Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ÎN CE
Rezultatele 1821 - 1830 din aproximativ 2180 pentru ÎN CE.
Ion Luca Caragiale - Nevoile obștii și așa numitele "Casa Noastră"...
... acei cari cer; oricât s'ar codi la tocmeală acei cari ar trebui să acorde; orice, dintr'o parte sau dintr'alta, s'ar spune în stare de nervrozitate; orice s'ar face în momentele de iritațiune, - această credință a noastră capătă din ce în ce mai mult temeiu de când simțim bine că ne aflăm în fața dorinței, cât de vag exprimate, a bărbaților sus puși ai Ungariei,de a ajunge la o împăcare a elemntelor ... rămâne întreagă în picioare, și din ce în ce mai apăsătoare. Căci nu e vorba de predarea unei mase de luptători legați cot la cot în mâna altei mase vrăjmașe; e vorba de două neamuri de oameni, cărora nu le trebuește - fiindcă n'au de ce - să-și poarte vrăjmășie; cari înțeleg că disensiunile lor folosesc numai câtorva interesați în vrajba și turburarea lumii. În păturile lor cuminți și producătoare, aceste neamuri își dau seama că le trebuește, din contră, să trăiască și să progreseze în deplină armonie socială și politică, respectându-și reciproc limba, datinile și credințele religioase, și sprijinindu-și reciproc cultura și prosperitatea economică - fiindcă binele și prosperitatea ...
Naum Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu)
... slobodă grădină Ver' la cine-ar fi venit, Cu tot felul de rod plină, Făr-a fi nimic oprit. Și-acum am ajuns în stare Mai de tot să mă sfîrșesc, Plîng, suspin fără-ncetare, Din zi-n zi mai rău slăbesc. Pînă cînd a ta mînie ... jalnică d-ai mei fii, Pînă cînd voi fi mînită, Suferind ticăloșii ? Nu eram cea răsfățată Cu tot felul d-adunări, Eu eram cea desmierdată În plimbări și desfătări. Și-acum podoaba mea toată M-au stins de pre pămînt, Nu gîndesc ca vreodată Ce-am fost iar să zic că sînt Casele cele frumoase D-a lor mie prea iubiți fii, Cînd să le văd luminoase Din ... mele uliți toate Saltă noaptea veselii, Și-acuma a nu plînge nu poate, Văzîndu-se că sînt pustii. Toată ulița-acum plînge Sîngele ce s-au vărsat, Nu mai pot înghiți sînge Fie chiar și vinovat. Tineri, bătrîni, prunci, fecioare, Plîng, suspină, făr' soroc, Întoarce ceastă durere Și potolește ...
... Un ochiu ascuns veghează asupră-i îndrăcit, Teribil ca destinul, sardonic, fioros, Ca fiara 'nverșunată d'un sânge generos. Vieața sa funestă e lungă remușcare; În pieptul său s'ascunde o neagră închisoare De spectri populată — Un cerc de fier îl strânge C'o tainică putere, ce nu se poate 'nfrânge. O mână nevăzută pe fruntea-i criminală, Gravând în umbra nopții sentința cea fatală Ce sfarămă truâa satrapului persan, Îl strânge și-l aruncă în
George Coșbuc - Patru portărei
... pas s-aruncă. Și zice portărelul, al cărui cal e corb: Ca pajură pe Surgă, zdrobit, am eu să-l sorb! Ți-l strâng, până ce-mi urlă că nu-i mai trebe fete. Vorbește cel ce fuge pe cal stropit cu pete. Și cel pe calul muced răstește vulturel: Așa să trăiesc! Astăzi îngrop sulița-n el! De nu-l fac ... din somn! De-ar da spre cer năvală, și-n cer ar face strungă, Voinici, cât să-ți răstoarne pământul într-o dungă. Ei pier în Răsărituri, ca șoimii zboară zbor. Se duc cum nu se duce nici dragoste, nici dor. Ei trec în Lumea-neagră, trec rânduri de movile Și trece-o zi, trec două, trec cinci și șepte zile. V Dar când a fost în ... portărelul, al cărui cal e corb: E nalt, cât e nalt cerul, cât iadul e de orb! Hu, tot îs de cutremur, și gheață simț în spete, Suspină cel ce fuge pe cal stropit cu pete. Și cel pe calul muced oftează tulburel: Să-mi dai pe Cosinteana, eu tot nu lupt cu el! Nu ... ...
