Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O
Rezultatele 1811 - 1820 din aproximativ 1910 pentru O.
Ion Luca Caragiale - Notițe risipite
... în conștiința noastră mi s-au părut totdeuna cea mai detestabilă și mai revoltătoare minciună. Mărturisesc însă că la fiece nouă producție pe care mi-o arăta dama aceea, cerându-mi părerea „sinceră", se petrecea în mine o ciudată mișcare. Producțiile ei erau prea rele ca să pot avea despre ele o părere bună, și prea bune ca să am o părere rea. Aveau multe calități manifeste, pe cari nu le-aș fi putut tăgădui; dar le lipsea o calitate pe care nu o puteam defini, calitatea indispensabilă — nu erau lucrări de artă. Atunci, foarte perplex, căutam un mijloc să scap de damă, și de conștiința mea, și ... pentru un amator, lucrarea d-tale este minunată, și cunosc destui artiști de la noi cari ar câștiga mult în stima mea dacă ar semna o asemenea operă." În multe rânduri scăpasem astfel. Dormeam acum liniștit pe formula mea, pe care o credeam suficientă, când, într-o zi, dama îmi prezintă ultima ei operă: un cuib de rândurici sub o strașină, în momentul când părinții, acățați de marginea cuibului, dau de mâncare puilor lacomi cu ciocurile căscate. Eram poate rău dispus, nu știu; destul că ...
Vasile Pârvan - Datoria vieții noastre
... antică și de istoria artelor, ținute în semestrul de iarnă 1919 - 1920 la Universitatea din Cluj, citită în ziua de 3 noiembrie 1919 De la o zi la alta popoarele trăiesc prin munca, mereu aceeași, a celor mulți. Singura oboseală ce și-o dă sufletul omului simplu e de a păstra cât mai neschimbat meșteșugul din bătrâni, care îi dă - după meseria ce o are - hrana. Și memoria populară e foarte precisă: unele procedee își au începutul lor, identic cu forma de azi, în epoca preistorică. Continuitatea civilizațiilor populare ... inimă pot pune la cale, susținuți de acest ambiant încrezător și cald, mari reforme spirituale, pe care în vremurile obișnuite nu le-ar fi adus o evoluție de decenii ori secole. Iată, în fața noastră, o operă de revoluție, înfăptuită cu mijloace revoluționare, inspirată de o iubire cu totul dezinteresată pentru mai bine, apărată, tocmai prin acea speranță naivă și curată a celor mulți, de atacurile puterilor tradiționale, ignorate ... trebuie să-l faci să înflorească în inima contemporanilor tăi, chiar de ar fi să-l crești cu tot sângele vieții tale, pe care numai o dată ...
Alecu Russo - Iașii și locuitorii lui în 1840
... i nou, Occidentul și Orientul, topite într-un tot nedespărțit, cimentate de vremi și împrejurări așa fel încât clădirea s-ar dărâma dacă ai scoate o singură piatră, -- Iașii, încă o dată, până în 1830 nu era cunoscut lumii decât din buletinele armatelor imperiale rusești și, în cercurile literare, din câteva relații scurte și nu tocmai ... mâlos în cursul lui ca și la izvor, și se întinde până în mahalaua zisă a Tătărașilor, unde orașul se oprește deodată, lângă o râpă adâncă, străbătută de o ață de apă gălbie și murdară, deseori secată. Nimic mai pitoresc primăvara decât priveliștea pe care o înfățișează de departe acest Tătăraș, faimos între toate mahalalele orașului, din pricini pe care nu-i nevoie să le mai înșirăm aici. Grămezi de căsuțe ... bal mascat. Populația lui de 60.000 de suflete e tot așa de felurită ca și costumele, și un observator de moravuri, stând la fereastră o jumătate de ceas, ar avea de observat destul ca să poată face cunoștință cu zece popoare și să călătorească totodată în Franța, în Germania și ... dracului , lipit de trup, cu cușma blănită de osebite forme, cu cei doi zulufi indispensabili coborând în lungul tâmplelor și încurcându-se de obicei într-
Antim Ivireanul - Cazanie la Vovedenie Bogorodițe noemvrie 21
... rugăciuni, cu multe milostenii și cu multe lacrămi, după cum zice David: Cei ce samănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Și au câștigat adevărat o bucurie ca acĂ©ia, cât nu o au putut câștiga alți părinți din vĂ©ci, nici vor câștiga, nici numele ce au câștigat ei a să numi părinți ai lui ... 3 ani după nașterea Fecioarei, o duseră părinții ei la besĂ©rică cu multă pofală de fecioare, cu făclii aprinse, după prorociia lui David, să o închine lui Dumnezeu, după făgăduiala lor. Și sosind la ușa besĂ©ricii, fericita Anna zise cătră preot, cu credință și cu multă cucerire: PriimĂ©ște ... Dumnezeu, pre această cocoană, că iaste roada pântecelui mieu, pre carea o am câștigat cu multă durere de inimă, prin rugăciuni cu lacrămi amestecate și o așază în casa Domnului, că lui i-o am făgăduit, pentru căci au făcut milă cu mine și au rădicat deasupra mea hula norodului; priimĂ©ște-o fără de nici o îndoială și sârguiaște de o du în besĂ©rică fără de nici o zăbavă, că lui Dumnezeu ...
