Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru L��CA��
Rezultatele 1841 - 1850 din aproximativ 2040 pentru L��CA��.
Bogdan Petriceicu Hasdeu - La România (Hasdeu)
... nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au trădat Prin furtișag români se cheamă, Mânjind un nume uzurpat! Sunt mulți românii prin cătune, Sunt mulți ca stelele din cer, Dar norul greu când îi supune Luceferii în ceață pier! Sunt mulți românii în tot locul, Sunt mulți ca floarea din grădini, Dar nu s-a dezvălit bobocul Impedecat de mărăcini! O nu și nu, iubito mamă! Acei ce roabă te-au ... un nume uzurpat! De vrei să scapi duioasa rază A mii de stele românești, Tu norul ce le-nmormântează Din cerul țărei să-l gonești! De vrei să smulgi plăpânda floare Din buruieni și din scaieți, Tu-i fă curând un loc la soare: Hai dară la plivit, băieții ...
Alexandru Macedonski - Chipul poeziei
... nduioșare Cel chip de mic copil Și-mi lumina a mea cărare Sub soarele d-april! D-atunci adeseori în viață Cel chip l-am revăzut, Dar întristat într-a lui față Și-n reverii căzut... Ursita-mi fu fără-ndurare... Îi cer însă umil Ca
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Oda III
... orice-ndatorire nu-i intri în favor. Nu așteptați la dânsul vrun sprijin la nevoie, Sau vreun ajutor. De va vedea la altul un lucru ca să-i placă Înfierbântat de pizmă e-n stare a crăpa, În vecinic neastâmpăr nu știe cum să facă, Să-l poată căpăta. Când poate rău să facă prilejul el pândește, Și fără de pricină săracul asuprind, În grea ticăloșie pre oameni îmbrâncește, Spre a ...
Dimitrie Bolintineanu - Han-tătar
... dînsa a lupta, Către mine-acuma vie Lancea lui a sfărîma !" Astfel leapădă cuvîntul Han-tătarul îngîmfat, Și pe cal fugar ca vîntul Intră-n curte la palat. Domnul geme de durere, Căci de cînd a-mbătrînit A pierdut a lui ...
Traian Demetrescu - Doi bogați
... aur... Privindu-mă cu ochi ironici Mi-a zis: „Arată-mi mie Și tu, acum, dacă se poate, Atîta bogăție!â€� Atuncia, ca să-mi sting în suflet Sarcazmul și amarul, Și să-i arăt că de cît mine E mai sărac avarul; L-am dus grăbit spre locuința, Spre raiul dragei mele, Și-am zis avarului: „Privește Furiș printre perdele!â€� El s-a uitat ...
... silită, Când ai ști acuma cu ce preț le plătesc, Și cât, sub fața-mi rece, mi-e inima zdrobită, Tu te-ai mira poate ca poci să mai trăiesc. Aș geme la picioare-ți, mi-aș arăta căirea! Dar, ca să fiu vrednic în veci d-amorul tău! Înec durerea-n mine, măcar că-mi văz pieirea În rana ascunsă ce-o roade-un vierme ... focul mistuiește Și îi suge sucul cu-ncetul și p-ascuns, - Când rădăcina-i arsă, când frunza-i gălbinește, Când cenușa-i zboară, când focul l-a pătruns, - Mai stă tot mândru încă și capul nu își pleacă: Stă cu brațe-ntinse zefirii înfruntând; Privește însă vântul ce-acuma ...