Ion Luca Caragiale - Varietăți geografice. De la Zanzibar la Salonic și înapoi
... Bouillet, care, în Dictionnaire Universel d'Histoire et de GĂ©ographie, 1884, la pagina 2016, coloana a doua, ne-a indus în eroare că: «ZANZIBAR, Menuthias insula? insulă din Marea Indiilor, pe coasta regatului Zanzibar, pe 37° long. E, 6°, 2 lat. S. 80 kil. pe ... și 6°2' lat. sud, 80 kil. pe 25 etc." * Pornind de la Zanzibar, unde ajunserăm? Nici prin gând nu i-ar trece cuiva. Iată ce citim în L’IndĂ©pendance roumaine din 12/24 iunie: „Siguranța publică în Grecia. — Zilele trecute, un tânăr numit Gogo, fiul lui Hagi Dimo, proprietar la Kastodorak, provincia Salonicului, a fost prins de o bandă ... al Turciei, și aceasta este sigur lucru încă din anul 1492, adică cu 11 ani mai-nainte chiar de descoperirea Zanzibarului de cătră Albuquerque. Iată în sfârșit ceva sigur, măcar că se petrece în Orient, unde e atâta nesiguranță. În adevăr, citim în Dictionnaire Universel d’Histoire et de GĂ©ographie al d-lui M.N. Bouillet: „SALONIC, Therma, apoi Thessalonica la antici, oraș și port al Turciei ... ...
Vasile Alecsandri - Pohod la Sybir
... jos O jalnică gramadă De oameni triști și înghețați, Cu lanțuri ferecați. Sărmani!... de șase luni acum Ei merg fără-ncetare Pe-un larg pustiu ce n-are drum, Nici adăpost, nici zare. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! E lung cel șir de osândiți! Pe vânăta lor față Necontenit sunt pălmuiți De-un crivăț plin de gheață ... Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai zburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. Dar unde merge-acest popor Ce nu mai are-n lume Nici o sperare-n viitor, Nici patrie, nici nume?... Se duce, șters dintre cei vii, Să moară prin pustii. Palid ... la Sybir! Acum coloana s-a oprit Sub crivățul de noapte. Din sânu-i rece, amorțit, Ies dureroase șoapte. Toți se înșiră-acum în rând, Gemând și tremurând. Un comandant, aprig călău, I-adună ca pe-o turmă Și-nseamnă chiar pe biciul său Câți au căzut în urmă; Apoi în vânt cu aspru glas Dă ordin de popas. Convoiu-ntreg, nedezlipit, Îngenunchind se lasă Pe câmpul alb și troienit, Sub negura geroasă, Și stă gramadă ...
Gheorghe Asachi - Peștile și păscariul
... Să-i dai drumul, iar să-ți vie, Ar fi mare nebunie! Un crap încă foarte mic, Fiind încă chiar pitic, Păscuitu-s-au odată În o apă turburată. Când păscariul l-au văzut Au zis: Bunu-mi început, Unul mulți va să-mi câștige, Și cu ii pe tine-oi ... pic! Crapu-i zice-n a lui limbă: Ce-i să faci c-un pește mic? Cu un mare, rog, mă schimbă, Că în zamă sau friptură Nice-s de-o îmbucătură; Lasă-mă să mă fac crap, Că de undiță nu scap. Ș-apoi preț va da becierul ... afară Mizerabilii pitici! Dar păscariul flămânzit, Care zama-n gând o soarbe, Nu se-nșală d-aste vorbe Și-n acest chip i-au vorbit: Ce ghibace ritorie Dizvălești acuma mie, Să te duci l-a mea odaie, Acolo în o tigaie Când în cald unt vei pluti Mult mai bine-i sfârâi. Căci proverbia e bună: Ce-i în
Vasile Alecsandri - Adio (Alecsandri)
... Alecsandri) Adio de Vasile Alecsandri De-aș trăi cât lumea-ntreagă, Gândul meu la tine, dragă, Vecinic, vecinic va zbura, Ș-orice e mai sfânt în mine, Dulce înger! pentru tine, Pentru tine-l voi păstra. Cea mai blândă-a mea gândire, Cea mai gingașă simțire, Cel mai falnic ... C-un cuvânt, cu o zâmbire, Cu un dulce sărutat! Mi-ai dat suflet, mi-ai dat viață, Și a raiului dulceață Tu în sânu-mi ai vărsat! Tu mi-ai dat cu-a ta iubire Acea naltă fericire, Acel simț dumnezeiesc Ce puternic ne supune Și ne-nalță de ne pune Sus, pe tronul îngeresc! Tu, Eleno!... dar, vai mie! Într-o noapte de urgie Cerul crud ... te-ai dus, te-ai dus, iubită... Fericirea-mi nesfârșită Într-o clipă s-a sfârșit! Așa-i soarta! așa-n lume Tot ce poartă-un dulce nume, Tot ce-i falnic și frumos Curând trece, curând moare, Ca un cântec, ca o floare, Ca un fulger luminos! Steaua vine, steaua piere! Astfel dulcea-mi ... ...