Antim Ivireanul - La Dumineca Vameșului, cuvânt de învățătură
... boiari, pre fiii oamenilor, la carii nu iaste mântuire. Așijderea zice și Solomon: Blestemat să fie tot cel ce nădăjduiaște spre om. Dragostea încă iaste o unire a mulți într-una și cale cătră Dumnezeu și vârf tuturor bunătăților, după cum o adeverează și fericitul Pavel la 13 capete cătră corinthĂ©ni, zicând: Decât credința și decât nădĂ©jdia iaste mai mare dragostea. Și iaste și aceasta ... deșărtăciunile cĂ©le lumești, nu ne bucurăm la altceva făr numai la lucrurile întunĂ©ricului veacului acestuia; și suntem porniț cu toții spre răutăț, ca o roată când dă de vale și nu să poate opri și suntem toț, cu totul, ca niște dobitoace necurate, tăvălindu-ne în răsfăciunile cĂ©le ... inimile întru răutăț, ca a lui faraon și umblăm, ca niște cai sirepi, făr de zăbală și fărde rușine, până vom cădea într-o vreo propastie și vom peri. Cu acĂ©ste fapte ne lăudăm că suntem creștini! O, vai, de capetele noastre! Și cu creștinătatea ce avem poate că vom fi socotind că numai căci ne numim creștini ne vom spăsi! Ba! Ci ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Zobie
... nu te sinchisi de nimic, aceasta e singura taină a vieții. * * * Pe zăblăul verde al platoului Bughea, bubat de mușuroaie și întins ca o velință zbârcită, merge de-a-nboulea Zobie gușatul, ticălosul și batjocora orașului. Capul lui mare ca o baniță se rezemă pe-un gât înfundat în umeri. Picioarele și mâinile-i cată anapoda. Fața, lată și scofâlcită, la fiece pas se strâmbă. Iar ... veselă a lui Zobie. Era un fel de înfrățire ciudată între scălămbăiarea gușatului și cântecul bezmetic al lui Mirea. — Nea Zobie, și-o să bei rachiu când ne-om întoarce pe înserate la Bughea, că o să-mi dea de cheltuială fata aia blândă, blândă, care mă-ntreabă mereu cum mă cheamă?... și pe mama cum o cheamă?... și tata când a murit?... și unde dorm eu?... și cu cine mă culc? Gușatul îi morfoli obrajii, vroind să-l sărute ... mulțumiți ș-o porniră spre târg. Mirea-și netezea pisoiul, îndrugând: — Și era o fată de împărat, frumoasă-frumoasă... * * * 4 Și mergea Zobie bombănind o limbă pe care nimeni nu ...
Cincinat Pavelescu - Amintiri literare (Ion Luca Caragiale)
... peste câteva zile și de-atunci a început să mă aprecieze foarte mult și să mă trateze cu familiaritate. I-am adus într-o seară o poemă epică. Era o luptă într-un circ și moartea în fața împăratului a unui gladiator roman. A citit-o, i-a plăcut și mi-a luat-o s-o publice. Peste două zile îl întâlnesc neras, tras la față și-mi spune: Fi-ți-ar poema a dracului că sunt bolnav din ... la Casație. Strofa ultimă suna așa: era vorba de sărutări: Ți le păstrez pe toate ție, Doar tu fiorul să le știi Tu, ce odată o să vii... Necunoscuta mea soției. Schimbând un singur cuvânt, maestrul Caragiale dase o turnură neașteptată strofei și poeziei mele prea candide: Ascultați-o vă rog: Ți le păstrez pe toate ție, Doar tu fiorul să le știi Tu, ce c-o zestre o să vii Necunoscuta mea soției. Bineînțeles, după aceste versuri interesante, logodna nu s-a mai făcut. Înainte să rup firul acestor amintiri, vă ... voie să povestesc
Cincinat Pavelescu - Ce este o epigramă și cum se face%3F
... în Convorbiri critice, ci un năpăstuit! Toți îmi cer articole și schițe ușoare și sarcastice, și eu sunt și mă simt cel mai mare liric o știe și amicul Mihalache Dragomirescu! Considerând, așadar, ca o mică pedeapsă titlul conferinței ce mi s-a impus: Ce este și cum se face o epigrama? voi căuta s-o tratez în conformitate cu Știința literaturii, tocmai fiindcă eu nu sunt om de știință, ci de litere. Ce este epigrama? Acest cuvânt, căruia limba franceză ... lui Lucian și în care toți împărații morți candidează la un loc vacant în fața zeilor din Olimp. Marcu-Aureliu iese învingător. Epigrama: Am spus-o-n cântecele mele și-o mai strig și din mormânt: Beți înainte de-a ajunge ca mine-o mână de pământ! La latini, epigrama a avut la început aceeași varietate. Poeții se serveau de forma ei metrică și concisă ca să ... Martial a fost imensul rezervoriu de spirit al tuturor veacurilor. N-a existat scriitor celebru să nu împrumute de la Martial o aluzie, o idee sau ...
