Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru MI��CA
Rezultatele 1841 - 1850 din aproximativ 2023 pentru MI��CA.
Ștefan Octavian Iosif - Furtuna (Heine)
... inima mea ce răsună De slava zeiței din tine născută; Adulmecă inima mea, jucăria, Nepotului tău zburdalnic ! De-a surda implor ! Dispare strigarea-mi în larma furtunii Și-n tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce ... cunosc... Departe, pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Dasupra năprasnicei mări; Acolo, subt arcul înaltei ferești, Veghează o mîndră femeie bolnavă — Ca umbra ușoară, ca marmura albă, — Ea cîntă din harfă și cîntă din gură Și vîntul îi flutură pletele-i lungi Și-i spulberă cîntecul trist În largul ...
Heinrich Heine - Furtuna (Heine)
... inima mea ce răsună De slava zeiței din tine născută; Adulmecă inima mea, jucăria, Nepotului tău zburdalnic ! De-a surda implor ! Dispare strigarea-mi în larma furtunii Și-n tumultul de vînturi ! Uraganul se sparge-n gigantic delir De sunete oarbe ! Eu însă prind lămurit în auz O dulce ... cunosc... Departe, pe țărmul stîncoasei Scoții Se-nalță turnul castelului sur Dasupra năprasnicei mări; Acolo, subt arcul înaltei ferești, Veghează o mîndră femeie bolnavă — Ca umbra ușoară, ca marmura albă, — Ea cîntă din harfă și cîntă din gură Și vîntul îi flutură pletele-i lungi Și-i spulberă cîntecul trist În largul ...
Emil Gârleanu - Sărăcuțul! ...
... Emil Gârleanu - Sărăcuţul! ... Sărăcuțul! ... de Emil Gârleanu S-a iscat un vârtej ca din senin. S-a înșurubat în pământ, apoi a pornit-o, tehui, peste câmp, curți și livezi, luând cu el tot ... dacă de pe jos fura flori, pene și hârtii, de pe-o ramură luă un cărăbuș, un cărăbuș mititel, castaniu, cu aripile fragede, cu ochișorii ca două neghinițe. Cărăbuș de primăvară. Când l-a luat vârtejul pe sus, și-a strâns și el piciorușele și a ... aripi. Vârtejul și-a făcut gustul, și-n mijlocul unui drum de țară, lângă o curte, s-a înțepenit o clipă ca un sfredel, apoi, s-a topit deodată, lăsând tot ce luase, baltă, la pământ. Când s-a trezit, privi împrejur: un ... clipa aceea un pui de sturz, mai mărișor ceva decât o nucă, zbură spre el. „Ei! De așa păsări mici, mai de seama mea, mi-i drag și mieâ€�, gândi cărăbușul, pregătindu-se chiar să dea sturzului „ziua-bunăâ€�. Dar sturzul se lăsă lângă bucățica de hârtie, deschise pliscul ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Lui N. Nicoleanu
... ajuns o căzătură Și privesc cu nesimțire Împrejurul meu: Fără teamă de tortură, Fără dor de fericire, Voi să cuget eu! Suflet veșted, minte rece, Mi-a rămas atâta-n lume S-o tot cântăresc: Orice țipă, orice trece, Să despoi de mândru-i nume, Masca să-i răpesc ... Totul merge cu măsură! Totul are preț! Ziua zboară, noaptea vine; Când din marea vieții june Vei sosi la mal, O să vezi și tu ca mine, Și ca mine tu vei spune: Sarbăd carnaval! Pân-atunci râsul și jalea Te-mpresoară și te-mbată: Cântă! Nu-nceta! Cântecul deschide calea: Cine n-a ...
Ion Luca Caragiale - Cronica sentimentală
... pământului. Liniștiți, pacifici și muncitori, ei cultivă pământul pe țărmii Zanzibarului. Nu au făcut nimănui niciun rău, și cu toate astea, sunt în o stare... ca vai de capul lor. Bieții mei Africani, necunoscând până mai anii trecuți invențiunea salutară a pălăriilor, și șezând la muncă toată ziua cu ... se răsipește. Șeapte Beduini, mai marii celor mari, se răped pe cai, ia cuțitele 'n dinți, împumnă lancile și dau goană cailor prin cătun, sbierând ca niște posedați. Vai de Tâmpitul care se va găsi 'n calea lor ! îl trag în lanciă ca p'un iepure 'n frigare. Bieții Tâmpiți aud de departe sbieretele Beduinilor și dau năvală 'n bordeie; cei ce nu au avut pas să intre ... cu Beduinii ? - Din ce în ce mai rău ! - Bieții Tâmpiți ! sunt de plâns. - Pre legea mea, îmi zise amicul, tu-i crezi de plâns, permite-mi
... ești plină de bufnițe care-ți populează cuvintele șubrede glasul tău sparge izbindu-se de zidul cu care ți-ai înconjurat existența ești tot ce mi-am dorit mai mult durere..............dezordine...................... disperare stare de asediu și dispreț cu pofte desfrânate din rafturi găunoase de bibliotecă doar - doar mă trezesc într ...
