Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VEZI FUSE
Rezultatele 1821 - 1830 din aproximativ 2012 pentru VEZI FUSE.
Heinrich Heine - În saloane de pictură...
Heinrich Heine - În saloane de pictură... În saloane de pictură... de Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 22 octombrie 1895 În saloane de pictură Vezi pe omul care-a vrut Ca să lupte cu bravură, Înarmat cu lance, scut... Amorași însă-l răsfață, Pîn' ce-i fură scut și armă, Și, cu lanț de flori pe brațe, El stă dîrz, ei tot nu-l sfarmă. Astfel lîncezesc și eu, Cu tot focul tinereții, Iară alții luptă greu În războiul mare-al
Selma Lagerl%C3%B6f - Alexei Mateevici
Selma Lagerl%C3%B6f - Alexei Mateevici Alexei Mateevici () [[Image:|200px]] n. 27 martie 1888 , Căinari d. 24 august 1917 , Chișinău Scriitor român născut în Basarabia Biografie în limba română Citate în limba română Multimedia la Commons Cuprins 1 Poezii 2 Proză 3 Traduceri 3.1 Poezii 3.2 Proză 4 Folclor 5 Anexă 6 Publicistică 7 Corespondență Poezii Cântecul zorilor Țăranii Țara Eu cânt În zarea anilor Atunci când soarele apune Pocăința hoțului Mângâiere Cina cea de taină Hristos au înviat Cântecul clopotului Un vis dorit Mântuirea Un sfat Roagă-te Lumina cea de seară Psalmul al 83-lea Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim Îngerul și mironosițele În dimineața duminicii Înălțarea la cer a Domnului Iisus Hristos Fratelui creștin Căutarea lui Dumnezeu Noaptea nașterii În Betleem Hristos pruncul Hristos Mama Limba noastră (imnul Republicii Moldova) Văd prăbușirea Cântec de leagăn Atâtea chipuri Pietre vechi Basarabenilor Frunza nucului Unora La noul-Neamț Deasupra Târgului Bârlad Muncitorul Fie voia ta! Hristos după cina cea de taină Cântarea slavei Hristos în biserica Ierusalimului Proză Toamna Traduceri Poezii Rugăciunea (de Mihail Lermontov ) Dumnezeu (de Gavril Romanovici Derjavin ) Rugăciunea (de Alexandr Kolțov ) Lupta cea de pe urmă (de Alexandr Kolțov ) Prorocul ( ...
Cincinat Pavelescu - Fabulă Fabulă de Cincinat Pavelescu Unui biet măgar, Bun și cu răbdare, Un stăpân avar Nu-i da de mâncare Decât niște paie Ce le-avea în claie. Și-i zicea: Martine, Hai, pe chef te pune Fiindcă pentru tine Sunt destul de bune, Le mănânci, trăiești Și te mulțumești. A răbdat măgarul Până, într-o zi, Omului nemernic Astfel îi grăi: Cât de proaste fură Paiele ce-mi dai, Vesel le mâncai Și-am tăcut din gură, Neîndrăznind vreodată Ca să-ți cer, stăpâne, Hrană mai curată. Dar târâie-brâu A răcnit măgarul cu glasul adânc Ia desfă hambarul Și bagă-mă-n grâu Să vezi cum mănânc! Publicul, săracul, când se mulțumește Cu comedioare pline de desfrâu: E ca și măgarul ce mănâncă paie, Fiindcă nu e nimeni să-i mai dea și
Mihai Eminescu - Din Odiseea Din Odiseea de Mihai Eminescu Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, ce Lung rătăci după ce-au dărâmat Troada cea sfântă. Multe cetăți de oameni văzu și datini deprinse, Multe-n inima lui supărări pe mare avut-au, Chibzuind pentru sufletul lui, alor săi înturnare. Dar pe tovarăși el nu mântui cu toat-a lui grijă. Singuri ei gătiră pieirea prin fărădelege, Căci, nebuni, ei boii-au tăiet luminosului fiu al Lui Hyperion, încât le luă a-ntoarcerii ziuă Â De-aste vorbește-ne asemeni puțin a Cronidului fiică. Toți ceilalți precât de pieire-au scăpat, pre acasă Ei erau, mântuiți de războaie și de apele mării. Numai pre el, doritul de patrie și de soție Nimfa măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaca și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de- ...