Garabet Ibrăileanu - Caracterul specific național în literatura română
... completăm această constatare prin câteva considerații noi. Mai întâi, credem că particularitatea aceasta este cauza pentru care proza a fost cultivată mai mult în Moldova decât în Muntenia. Proza de observație, care redă realitatea prin descriere, narație și reprezentare, a apărut în Moldova, începând cu Negruzzi. Înainte de epoca Eminescu, Moldova se exprimă mai ales în proză, poezia fiind reprezentată aproape numai prin Alecsandri, care e însă un mai bogat și un mai serios prozator; pe când în Muntenia găsim o legiune de poeți -- Eliade, Cârlova, Boliac, Rosetti, Bolintineanu, Crețeanu, Depărățeanu, Sihleanu, Nicoleanu etc. --, proza fiind reprezentată numai prin romanele nule ale lui ... expresia sufletului unui popor, proza, când e talentată, e și expresia sufletului unui popor și oglinda vieții acestui popor. E, încă o dată, mai bogată în realități naționale, subiective și obiective. Acum, dacă Moldova e mai bogată în prozatori -- chiar numai din această cauză literatura ei e mai bogată în realități de ale noastre. (Alte cauze le-am văzut în articolul trecut.) Comparând proza moldovenească cu cea muntenească din alte puncte de vedere decât cel cantitativ, vom găsi mai întâi că
Ioan Slavici - Semitismul (1908)
... locul celei asiriene, fiind și ea semitică, nu poate să fie dănuitoare, și e desființată de Cir, care întemeiază prima stăpânire universală ariană, o împărăție ce să întinde în cele din urmă din Asia centrală până în Sahara și din pustiurile Arabiei până la Dunăre. Rostul organic al acestei stăpâniri e înnăbușirea spiritului semitic, care duce la lupte necurmate și prin desfrâu ... de plăcerile viețuirii. După felul de a vedeĂ al arienilor moartea e trecere spre o existență mai ferită de sbuciumări, și socotindu-se în ajunul morții, arienii să pregătesc desfăcându se de cele trupești pentru această mai binecuvântată existență ca Socrat, care, osândit la moarte, așteptĂ în liniște și stând de vorbă cu iubiții săi clipa, în care aveĂ să beie păharul de otravă. Atenienii, desbrăcați de firea ariană, s'au aruncat cu ochii inchiși în cel mai desgustător desfrâu: așa țineau ei să se bucure de puțina viață ce le mai rămăneĂ , căci în gândul lor omul SE naște, ca să aibă parte din plăcerile viețuiri și ei făceau din convingerea ceeace alții fac din slăbiciune. Pretutindeni bogățiile îngrămădite ... ...
Vasile Alecsandri - Ștefăniță Vodă
... Vasile Alecsandri - Ştefăniţă Vodă I Frunză verde meri crețești, În oraș la București, L-ale case mari domnești De se văd în Stoienești, Mândră masă e întinsă Și de mari boieri cuprinsă. Tot boieri de-a oștilor, Puterea domniilor Și groaza dușmanilor. Iar în capăt cine șede? Ștefăniță Domn se vede, Dar nici bea, nici veselește, Ci cu ochii lung privește La copila Dihului, Surioara Mihului, Mihului voinicului Din ... Și pe cai încăleca, Și cu Domnul toți pleca, Înspre munți la vânătoare, După urși și căprioare, După păsări gălbioare. Și mergeau, frate, mergeau Pân-în munți că ajungeau, Iar când soarele-apunea, Iată că se întâlnea C-un cioban cu fluieraș Și cu port de oltenaș. Domnu-n cale-i ... se lua, Singur, singur, singurel Pe o zare de muncel. Iar ciobanul se-ndrepta Către munți și mi-l purta Pe cărări și pe potici Ce-s călcate de voinici, Prin hățiș, prin cărpiniș, Unde nu-i loc de cârniș, El mergea, frate, mergea Pân' ce-n codru ajungea Drept la fagul Mihului, Lăcașul voinicului. Când de fag s-apropia, Ciobănașul se oprea Și din gură-așa grăia: ,,Iată fagul Mihului ...