Constantin Negruzzi - Cârjaliul
... ca la treizeci ani. Trăsurile smolitei lui fețe era regulate dar groase. El era nalt, lat în spete, și de obște în el se închipuia o neobicinuită putere firească; o cealma pestriță îi înfășură d-a curmezișul capul; o cingătoare lată împrejura talia lui supțire; o dulamă de postav gros, vânăt, creții înguști a cămășii, ce-i cădea mai sus de genuchi, și frumoșii iminii alcătuia restul îmbrăcămintei lui ... strânsă legătură; într-o zi cârjaliul le au zis: — Frați, ceasul meu e aproape; nimeni nu scapă de ceea ce-i este scris, curând o să mă despart de voi, aș voi să vă las o pomenire despre mine. Turcii au lungit urechele. — Frați! a urmat Cârjaliul, sunt trei ani, când tâlhăream cu răposatul Mihalache, am îngropat în ... departe de Iași, o căldare cu galbeni. Acum să cunoaște că nici eu, nici el, n-o sa avem parte de astă comoară, așadar, luați-o voi și o împărțiți frățește. Turcii puțin de nu și-au ieșit din minți, au început a vorbi cum ar putea să găsească scumpul acela loc ...
Dimitrie Anghel - Arca lui Noe
... măcar pe departe mai păstrează întîiele însușiri cu care el le înzestrase. Ca un biet poet însă, ce-și răsfoiește opera lui, voind să facă o selecție și nu se îndură, găsind ici o imagine fericită, colo o scăpărare ce-i mai amintește încă visurile lui juvenile, încordarea lui, viziunile fulgurante ce i-au trecut odată prin minte, slăbiciunile de visător orgolios, toate ... avut, a început să se înduioșeze și nu s-a mai îndurat să distrugă, cum nu se îndură bietul bard să rupă o filă în care și-a concretizat un vis, o albă filă pentru care a cheltuit o neagră noapte inutilă. Toată opera lui oricum vorbea, chezășuia de marele lui talent, de inspirațiile lui, păstra încă reflexul ființei lui divine și a ... denaturat poate, dar care totuși era un copil, și pe care dacă l-ar fi distrus ar fi însemnat să se distrugă pe el însuși. O pildă era de ajuns, și atunci a hotărît să dea o pildă numai, să inventeze un sistem pedagogic, o represiune în masă, însărcinînd pe singurul pămîntean ce mai păstra caracteristica lui s- ...
Dimitrie Anghel - Hipparc și Didona
... de vîrfuri și zigzaguri, zuliar de-a nu putea fi niciodată armonios și împăcat cu sine. Capricios zugrăvea noianul contururi, arunca la întîmplare o linie imensă, după care, nemulțumit, trimitea o alta ca s-o ajungă și s-o șteargă și apoi, reîncepînd din nou, spumega de neputință. Senină, ca un copil nevinovat, frumusețea acum adormise pe umărul lui Hipparc. Cu un braț alb ... pămînt, unde liniile sunt statornice și unde frumusețea se poate veșnici, modelînd o bucată informă de lut, dezmierdînd o plămadă docilă de ceară, sau sculptînd o eternă bucată de marmoră... De pe vîrfuri înflorite de un punct luminos de spumă, în negre și oarbe prăpăstii de umbră, se scufunda corabia, ca ... sculpturalele-i forme. Peste nudul ei divin, alba-i tunică înflorită pe margini se lipise acum ca valurile umede ce le aruncă un sculptor peste o machetă de lut, iar Hipparc privea la ea ca și cum pentru întîiași dată își dădea seama de comoara ce-o ținea în brațe. Drăgostitor o ținea, acoperind-o cu trupul lui, dulce căuta să-i încălzească înghețatele-i mîni la piept, dezmierdător îi netezea părul și ...