... sta ! Privind în urma ei, Vedeam cum dânsa trece Râzând pe lângă stâncă — De nu venea adâncă Din ceruri noaptea rece, Și-acum aș fi
George Coşbuc - Petrea Petrea de George Coșbuc Urlă Petre prins de trude Și răpus de munci. Tată-său din coast-aude, Stă mirat și pari înșiră; Iar ascultă, iar se miră, Pleac-apoi pe lunci. Ce ți-e, Petre, cu strigarea? Dat-au lupii-n oi? Isprăvit-ai, poate, sarea? Ai vătui de șarpe supte, Ori opincile-ți sunt rupte Și ți-e dor de noi? Adormii prin vale, tată, Sub un tei bătrân. Vântul s-a stârnit deodată Și-a tot nins pe mine floarea, Până m-a-ngropat ninsoarea Și mi-a-ntrat un șarpe-n sân. Și mă strânge, biet de mine, Parcă-i lanț de fier Învălește-ți, tată, bine Cârpe groase până-n coate, Pleacă-te-n genunchi și-l scoate Tat-al meu, că pier. Am să-l scot eu, nu te teme, Capul să i-l crăp Dar acum n-am, Petre, vreme. Fânu-i ud pe coasta luncii, Rag de sete-n brazdă juncii, Cată să-i adăp. Urlă Petre prins de trude, Urlă-n chip păgân. Maică-sa din cas-aude, Fir și fus și ghem aruncă Și-și găsește fiu-n ...
Duiliu Zamfirescu - Curgea Siretul liniștit
Duiliu Zamfirescu - Curgea Siretul liniştit Curgea Siretul liniștit de Duiliu Zamfirescu Trecuse toamna gînditoare Pe rîpi, prin garduri, peste vii, Și închinase toate celea Aceleiași melancolii. Departe, pe întinse șesuri, Curgea Siretul liniștit, Sub zbor de pasări călătoare Călătorind spre răsărit. Înaltă, mișcătoare dungă, Ce-abia te vezi pe cer senin, Cîte speranțe zbor cu tine Ce primăvara nu mai vin ! O umbră goală, trecătoare, Viața noastră pe pămînt ! O pasăre ce pleacă toamna Descurajată, fără cînt, Și nu mai vine, nu mai vine, Căci tinerețea-i o poveste Pe care noi o știm c-a fost, Dar niciodată-o știm cînd este. O toamnă, scumpa mea suroră, Te-ai dus și tu, ca orice bine, Și noi rămas-am să te plîngem Cu alți nenorociți ca mine. Eu m-am deprins de mult cu toate, Și trist, în sufletu-mi m-am strîns, Dar viața e așa de crudă Încît și astăzi încă-am plîns: O amintire de durere, Un biet amor ne-mpărtăsit Ce ca și toamna, ca și toate, S-a dus și nu a mai venit. Și care azi, sub umbra tristă A tinereții apunînd, Mi- ...
Alexei Mateevici - Vorbă lungă
... al patrulea an, așa de-atunci nici nu se mai aude... — Vrasăzică, a murit? — Dar cine-l mai știe? Poate o fi murit, poate că-i și viu... Tu scrie-l. — Unde să ți-l scriu? Dacă, să zicem, a murit, apoi cu cei ... sănătate... Ei, acum cum să vă-nțelegi pe voi? — Hm... Tu, draguță, scrie-l pe amândouă hârtiuțele, ș-apoi s-a mai vedea. Însă pentru dânsul îi totuna, oricum îl vei scrie: om rătăcit... pierdut... L-ai scris? Acuma pentru odihna lui Marcu, Leonte, Irina, ei, și pe ... Evdochia, vrasăzică, s-o dau în lături de aici..., bombănește el rușinat, și s-o scriu acolo. Așa? Stai... De-i da-o-ncolo, va fi pentru sănătate, de-i da-o-ncoace - pentru odihnă. M-a încurcat de tot baba! Și ostașul ista Zaharia s-a mai ...
