Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎL
Rezultatele 191 - 200 din aproximativ 1333 pentru ÎL.
Vasile Alecsandri - Movila lui Burcel
... român arând în silă Și movila brăzduind Și din gură chiuind: ,,Hai, ho, ța, ho, Bourean, Trage brazdă pe tapșan!" Cei panțiri descălecară, Pe român îl ferecară, La Vaslui îl aduceau Și la Domnul mi-l duceau: ,,Măi române, să n-ai teamă, Spune nouă cum te cheamă?" ,,Teamă n-am că sunt român! Teamă ... Mi-a fost ruga în zadar. Atunci, Doamne, mă-ntorsei, La tătari că mă dusei, Un plug mare că prinsei, Și c-un bou îl înjugai Și de lucru m-apucai, Că săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare!" Domnul Ștefan l-asculta Și din ...
Vasile Alecsandri - Novac și corbul
... da, De haine nu se schimba, Ci pe uliți se primbla Tot în haine novăcești Cum e drag ca să-l privești! Turcii toți cât îl zăreau, Între dânșii se grăiau: ,,Ista-i Gruia lui Novac, Lui Novac Cara-Iflac!" [3] Și pe loc ei s-adunau, Și de Grue s ... ntindea, Două funii se rupea, Numai una rămânea, Una lungă noduroasă, Cât un braț voinic de groasă! Turcii iute-l cuprindeau Și-ntr-un beci îl închideau, Lumea să n-o mai privească, Soare să nu mai zărească! II Grue zace la-nchisoare De trei ani lipsiți de soare Și prin ... mă jur că de-oi scăpa, Pe tine te-oi adăpa Nu cu sânge păsăresc, Dar cu sânge păgânesc!" Corbul vesel croncănea, Inelu-n plisc îl punea, Aripile-și întindea, Și pe cer el se zărea, Întâi ca un porumbaș, Apoi ca un lăstunaș, Apoi ca un bondăraș Și-n zare ...
Vasile Alecsandri - Serb-sărac
... trei ani e ținut bine Într-o boltă-ntunecată Sub pământ, în grajd de piatră." [9] ,,De hrănit cu ce-l hrănește?" ,,De doi ani îl întărește Cu floarea trifoiului, Hrana dulce-a roiului." ,,De-adăpat cu ce-l adapă?" ,,Tot cu lăptișor de iapă, De și-l face ... Lângă dârlog, Și din fugă cum venea El în scări se-nțepenea, De căzlari s-apropia Două palme-n ceafă-i da, De pe cal îl ridica Și pe câmp îl arunca! Se ducea bietul arap Rostogolul peste cap, Și pe câmp se răstignea Și în urmă rămânea Buzat, negru, părăsit Tocmai ca un ciung pârlit ...
Ion Luca Caragiale - D'ale carnavalului
... o trebuință cu d. Nae Girimea... Nu cumva ești d-ta? IORDACHE: Nu, eu sunt calfă... PAMPON: D. Nae nu este aici ? IORDACHE: Nu, domnule; îl aștept: trebuie să vie foarte curând... PAMPON: Atunci îl aștept și eu... Se poate? IORDACHE: De ce nu? Poftiți... ( i dă un scaun ) PAMPON ( după o mică pauză ): Mă rog, la d-voastră se ... ăsta? ( arată biletul pe care-l scoate din portofel ) IORDACHE: Nu... ăsta este din ale vechi; gândesc că numai ăsta a mai rămas. ( îl examinează ) Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta demult și ai plecat din București. Trebuie să vi-l schimbăm; pe astea le-am tras ... cam impacientat ) : Patru... IORDACHE: Joi... PAMPON: Ei! spune odată, că n-am vreme de stat. IORDACHE: Parcă ziceai că aștepți pe d. Nae. PAMPON: Bine, îl aștept, dar spune odată. IORDACHE: Daca nu mă lași... Joi, un ras și un tuns, două dungi: cinci și cu două șapte; pe bilet șapte ...
