Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OR
Rezultatele 1821 - 1830 din aproximativ 2512 pentru OR.
Antioh Cantemir - Focul și statuia de ceară
Antioh Cantemir - Focul şi statuia de ceară Un vărsător de ceară ca meșter iscusit A nimerit odată un chip desăvârșit. Delicatețea, părul și zâmbitoarea față Îi dă înfățoșărei un aer de viață, Dar din nenorocire el chipul a lăsat Pe lângă foc la care a fost și prelucrat. Nu este de mirare că statuia de ceară, S-a risipit îndată aproape stând de pară. De ai făcut un lucru și vrei ca să-l păstrezi Pentru viitorie, apoi să depărtezi Tot răul de-nainte-i și orice-mpiedicare, Căci altfel este numai zadarnică
Antioh Cantemir - Stigletul și canarul
Antioh Cantemir - Stigletul şi canarul O față schimbătoare ș-un grai meșteșugit Sunt chipuri lesnicioase pre om de amăgit; Dar prin așa mijloace Nu-nșeli pre dobitoace Ce nu știu vorbă dulce, nici zâmbet iscusit. Cu un stigleț canarul îmblând după mâncare, Sosi-ntr-un loc, pe care Sta lațuri coperite cu cânepă de-ajuns Ș-un om pândea-n ascuns. Canarul de îndată, Având ispita-n faptă, Căci nu de mult scăpase din temnița vărgată. A zis l-al său tovarăș: noi trebui să fugim De ast loc unde lesne putem să ne robim; Acea sămânță bună scop rău în sine are. Nu este nici un om Atât de galantom Să lase pe câmp roduri cu bună cugetare; Haideți în altă parte!.. — Așa! îți vine bine să dai poveți deșarte, Răspunse lui stiglețul. — Cu gușa plină, vrei Și hrana să mi-o iei! Zicând aceste, zboară, la cânepă se lasă, Ciupește două fire, le află prea gustoase; Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strâns. Pândașul sosind iute din tufe, l-a și prins, Și pentru jucărie l-a dat unor băieți. Din fabulă vedeți: Că ...
Antioh Cantemir - Uliul, păunul și cioful
Antioh Cantemir - Uliul, păunul şi cioful Ne povestesc c-odată al păsărilor prinț A fost pierit. În locu-i trei păsări zburătoare La împăratul vultur cerea locul deschis, Păunul, uliul, cioful. Tustrei lămuritoare Cuvinte de dreptate au fost înfățoșat. Cu vitezia uliul fălindu-se, dă multe Dovezi despre războaie în care s-a luptat, Se laudă păunul cu penele-i plăcute, Iar cioful juruiește că noaptea fără somn În veci o va petrece, făcând și jurământ. Deci vulturul aleasă, pre care gândiți, domn? Pe ciof! — Și la aceasta așa își dă cuvânt; Că uliul deși este viteaz ș-a fost oștean, Nu are îndurare, e aprig și avan. El nu a dat dovadă de vreo faptă bună. Nici pe viitorie la dânsul nu e har, Căci dacă tinerețea cu slavă nu răsună, Apoi a vrâstei iarnă se trece în zadar. Păunul este mândru cu lungile lui pene, Dar cioful este pacinic, nu caută pricini, Se apără cum poate, și noaptea fără lene Nu doarme, priveghează. Stăpânitorii lini Și trezi pe când supușii în pace dormitează Mai multă fericire la ei
Anton Pann - Țermonia unui bătrân
Anton Pann - Ţermonia unui bătrân Țermonia unui bătrân de Anton Pann Un bătrân trecut în zile Fiind foarte țermonos, La dame și la copile Era și mai cu prisos. Într-o zi văzând că vine O damă a-l cerceta, El cu părere de bine Vrând ei a se arăta, Ieșind să o-ntâmpineze, Pe loc de brățet o ia, Chip să o ajutoreze Ca să suie scara ea. Dama începu să zică: - "Lasă, mă rog, n-osteni! Că nu sunt vro mititică, Poci și singură veni!" El îi răspunse: "- Prea bine, Te-aș lăsa, sufletul meu! Dar să te ascult nu-mi vine, Că mă tem să nu caz eu" Mulți sunt carii ne arată Politică de prisos, Dar țermonia cea dată Privește-n a lor folos. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de
Anton Pann - Astrologia Astrologia de Anton Pann Informații despre această ediție La o masă boierească din vorbă-n vorbă veni Și vorba de calendare, d-astrologi a pomeni ; Fiindcă-n anul acela cîte prevestiri s-au pus Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus. Unul ce ședea la masă împreună a prînzi Și de astrologi cuvîntul îndată cum auzi, „Domnilor ! — el le răspunse — s-am audență mă rog, Eu vă-ncredințez că-n viață n-am văzut un astrolog Toți creierii-n cap să-i aibă, ci sînt toți niște lipsiți, Cărora lumea le zice învățați și procopsiți.â€� Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost, Carele la acea masă servitor și el a fost Și era atunci la masă să dea un cap de vițel. Îl aduse fără creieri, carii îi mîncase el ; Stăpînul său, luînd capul ș-în el creieri nevăzînd, S-a întors cu supărare și îl întrebă, zicînd : „Dar ce va să zică asta, n-a-avut creier ast vițel ?â€� „Nu, domnule — îi răspunse — a fost astrolog și el.â€� ...
Anton Pann - Carul frânt - Nevoia învață pe om
... a-nvățat?" Copilul iar a-ntrebat. "Nevoia, copilul meu, Ea știe ce nu știu eu" "D-apoi unde șade ea?" Copilul să știe vrea. "În pădure", i-a răspuns. Și la treaba lui s-a dus. Deci copilul mai crescând Și la pădure mergând, Peste ...
