Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VEZI FUSE
Rezultatele 1871 - 1880 din aproximativ 2012 pentru VEZI FUSE.
Antim Ivireanul - Trei fapte bune ale blagosloviei. 1 Corintheni, cap.13, stih 13
Antim Ivireanul - Trei fapte bune ale blagosloviei. 1 Corintheni, cap.13, stih 13 Trei fapte bune ale blagosloviei. 1 Corintheni, cap.13, stih 13 de Antim Ivireanul 1. Credința. 2. NădĂ©jdia. 3. Dragostea. Credința după cum zice fericitul Pavel la 11 capete cătră evrei iaste ființa celor nădăjduite și lucrurilor celor ce nu să văd dovediri. NădĂ©jdea iaste o îndrăzneală adevărată cătră Dumnezeu, dată în inima omului din dumnezeiasca strălucire ca să nu să deznădăjduiască nici odată de darul lui Dumnezeu, ci să fie încredințat cum că va lua prin pocăință ertăciune păcatelor și veri ce altă cĂ©rere sau trecătoare, sau vĂ©cinică. Dragostea încă iaste, după cum zice fericitul Pavel mai mare decât credința și decât / nădĂ©jdea, tămeiul și vârful tuturor bunătăților, carĂ©a unĂ©ște pre mulți întru una și face cale cătră Dumnezeu tuturor celora ce o
George Coşbuc - Rea de plată Rea de plată de George Coșbuc Ea vine de la moară; Și jos în ulicioară Punându-și sacul, iacă Nu-l poate ridica. Ți-l duc eu! Cum? Pe plată! Iar ea, cuminte fată, Se și-nvoiește-ndată. De ce-ar și zice ba? Eu plec cu sacu-n spate. La calea jumătate Cer plata, trei săruturi. Dar uite, felul ei: Stă-n drum și să socoate, Și-mi spune câte toate, Că-s scump, că ea nu poate, Că prea sunt multe trei! Cu două se-nvoiește, Iar unul mi-l plătește, Cu altul să-mi rămâie Datoare pe-nserat. Dar n-am să-l văd cât veacul! Și iată-mă, săracul, Să-i duc o poștie sacul P-un singur
Mihai Eminescu - Pintre stânci de piatră seacă
Mihai Eminescu - Pintre stânci de piatră seacă Pintre stânci de piatră seacă de Mihai Eminescu Pintre stânci de piatră seacă, Auzi plâns de cucuvai, Țipând noaptea tristu-i vai! Când în nouri se îneacă Chipul lunii cel bălai. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, zboară, Buza-i tremură spumând, Ochii-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daÄ�na cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău, Trece ca și visul greu  Sună-n noaptea descântată Cântul trist din ceasul rău. Și bătrâna moarte toarce Gândul ei în nefinit: Zilele din vine-ți stoarce Și când capu-ți se întoarce, Bagi de seamă c-ai
Mihai Eminescu - Noi amândoi avem același dascăl
... idem . E greu a spune ce deosebire Ne-a despărțit, de nu mergem de-a valma. Și s-ar vedea atunci fără-ndoială ................................................... Când noi ne-am scoate sufletele-n palmă, Ca-ntregul lor cuprins noi să-l deschidem: Non idem est si duo dicunt ...
Anton Pann - Scumpul Scumpul de Anton Pann Peste un râu foarte mare Și repede curgător Vrând să treacă oarecare Scump, de argint iubitor, Mergând pe pod, cum să pare, Unde-a călcat, n-a văzut, C-atât s-a-mpiedicat tare, Cât drept în râu a căzut. Ș-începu să strige-n apă: "Aoleu! mă înec! mor! Vino, lume, de mă scapă, Da-mi mână de ajutor!" Un pescar, din întâmplare, Care aci s-a aflat Spre acestui scăpare Degrab’ în râu s-aruncat, Și cu multă osteneală Spre el tare înotând, L-a ajuns ca-ntr-o clipeală, Coraj dându-și strigând: "Dă-mi mâna încoaci mai tare, Întinde-o mai în grab’, Să te scap de înecare. Fii cu curaj, nu fii slab" Pe "dă-mi" auzind prin unde, Scumpul mult s-a supărat. "Nu-ți dau nimic", îi răspunde. Ș-în adânc s-a cufundat. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de
Ștefan Octavian Iosif - În ciudă
Ştefan Octavian Iosif - În ciudă În ciudă de Robert Burns Traducere de Ștefan Octavian Iosif . Se vede sărman, ocolit cu dispreț Și fruntea și-o-nclină — în ciudă? Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai măreț, Și-aceasta doar numai în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda atâtor mizerii ce sânt, Nimic nu e rangul decât un cuvânt, Și omul e aur — în ciudă! Cu pâine și sare, cu coji de mălai Trăim anevoie — în ciudă! Nebuni și mișei se răsfață ca-n rai, Dar om este omul — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda averii și-a tuturor chiar, Tot omul cel vrednic e mărgăritar, Oricât de sărac e — în ciudă! Vedeți voi pe-acela, el cică-i boier, Și țanțos ce umblă — în ciudă! Asculte-l toți proștii și-nalțe-l la cer, El tot e-un netrebnic — în ciudă! În ciudă și numai în ciudă, În ciuda podoabei ce-o poartă la piept, Un om fără zgardă, un om înțelept Se uită și râde — în ciudă! Un rege îl poate-ncărca din prisos Cu nume și-onoruri — în ...