Constantin Negruzzi - Chelestina
... în vremi ce Chelestina să scoboră, fuge cu grăbiri. Giudecați de spaima Chelestinii când, singură în uliță, caută împregiur și nu vedi pe acela ce îl socotisă de don Pedro! Ea socotești întăi că s-au depărtat pentru ca să nu dei vreun prepus; ea merge, să grăbești, îl caută cu ochii, îl strigă încetișor: nu vedi nimic și nimine nu răspunde. Frica o cuprinde: ea nu mai știi ci trebui să facă. Să va întoarci ea acasă ... să îndoiești, să îngrijăști, dar tot mergi. Curând să rătăcești pe uliță, singurătate, întunericul, toate înmulțăsc frica sa. în sfârșit, ea întâlnești un om și îl întreabă tremurând dac-îi departe de poarta cetății? Acest om i-o arată. Chelestina îs mai vine în simțiri; ea prohorisăște cu mai mult curaj ... pârău, unde lacrămile sale cade pe rând, cugetând la nenorocirile ci o înfricoșa, iar mai vârtos la don Pedro, să fălĂ© întru sine că poate îl va afla într-o zâ. „Nu era el, îs zâce ea, pe cari l-am văzut fugind cu giuvaierurile meli, în zădar gândem că ...
... când în public venea S-arunce discul departe, și să puie sub picioare Pe luptătorii aceia ce cu dânsul se punea. Și cu câtă mulțumire îl priveam încălecat Pe un cal de al Eladei, fugar întocmai ca vântul, Zburând el mai înainte la hotarul însemnat, Și de-acolo cu cunună și ... mai scumpă mie Decât orice schiptru unor împărați, Căci la a lui poale eu o închinam Și cu-a mea cunună îl încununam. Deci multe ori umilinței am răpus a mea mândrie, Sărutându-i pragul casei neîncetat îl rugam, Zicându-i: “Faun amate, dacă a ta sumeție De nedemnă mă cunoaște soț pe tine să te am, Primește cu-ndurare ... a lui Aris furie eu nu mă tem, Întorcând orice lovire era să-ți cadă pe cap. Și-ntre moarte, și-ntre tine pieptul meu îl răpuneam; Ah! și eram fericită să mor eu ca să te scap... Iar din întâmplare dacă mai trăiam, Și de la răzbel te-ntorceai trudit ... pieire, Să-mi zică: Safo amată, trăiește să te iubesc... Dar ce-am zis! pe dânsul astăzi măcar că aici nu este, Știu că cugetul ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Dumnezeu (Hasdeu)
... De i-ar lipsi aceste broboade pământești. Shakespeare, Shakespeare cel mare, Shakespeare cel fără seamăn, Al cărui geniu soarbe tot neamul omenesc Precum cristalul prismei îl vezi sorbind lumina, Shakespeare, când cată rimă, vai! nu mai e Shakespeare. Tu fugi de mine? Fie! îți mulțumesc. Odată Fugit-ai și de Milton ... e pipernicit... Un cântec, numai unul și cel mai de pe urmă, Aș vrea să smulg din mine... Dar unde-i? Nu-l brodesc; Acum îl simț aice, și-l simț deja departe, Și-l simț că-i pretutindeni, și simț că-l simț mereu. Eu nasc o cugetare, și dânsa ... eu mă silesc a-l drege Că m-am deprins cu dânsul, mi-e drag, m-am nărăvit Când nu se mai acoardă, îl spulber cu mânie, Sau fără supărare îl părăsesc și plec. Și pleacă cugetarea-mi să-și cate alte clape P-un alt clavir... Poete! pășește mai încet! Nu dezvăli deodată altarul nemuririi ... vibrează totodată Cu Dumnezeu-iubirea și cu iubirea-om... Un cântec, numai unul și cel mai de pe urmă, Voind să-l smulg din mine, îl ...
Constantin Negruzzi - Sobieski și românii
... a se trage dinaintea tatarilor și a moldovenilor, a-și privi oastea ticăloșită de lipsa merindelor, horopsită de dușmanii carii îl urmează mișelește, fără a îndrăzni să-și deie piept fățiș cu el, și fac pradă tot ce cade, tot ce rămâne pe urmă ... de capul lor! piereau cu sutele și ei și caii, iar care rămânea pe urmă cădea în mâinile moldovenilor, carii, fără mai multă judecată, ori îl spânzura, ori îl înțepa. — Osânda sfintei Paraschevii! zise bătrânul. Dar tu cum le-ai aflat aceste toate? — Eu — știți că m-ați trimis la Iași ... românească, ca într-o țarină pustie. — Dar noi suntem numai nouăsprezece și asta-i o oaste întreagă, observă unul; cum se ... — Taci, mucosule! îl curmă bătrânul. Te temi că-i pieri! Mare pagubă! un mișel mai puțin. Vânătorul astfel înfruntat se trase rușinat și se sui pe ziduri. În ...
