. Într-ozi însă am crezut că rândul meu sosi... Un soldat adusese holeră în ...
... prisos, Și că sufletul ți-l pierde fără de nici un folos? În zadar boltita liră, ce din șapte coarde sună, Tînguirea ta de moarte în cadențele-i adună; În zadar în ochi avea-vei umbre mîndre din povești, Precum iarna se așează flori de gheață pe ferești, Cînd in inimă e vară…; în zadar o rogi: „Consacră-mi Creștetul cu-ale lui gînduri, să-l sfințesc cu-a mele lacrămi!“ Ea nici poate ... visu-i mîndru a izvoarelor murmururi, Umbra umedă din codri, stelele ce ard de-a pururi, Și-n acel moment de taină, cînd s-ar crede că-i ferice, Poate-ar învia în ochiu-i ochiul lumii cei antice Și cu patimă adîncă ar privi-o s-o adore, De la ochii ei cei tineri mîntuirea s-o ... s-arată, pieptu-i crește, Ochiul înghețat i-l umplu gînduri negre de amor Și deodată e vioaie, stă picior peste picior, Ș-acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos… A visa că adevărul sau alt lucru de prisos E în stare ca să schimbe
Vasile Alecsandri - Un salon din Iași
... ROCHIA DE CATIFEA (coborând ochii) : A cercat să-mi facă curte; dar l-am luat în râs, și de-atunci... ROCHIA DE CREP (în parte, zâmbind) : Și de atunci, draga mea, îți pare rău și faci morală altora (sculându-se) : Pardon; mă duc să zic seara bună doamnei B ... AGHIOTANTUL: Ba ai. Te vezi de pe față că-ți pare rău de ceva. BĂRBATUL (mirându-se) : Mie?... De ce să-mi pară rău? AGHIOTANTUL (în taină) : Pentru că verișoara joacă totdeauna cel întâi contradans cu D. BĂRBATUL (boldind ochii) : Ba că să zici!... N-am băgat de seamă pân-acum. AGHIOTANTUL ... mă poftești la cel dintâi contradans?... Primesc cu mare mulțumire. (Făcând loc pe canapea.) Pune-te lângă mine, că am să-ți vorbesc multe. AGHIOTANTUL (în parte) : Am pățit-o. (Se pune pe canapea, fără voie, și în vreme ce Rochia de catifea îi înșiră o mulțime de vorbe măgulitoare, el se posomorăște cu atât mai mult că zărește mai departe pe verișoara ... tânăr ca dnul X. Eu mărturisesc, fără sfială, că aș dori foarte mult să fiu geniul inspirator al unui compozitor sau al unui poet. CAVALERII (în cor) : Cuvintele dumnitale sunt
... genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flăcările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: ,,În numele Celůia, al cărui vecinic nume De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume, Când limba-i neclintită la ... vatră, Pe când intrară oaspii sub bolțile-i de piatră. În capul mesei șade Zamolxe, zeul getic, Ce lesne urcă lumea cu umăru-i atletic. În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul soare, În stânga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare... Din sale depărtate pătrunde zvon de armă. Prin el cimpoiul scitic pornește dulcea-i larmă, Trezind greoiul ropot de ... Stăpânul pe Egipet cu-averile lui toate. Apoi veni acela ce-au frânt pe Minotaur, Tezeu, să cate lâna cu mițele de aur. Apoi târziu în urmă veni străinul oaspe Clădind pe Istru poduri  Dariu al lui Istaspe, Un rege, ce în lume nu-și găsea loc să-ncapă, În Dacia venise, cerșind pământ și apă. Și povestea bătrânul de neamuri curgând râuri, Din codri răsărite, ieșite din pustiuri Și cum pieriră toate pe rând ...
Paul Zarifopol - Creație și analiză
... de obicei, analiști. Taine e aici exemplu eminent: Graindorge, Etienne Mayran sunt încercări de invenție literară complet nereușite, scheme fără justificare interioară. Locul analistului este în aforism, în portret moral abstract, în eseu psihologic. Diletantul face, în mod firesc și fatal, autobiografie, dezvoltă mahalagisme avantajoase despre sufletul lui face adică, de bine de rău, analiză. Aici, cu deosebire, devine prețios cuvântul creație ... cerințele estetice pe care le satisfăcea romanul va purta de grijă, probabil, numai cinematograful. * * * Dl Ibrăileanu crede că rareori tipurile principale dintr-un roman rămân în minte atât de conturate ca cele secundare, și explică aceasta prin însăși mulțimea imaginilor în care ni se prezintă figurile principale. Această mulțime însăși împiedică, zice dl Ibrăileanu, să se formeze o imagine cuprinzătoare. La fel se întâmplă în viață: Această infirmitate, crede dl Ibrăileanu, e generală. Sunt tineri care, spre nenorocirea lor, țin mai bine minte figura bărbierului decât pe a iubitei ... rămân, obișnuit, secundare în activitățile de lux. Nu sunt diferențe naturale în joc, ci istorice. Femeilor li s-a impus o estetică deosebită în
Vasile Alecsandri - Melodiile românești
... competent și nepărtinitor, un pianist de mare talent ce a petrecut câțiva ani printre noi, dl Hanri Erlich. lată ce zice acest artist în prefața colecției de arii românești ce a tipărit în Viena, la 1850: „Strigătul de naționalitate și de drepturi egale a aflat un răsunet puternic în poporul român care locuiește Valahia, Moldova, Basarabia, Bucovina, precum și cea mai mare parte din Transilvania și Banat și câteva comitaturi din Ungaria“. â ... va da cineva osteneala de a le juca, cu atât va prețui expresia de melancolie, dulce, și dureroasă chiar, care se pronunță mai în toate ariile de cântec ale românilor. Sunt în muzica națională a acestui popor de acele pasaje misterioase care fac să se presimtă dorințe înfocate și ascunse în fundul inimii și care se manifestă prin plânset numai. De altă parte, ariile de dans răsună acea veselie nebunatică, zgomotoasă, la care nenorocitul se aruncă ... naționale române. Ariile române se împart în doine sau balade, în cântece de lume sau romanțe, în cântece de joc sau hore și altele și ...
Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Adormirea preasfintei stăpânei noastre Născătoarei de Dumn
... împotriviri de margine, să păzească a fieștecăriia firea neschimbată, să rămâe cel nezidit, nezidit și cel zidit, zidit și cel nevăzut, nevăzut. Și în scurte cuvinte să rămâie dumnezeirea, dumnezeire și omenirea, omenire și nici firea dumnezeirii să se prefacă în firea omenirii, nici omenirea să se prefacă în firea dumnezeirii, care lucru iaste mai putĂ©rnic și mai minunat, să poată păzi fieștecare fire alsăurile ei cĂ©le firești și după împreunare. A ... să se biruiască; au înșălat pre om, făgăduindu-i să se facă Dumnezeu, să înșală și pe el, pentru căci vedea om și au căzut în mânile dumnezeirii, ce era ascunsă în omenire. Drept acĂ©ia, pentru ca să păzească Dumnezeu dreptatea, să face om, luând trup din preacuratele sângiuri ale preasfintei Fecioarei. Și socotind adâncimea minunei ... naștere iarăș fecioară. O, lucru preaslăvit, și tăiare de fire! O, pântece sfânt și vas dumnezeesc! Întru tine, cu adevărat s-au spart zapisul păcatului. În tine s-au făcut Dumnezeu om, fără de a-ș schimba dumnezeirea. Drept acĂ©ia, cu ce limbă voiu putea să măresc fecioriia ... ...
Mihail Kogălniceanu - Nou chip de a face curte
... la piept ca o gâscă, cu grumazii ca de lebădă. Degetele îi sunt mai delicate decât ceara, și fața mai strălucitoare decât soarele și luna. În sfârșit, părinții, siliți cu arme, își scot fata împodobită după putința lor. Logodna se face, și fata intră iarăși în cămară, de unde n-o scot pân' în ziua cununiei. Aceste ceremonii care din zi în zi se pierd prin civilizația cea făcătoare de bine, adică prin acea civilizație care ne face cosmopoliți, dărmându-ne obiceiuri strămoșești, caracter și limbă și ... se duc la biserică, la cununie; mirele și mireasa stau pe un covor, sub care sunt aruncați bani, spre a arăta că calcă în picioare toată mărirea străină, căutând numai fericirea casnică. La punerea cununilor, un nuntaș aruncă în toate părțile nuci și alune spre a arăta că mirii se leapădă de acum de jucăriile copilărești, având a se îndeletnici ... acasă, masa este gata; în capul mesei se pun tinerii, iar socrii cu nănașii în dreapta și în stânga. Atunce se scoală un frate sau, în
Vasile Alecsandri - Cucoana Chirița în balon
... cel cu... VÂNZĂTORUL (strigă): Alune prăjite! șeapte de o para. NĂUCESCU: Cel cu alune... asta... cel cu anonțuri prăjite... DESPA: Și ce mai spune el în limba lui? NĂUCESCU: Spune că astăzi Ciubar-Vodă a să se urce în naltul cerului. DESPA: Care Ciubar-Vodă, cel din basme? NĂUCESCU: Ba... nu... Balonul ăsta... Așa-i e numele, dar pentru ce și cum? Nu e ... Domnule Hazliu, să te întreb un lucru, dar, mă rog, să mă pliroforisești ritos... Ce să fie balonul ăsta? HAZLIU: Ți-oi spune bucuros... dar în taină... E o beșică de chit. NĂUCESCU: De chit!... așa de mare!... Auzi, Despo? Cică Ciubăr-Vodă e o beșică de chit! DESPA: O fi, dacă ... Viena, plătindu-mi datoriile, și ai venit cu mine la București, pentru ca să capeți concesiuni și joncțiuni... Ba încă am și giucat ceardașul împreună în sala lui Bosel. Da bine, grăfușorule, cum de-ai ajuns balonist din joncționist?... măcar că bine bătând: Tot ca una, fata mea. MOGHIOR (în taină): Amorul!... El m-a metamorfozat. CHIRIȚA: El te-a metaformozat? Bată-l norocul, amoraș! Îi cunosc și eu drăciile și renghiurile ...
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... am să te ieu, Să mergem. Dar! să mergem! adaugă Ursan Și mult cu drag privește grozavu-i buzdugan. Apoi un corn apucă și buciumă în vânt. IV Deodată se aude un tropot pe pământ, Un tropot de copite, potop rotopitor! Ursan cu al său oaspe în fund, spre soare, cată, Și văd sub cerul luciu, în zarea-nflăcărată, Zburând o herghelie de armăsari zmeioși, Cu coamele în vânturi, cu ochii scânteioși, Și-nfiorând câmpia de-o aspră nechezare. Un voinicel în floare, pe-un alb fugar călare, Îi mână c-un harapnic ce-n urma lor pocnește Și ca un șarpe negru prin aer se-nvârtește ... păgân! Răspunde cel mai aspru... Și puii lor de zmei Se duc trăgând doi spectri de umbră după ei. Se duc vârtej ca gândul plecat în pribegie, Se duc pân ce-a lor umbră întinsă pe câmpie Le trece înainte și pân ce se lovesc În ochi cu faptul zilei... Atunce se opresc. Și iată-i pe o culme nocturnii călători, Lucind sub cerul palid în mantie de zori! Ei lasă jos pe coastă să pască armăsarii Și stau privind în ...