Anton Pann - Ce zic oamenii de mine
Anton Pann - Ce zic oamenii de mine Ce zic oamenii de mine de Anton Pann Un cardinal într-o casă Șezînd cu alții la masă, Întrebă pe oarecine Ce vorbea cu nerușine Zicînd : -N-auzi vorbă multă, Nu tot spori, ci m-ascultă, Tu vei fi știind prea bine Ce zic oamenii de mine. -0 ! zice el, ai un nume Cam prea defăimat de lume. Te pun în rînd cu nebunii Și mai vîrtos te zic unii Că ești un bețiv în formă, Bei pînă să te adoarmă. Alți te zic lup cu bărboaie, Schimbat în piele de oaie. Si alți în vers-uri te cîntă Că numa vorba ț-e sfîntă, lar încolo totdauna Ești cu mireanul mai una. Cardinalul știind bine Ce vorbește fiecine : -Ha, ha, ha, rîzînd îi zise, Aste crez că nu sînt vise. Dar de n-ar vorbi neștine De un cardinal ca mine, De un ca tine, Pacală, Flecar fără de zăbală, Lumea o sâ se pornească Ca să te ponosluiască ! Asta, cum zice cuvîntul, Este de cînd e pămîntul, Cel slab, pre cel cu putință, Cel prost pre cel cu știință A-l defăima totdauna, Ca cîinii cum latră luna. ...
Anton Pann - Cine știe carte are patru ochi
Anton Pann - Cine ştie carte are patru ochi Cine știe carte are patru ochi de Anton Pann Un țăran tot auzind Pe unii, alții vorbind: Cîți știu carte și citesc Cu patru ochi să numesc", A plecat la tîrg și el. În desagă cu un miel. Vîndu mielu, luă bani Și merse prin lipscani De ochi de om întrebînd La ce negustori să vînd, Cu care poate citi, A scrie ș-a socoti. Un boltaș l-a auzit Și după ce l-a poftit, I-a dat niște ochelari Ca să vază toate mari. El dacă i-au așezat Ș-ntr-o carte s-a uitat, A zis : -Apoi mă căznesc Ș-uite, nu poci să citesc. Neguțătorul, ș-alți avînd, I le arătă zicînd : -Vezi, ăștia sînt boierești, Doar vei putea să citești. El prin ei cum s-a uitat A zis : -Geabă mi le-ai dat, Că nu poci citi de loc; Să vede că n-am noroc. Boltașul, privind la el, I-a zis : -Eu mai am un fel Și crez c-o să ...
Anton Pann - Ciobanul și magarul
Anton Pann - Ciobanul şi magarul Ciobanul și magarul de Anton Pann Cum dormea un biet cioban L-a umbra unui tufan, Măgarul își pășuna Și de căpăstru-l ținea. Doi hoți vin cu vicleșug Și fac acest meșteșug : Unul zise : -Să iau eu Căpăstrul în capul meu, Precum și al său samar Și să mă prefac măgar, Iar tu măgarul luînd, Mergi undeva mai curînd, Că eu lesne poci scăpa Cînd el să va deștepta. Precum a zis făcînd dar, Și hoțul stînd drept măgar, Omul cînd s-a deșteptat Și asupra-i s-a uitat, Începu a să cruci, Zicînd : -Fugi, drace, d-aci. Iar hoțul privind la el Îi zise într-acest fel : -Stăpîne, eu drac nu sînt, Să mă păzească cel sfînt, Ci sînt chiar al tău măgar, Poți să cunoști pe samar. -Lucru ciudat, zise el, Eu nu mă pricep ce fel ! Zise hoțul către prost: -Stăpîne, eu om am fost, Și la părinți cînd eram, Totdauna supăram, Așa într-o zi pe loc, Cum m-a blestemat cu foc, În măgar m-am prefăcut Ș-am plecat după păscut. Umblînd pe cîmpul ...
Anton Pann - Copaciul și dovleacul
Anton Pann - Copaciul şi dovleacul Copaciul și dovleacul de Anton Pann Pe lângă un copaci mare Un dovleac, din întâmplare Primăvara răsărise Și pe dânsul să suise, Care într-atât crescuse, Încât vârfu-i întrecuse, În lung și-n lat să-ntinsese, Ramurile-i cuprinsese, Și pretutindeni umpluse De dovleci care făcuse. Deci cu această iestime Văzându-se la înălțime, Începu să se mândrească Și zicând să se fălească: — „Vezi, eu numa-ntr-o vară Cât crescui și tot cresc iară, Și tu copaci din vechime, În sumă de ani mulțime, D-ai fi crescut voinicește, Precum și vrejul meu crește, Mai, mai ajungeai la stele, După părelele mele.â€� Iar copaciul cel cu minte I-a răspuns aste cuvinte: — „Ei! te lauzi tu acuma, Că încă n-ai văzut bruma, Dar când va da și zăpadă, Atuncea ești jos grămadă!â€� Gândește la viitoare Și la cele-ntâmplătoare. Nu te înălța cu firea Pân' nu cerci nenorocirea. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de
Anton Pann - Lupul, țapul și varza
... Un țăran la tîrg plecase. Și de vînzare luase Un lup, un ied și o varza. Nevrînd nici una să piarză Și nefiind nici călare, Vrea să treacă un rîu mare, Care era sa-l înoate Și să le treacă pe toate. Stînd în loc, se socotește Și întru sine șoptește ...