Antioh Cantemir - Cămila și vulpea
Antioh Cantemir - Cămila şi vulpea Cămila și vulpea de Antioh Cantemir , traducere de Alecu Donici Cămila mult geloasă văzând un țap odată Cu coarnele cum bate de câini înconjurat, A început în sine a blestema pre soartă Zicând: ce ticăloasă eu parte am luat! Un trup frumos și mare să fie fără coarne, Să nu aib eu o armă ca slava să-mi lățesc, Ca dușmanii mei lesne în praf să se răstoarne! (Geloșii felurite de pricini născocesc Când vor să tot cârtească). Așa se tânguiește Cămila mergând tristă cu capu-n jos plecat, Dar o vicleană vulpe ce-n drum o întâlnește, Împărtășire multă la soartă-i a luat. Cămila de-amăruntul își spune scârba toată. — Cunosc, răspunde vulpea, că mare ai cuvânt, Dar eu am mijloc sigur ca să te fac cornată. Colo-n pădurea ceea un loc e în pământ, De drum nu prea departe; îl vei afla sub zare; Se cheamă vizunie: la ea oricine-a mers Și capul său plecându-și a stat păzind răbdare, Fără de prelungire cu coarne s-a ales, Precum berbecii, boii și țapii dau dovadă. Această ...
George Coșbuc - Gazel (Coșbuc, 1)
George Coşbuc - Gazel (Coşbuc, 1) Gazel de George Coșbuc Oamenii mă-nvinuiesc, Că sunt tânăr și iubesc! Tu mi-ai zis să viu la moară Pe-nsărat, să te-ntâlnesc, Dar la moară dau de prieteni, Și de prieteni mă feresc. Te-am văzut și ieri pe-o cale. M-am temut să te opresc, Că de mama mi-e rușine Și de tine mă sfiesc. Mi-e necaz pe toată lumea Și mi-e ciudă că trăiesc: Te-aș lăsa și mi-e cu jale, Te-aș iubi și nu-
George Topîrceanu - Vin%E2%80%99, iubito
George Topîrceanu - Vin%E2%80%99, iubito Vin’, iubito de George Topîrceanu Prin dumbravă se strecoară Vânt de vară, Și cocorii, șir pribeag, În adânc senin plutesc. Cântă cucu în huceag: Cucule, câți ani trăiesc? Îmbrăcatu-s-au în floare De ninsoare, Pomii toți de prin livezi. Râul lunecă pe prund Așa limpede că-i vezi Pietricelele din fund. Jos, în umbră de răchite, Tăinuite Viorele s-au ivit, Și-n păr negru la femei Cât de albi au înflorit Parfumații ghiocei! Vin’, iubito! O poveste Tristă este Viața noastră când s-a stins, Dar e rai când o trăim. Vino! Domnul dinadins Ne-a făcut să ne iubim: A pus vara în dumbravă Și-a zis: “Na-vă Crângul plin de cântători, Și copacii înverziți, Și poienile cu flori Vi le dau să vă iubiți!
Matilda Cugler-Poni - Ai plâns și tu vreodată
Matilda Cugler-Poni - Ai plâns şi tu vreodată Ai plâns și tu vreodată de Matilda Cugler-Poni Ai plâns și tu vreodată? Eu, zău, nu pot să cred, Căci lacrimi lasă urme Ce ani întregi se văd! Un ochi, care vreodată A plâns de dor și chin, Mă crede: nu degrabă Devine iar senin! Un ce fără de nume Rămâne-n el ascuns; Dar ochii tăi sunt limpezi: Nu pot să cred c-ai
... o biciuiesc. Iubirea mea-i iubire. Urăsc ceea ce urăsc. Nu pot!... Pot toate-n lume, Să știu că mi-i iubi, Dar mare-ar fi