Gheorghe Asachi - Anul nou 1843
... de față, Moartea pre frații mei a săcerat, Lumini s-a stâns, eu încă în viață Pre anul nou astăzi iar l-am urat. Ori cine sum, oare de ce-mi păstrează Domnul viața încă pre pământ? Și din tuneric grația-mi scânteiază, Ori cine-s de ... oi lasa în lume Un fir mănos din acest trai al meu, Patriei folos, familiei un bun nume Și al meu suflet drept lui Dumnezeu. Ca să nu treacă, Doamne,-a mele zile, Rog dă uitărei cele ce-am pierdut, Îndreaptă-mi cele care voi trăi-le, Ca
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Asupra mișcării literare și științifice
... bătrânul dascăl Gheorghe Lazăr dădea învățătură într-o casă veche prin crăpăturile căreia șuiera vântul de iarnă, ghemuiți de frig și el, și cei ce-l ascultau, dar pătrunși cu toții de același dor de adevăr și de lumină pentru ei și pentru neamul lor, era un început de mișcare culturală ... a învățat, afară doar de ceea ce îi cere meseria. Azi, când dascălul dă învățătură numai pentru leafă, când elevii nu învață decât pentru ca să ajungă să ia leafă, iar publicul nu învață deloc, e greu de vorbit de o mișcare științifică în adevăratul înțeles al cuvântului, oricât s ... fiecărei epoci, nu însă și publicul cititor, parcă acesta din urmă nici n-ar exista. Adevărul e însă că publicul e tot așa de important ca și scriitorii. În acest dublu sens înțelegem mișcarea literară și științifică și în acest sens vom căuta pricina sărăciei în mișcarea noastră literară și intelectuală ... Așa a fost la alții: în Polonia, în Germania, în Danemarca, în Serbia, în Boemia, așa a fost și la noi. Ca să vedem ce puternic curent literar s-a creat în această epocă istorică numită epocă de la 1848, n-avem decât să pomenim ...
Ștefan Octavian Iosif - Craiul ielelor
... vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai, Cu lunga lui coadă, coroană purtând? — Copile, e ceață purtată de vânt. "O, dragă copile, o, vin ca să-ți fac La jocuri frumoase, să-ți fie pe plac. Flori mândre, pestrițe, din plai strânge-vei, Și maica te-mbracă în aur de ... ramii își mișcă un plop gârbovit. "Frumos ești, copile, și drag tu îmi ești; Te smulg cu puterea, deși te ferești!" — Ah, tată, iată-l, mă prinde-acum, vai! Acum mă strivește al ielelor crai. Bătrânul cu groază fugaru-ntețește; Copilul ce geme de sân și-l
Johann Wolfgang von Goethe - Graiul ielelor
... vezi, tată dragă, pe-al ielelor crai, Cu lunga lui coadă, coroană purtând? — Copile, e ceață purtată de vânt. "O, dragă copile, o, vin ca să-ți fac La jocuri frumoase, să-ți fie pe plac. Flori mândre, pestrițe, din plai strânge-vei, Și maica te-mbracă în aur de ... ramii își mișcă un plop gârbovit. "Frumos ești, copile, și drag tu îmi ești; Te smulg cu puterea, deși te ferești!" — Ah, tată, iată-l, mă prinde-acum, vai! Acum mă strivește al ielelor crai. Bătrânul cu groază fugaru-ntețește; Copilul ce geme de sân și-l
Alphonse de Lamartine - Singurătatea
... tăcere, În aer se revarsă din turnul goticesc; Pe călător oprește; și luciul câmpenesc Ne-nsuflă-n locul zilei o sfântă mângâiere. Dar sufletu-mi, l-această vedere felurită, Rece, nimic nu simte plăcere pe pământ; El înainte-mi este o umbră rătăcită: Soarele nu-ncălzește pe cei ce nu mai ... ochi străin! Fie liniște, vifor, negură sau senin, Zile n-aștept d-aicea, — soare ce-mi folosește? Când aș putea în drumu-i să-l însoțesc vrodată, Ai mei ochi pretutindeni deșertul ar privi; Aici îns-a mea râvnă la toate e-ncuiată: Nimic nu cer din lume ... pământ și mine. Jos pe livezi când cade frunza cea-ngălbenită, Vântul de seară suflă, o zboară, ș-a pierit... Și eu sunt ca