... când în public venea S-arunce discul departe, și să puie sub picioare Pe luptătorii aceia ce cu dânsul se punea. Și cu câtă mulțumire îl priveam încălecat Pe un cal de al Eladei, fugar întocmai ca vântul, Zburând el mai înainte la hotarul însemnat, Și de-acolo cu cunună și ... mai scumpă mie Decât orice schiptru unor împărați, Căci la a lui poale eu o închinam Și cu-a mea cunună îl încununam. Deci multe ori umilinței am răpus a mea mândrie, Sărutându-i pragul casei neîncetat îl rugam, Zicându-i: “Faun amate, dacă a ta sumeție De nedemnă mă cunoaște soț pe tine să te am, Primește cu-ndurare ... a lui Aris furie eu nu mă tem, Întorcând orice lovire era să-ți cadă pe cap. Și-ntre moarte, și-ntre tine pieptul meu îl răpuneam; Ah! și eram fericită să mor eu ca să te scap... Iar din întâmplare dacă mai trăiam, Și de la răzbel te-ntorceai trudit ... pieire, Să-mi zică: Safo amată, trăiește să te iubesc... Dar ce-am zis! pe dânsul astăzi măcar că aici nu este, Știu că cugetul ...
Emil Gârleanu - Cine a iubit-o!
... înfrigurate. Nimic. Gândurile-l năpădeau. Era întâia iarnă pe care o petrecea singur. De la moartea nevestei lui se împlinise jumătate de an și singurătatea îl silea să simtă că-i lipsește cineva, că suferă o pierdere, ca aceea ce ar îndura când n-ar mai avea haina groasă, pe care ... eu n-am înțeles-o niciodată pe nevastă-mea. Nici ea pe mine, nu-i vorbă. Filip se uita departe, cu ochii umezi. Un dor îl îneca, îi oprea parcă inima să-i mai bată, îl făcea să sufere grozav. Și tocmai acum glasul lui Toma răsărise dintr-o lume de vrăjmășie. Nevoia unei spovedanii, a unei spovedanii făcută ... dai ei, atunci nu ți-aș mai fi călcat în casă. Dar nu ți-am putut spune nimic fiindcă n-ai pomenit niciodata numele ei; îl pomenești astăzi, când nu mai este, când ai scăpat de dânsa, când vorbele mele nu-i mai pot aduce nici o alinare, acolo, în mormântul ... simțise și mânie mânie asupra cuiva care-l furase de o avere uitată într-un colț și un simțământ străin care-i umpluse pieptul, apoi îl ...
... l-am căutat un ceas, îmi trebuia să tai o carte, și de-abia l-am aflat, știi unde? colo, sub vraful cela de cărți. Îl ascunsese Sandi. Și de câte ori am nevoie, de atâtea ori îl caut. Mă necăjesc, nu-i vorbă, dar cu câtă bucurie țin cuțitul în mână când știu că s-a jucat Sandi cu dânsul ... mai uită încă o dată, peste tot, în sertarul din care se împrăștia nu știu ce mireasmă umedă, pătrunzătoare ca mirosul florilor de tei, apoi îl închise, puse cheia în buzunar și ne întoarserăm amândoi în birou. În astfel de clipe cineva trebuie lăsat singur singur cu gândurile lui. Astfel de ... mărilor. Vroii să mă ridic, să plec, dar, în aceeași vreme, uriașul se apropie, se plecă, luă pe Puiu în brațe și, în spaima mea, îl ridică cu furie de două ori până în tavan. Apoi îl sărută apăsat pe amândoi obrajii, îmi făcu semn să n-am frică și, în limba lui, pe care credea că nu o înțeleg, cu un ...