Vasile Alecsandri - Șoimul și floarea fragului
... C-au venit până la mine Miros dulce de la tine, Cât am pus în gândul meu Pe-o aripă să te ieu Și să mi te port prin soare Pân' te-i face roditoare Și de mine iubitoare." ,,Șoimuleț duios la grai, Fiecare cu-al său trai. Tu ai aripi ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra criticii
... spune că va cuprinde greșeli, că va avea lipsuri. Pentru ce? Pentru că absolutul în artă e peste putință, deoarece arta e prea complexă pentru ca în ea să fie o dezlegare exactă a problemelor ca în matematică, pentru că un artist, un artist adevărat aleargă după un ideal pe care însă niciodată nu poate să-l ajungă. Nu putem să ... Delavrancea are netăgăduit simț artistic și deci, fără a fi mare geniu, a simțit ,,acea durere fără repaus în fața naturii". Ca artist, Delavrancea a trecut prin toate acele comoțiuni dulci și dureroase prin care trec toți acei care simt într-înșii chemarea de a ... ori i-a venit să azvârle în foc tot ce-a scris, și cât va fi zvârlit!... Pe ce ne bizuim ca să spunem toate acestea? Pe pagina citată mai sus, precum și pe temperamentul artistic al scriitorului. Dacă scriitorul însuși nu e, nu poate să fie ... a fost vulgar și profund, grosolan și fin, plin de prejudicii comune și în același timp nemărginit de pătrunzător și profund; platitudinea-i ne uimește ca ...
Elisabeta de Wied - Maimuța %E2%80%98n colivie
... De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma 'n jurul meu. Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc, Cu bețe mă 'ntărâtă să nu stau la un loc. «Cum seamănă cu omul! Și-urâtă e!» Și stau Privind cum hărțuită ... liane pe cari mă legănam Sunt trist atunci de moarte, nu văd nimic, nu știu - Voi râdeți și mai tare, strigând în râs: Musiu! Și ca prin vis a voastră injurie-o aud. O, de-aș mai fi vr'odată prin codrii mei din Sud! Iubită fui, ferice, sărind ...
Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului
... au înălțat la cer; Căci ploi ce în torente de veacuri s-au vărsat Sângele după pietre încă nu l-au spălat. Oricum va fi, mi-e scumpă cetatea ce-a domnit; O iubesc, căci e tristă și căci a suferit: Și precum anticarul, la patima-i ... vechea-aramă ce nu mai are curs, Așa în a mea râvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărâna lor slăvesc. Încă mi-aduc aminte de groaza ce simțeam. Când la apusul zilei scheletul lor priveam. "P-aici, ziceau bătrânii, o boltă arătând, Intră tânăra doamnă, frumoasă și ... libertate noi am putea să fim. Am afla de la dânșii ce jertfe trebuiesc, Prin câtă energie nații se mântuiesc. A! facă provedința ca-naltul sentiment, Ce-nchină vitejiei mărețul monument, Ce-alege pe-nălțime al nemuririi loc, Să fie nouă cârmă, coloana cea de foc, Coloana ce odată ...
Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă
... amor să o auză, Iar mâni cu mii propuneri te chinuie și știe Că orice nerv în tine îl rumpe și-l sfâșie. Comediantă veche ca lumea  comedie Ea joacă azi  juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aeeași mască mândră, netedă, mișcătoare  Și cel iubit de ... dulce-amică  sub mantia ta largă Acoperi fericiții  și magica ta vargă Atinge câte-o frunte de om, ce te dorește: Îl face ca titanii, de tot desprețuiește, Desprețuiește lumea, pe sine  și-n sfârșit  Desprețuie gândirea că e desprețuit. Privește astă viață ca pas spre mântuire, Ocazie durerei, o lungă adormire În inimi spăimântate  un chin și o povară, Ce veacuri ce trecură pe umeri i-ncărcară ... Unealtă chinuită! unealtă de ocară, Când eu cunosc prea bine iubirea că-i amară, Mă mint pe mine însumi, doresc și cred c-amorul Folos mi