... al patrulea an, așa de-atunci nici nu se mai aude... — Vrasăzică, a murit? — Dar cine-l mai știe? Poate o fi murit, poate că-i și viu... Tu scrie-l. — Unde să ți-l scriu? Dacă, să zicem, a murit, apoi cu cei ... sănătate... Ei, acum cum să vă-nțelegi pe voi? — Hm... Tu, draguță, scrie-l pe amândouă hârtiuțele, ș-apoi s-a mai vedea. Însă pentru dânsul îi totuna, oricum îl vei scrie: om rătăcit... pierdut... L-ai scris? Acuma pentru odihna lui Marcu, Leonte, Irina, ei, și pe ... Evdochia, vrasăzică, s-o dau în lături de aici..., bombănește el rușinat, și s-o scriu acolo. Așa? Stai... De-i da-o-ncolo, va fi pentru sănătate, de-i da-o-ncoace - pentru odihnă. M-a încurcat de tot baba! Și ostașul ista Zaharia s-a mai ...
George Coșbuc - În miezul verii
George Coşbuc - În miezul verii În miezul verii de George Coșbuc O fâșie nesfârșită Dintr-o pânză pare calea, Printre holde rătăcită. Toată culmea-i adormită, Toată valea. Liniștea-i deplin stăpână Peste câmpii arși de soare, Lunca-i goală: la fântână E pustiu; și nu se-ngână Nici o boare. Numai zumzetul de-albine, Fără-ncepere și-adaos, Curge-ntruna, parcă vine Din adâncul firii pline De repaos. Și cât vezi în depărtare Viu nimic nu se ivește... Iată însă, colo-n zare, Mișcător un punct răsare Și tot crește. Poate-i vrun bătut de soartă Care-aleargă pe câmpie Într-atâta lume moartă! Dor îl mână, griji îl poartă, Domnul știe! Poți acum să-l vezi mai bine: E femeie, o sărmană, Strâns la piept în scutec ține Un copil; și-n sârg ea vine, Vine-n goană. De călduri dogoritoare, Foc aprins îi arde chipul; Un cuptor e roșul soare, Și cărbune sub picioare E nisipul. Când ajunge la fântână, Jos pe-o pajiște săracă Pune-odorul ei. Din mână Saltă cumpăna bătrână Și se pleacă. Scârțâind, din nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i ...
Gheorghe Asachi - Cânele orbului
Gheorghe Asachi - Cânele orbului Cânele orbului de Gheorghe Asachi Din amara und-a mărei iesă-o rază scânteioasă Ce-n coloruri vii lucit-au preste muntele înalt. Steaua zilei se renaște și lumina-i amoroasă Orizonului dă viață, florilor plăcutul smalț; Raza ei pătrunde codrii, prin bordeiuri se coboară. Face templu să serbeză cultul sfânt religios; Vulturul, cel pe sub nouri, preste turnuri sumeț zboară, Țintind soarele, urează fața discului focos! Dar la ușa-acelui templu un orb singur se găsește, Ascultând vuietul zilei ș-orice pas de trecători; Gura-i murmură o rugă ce adânc te umilește, Și-ntr-o noapte nesfârșită pășind e rătăcitori. Dar, vai, cesta nu-i tuneric-unei nopți posomorâte Ce în inimă dișteaptă misticoasele plăceri, Care tristele deșerturi de a lunei raze-umbrite Le-umple de-a melancoliei suvenire și dureri. Asta-i noaptea eternităței, un adânc nepriceput, Unde-amorului privire niciodată au străbătut. Tu ce nașterea-ți răpiră ochii, triste osândite, Razele dulci a luminei pentru tine nu-s urzite, Nici plăceri... strein e ție acel foc fermecători Ce în loc de fericire însoțesc pre muritori, Nici, aleu, pre lângă tine lațul lor nu ...