Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NU MAI

 Rezultatele 1801 - 1810 din aproximativ 2740 pentru NU MAI.

Constantin Stamati - Vulturul și paingănul

... frumusețea lumii toată...â€� Și iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde: „Tu ești fălos peste samă, iubite, această dată, Căci eu mai jos decât tine nu sunt nici de un grăunte.â€� Vulturul ia sama bine și vede adevărat, Deasupra sa un paingăn ce mreaja și-au rășchirat, Ca când vrea ... Doar pe brânci de te-ai târât, Măcar că în locul tău eu așa n-aș fi făcut, Să mă înalț așa tare, de unde mai apoi vrând, Să mă scobor iar la vale în alt fel n-aș fi putut Decât cu grumazul frânt.â€� „Este drept ceea ce ... Și fiind ascuns sub coadă-ți însuți aici m-ai adus, Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde ... el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare, Că cu acest paingăn au asemănare Toți acei ce nu au minte și ...

 

Ivan Andreievici Krâlov - Vulturul și paingănul

... frumusețea lumii toată...â€� Și iată de pe o creangă un paingăn îi răspunde: „Tu ești fălos peste samă, iubite, această dată, Căci eu mai jos decât tine nu sunt nici de un grăunte.â€� Vulturul ia sama bine și vede adevărat, Deasupra sa un paingăn ce mreaja și-au rășchirat, Ca când vrea ... Doar pe brânci de te-ai târât, Măcar că în locul tău eu așa n-aș fi făcut, Să mă înalț așa tare, de unde mai apoi vrând, Să mă scobor iar la vale în alt fel n-aș fi putut Decât cu grumazul frânt.â€� „Este drept ceea ce ... Și fiind ascuns sub coadă-ți însuți aici m-ai adus, Unde acum făr’ de tine pot să trăiesc minunat, Și-naintea mea de-acum nu te făli altădată...â€� Atunci eu nu știu de unde se porni vifor deodată, Care suflă pe paingăn cu a sa mreajă întinsă, Prăvălindu-l jos de râpă, de unde ... el se suise. Eu nu știu dumilorvoastre, însă mie mi se pare, Că cu acest paingăn au asemănare Toți acei ce nu au minte și ...

 

George Coșbuc - Costea

... război, Și cu el vin alții doi. Fața arsă, trupul supt, Straiul colbuit și rupt. Dar de multă voie bună Sună codrii și răsună. Cel mai tânăr-nchiotea: —„Alelei, puicuța mea! De m-aș mai vedea acasă, Mire eu și tu mireasă!“ Cel mai vârstnic dintre ei: —„Dragi bujori, copiii mei! Știu că-mi ies mereu în drum, Doar mă văd acum-acum!“ Doi cântau ... calul: —„Zboară, murgule, cu mine! Zboară, că să zbor îmi vine! Tânăr ești de patru ierni, Câmp ai larg să mi te-așterni! Nu te-opri, fărtate drag, Până la maicuța-n prag!“ Și cu murgul el vorbea, Murgul treaz înțelegea. Gândul fulgeră ca zborul, Dar mai ... fost nici mângăiată De-a-l vedea măcar o dată! Și prin noapte-n capul gol, Costea-n mijloc de ocol. Să-și mai stingă-n vânt afară Capul foc și gândul pară. El sub tunetul de tun S-a bătut ca un nebun. Parcă de-și ... pașii, Mai curând piereau vrăjmașii. Și-l mânĂ¡ un singur gând, Să se-ntoarcă ...

 

Ion Luca Caragiale - Tardivitate

... Dați-vă-n lături, mă! strigă țiganul țanțoș. Dați-vă-n lături să treacă boiarul! — Dați-vă, voi — răspunde un țăran — că nu sunteți împovărați. — Trage-le, mă! zice boierul. Țiganul nici una nici două, șart! cu gârbaciul în om. Sar oamenii toți, și țin’te nene ... de jos țiganul ostenit și se scarpi-nă-n cap: — S-a dus, boiarule? — S-a dus, ticăloșii! — Nu se mai vede nici unul? — Nu! — Atuncea, hai să-i înjurăm și noi! Așa și Epoca — ne amenință regulat cu sarcasme pentru a treia zi după-nfierbințeală ...

 

Ion Luca Caragiale - Ouăle roșii

... iar de la mântuire 1151. Conținutul acelei cronice arse s-a păstrat însă prin tradiție, din generație în generație, de către călugări, și mai târziu a fost, după o viață-ntreagă de cercetări adânci, reconstituită de către savantul Laurentius Ferax (vulgo, Lorenz Reichlich). După versiunea acestuia, foarte ... cruntul conte FĂ©kete LĂ¡ioș, iată că aude la spatele lui aceste cuvinte de-abia șoptite între contesa și DĂ³boș IĂ¡noș, cel mai de seamă cavaler al castelului. — Aș fi fericit — zicea cavalerul — să-mi pot da tot sângele pentru a face o ... toți la slujba învierii — toți; toți, afară de tânărul Doboș IĂ¡noș. A întrebat contesa: — Unde e Doboș IĂ¡noș? — Nu știu! a răspuns FĂ©kete LĂ¡ioș și iar a scrâșnit; nu știu unde-i DĂ³boș IĂ¡noș! După slujbă s-au dus iar în castel, toți; toți, afară de DĂ³boș IĂ¡noș; și s ... ouă în cap! Sub grindina de ouă roșii, leșină, scrâșnind, cruntul FĂ©kete LĂ¡ioș, cu capul plin de sânge și de gălbenuș... Dar încă mai ...

 

Alecu Donici - Pietrenii și Bistrița

... şi Bistriţa Pietrenii și Bistrița* de Alecu Donici Pietrenii au ieșit cu totul din răbdare, Nemaiputând a suferi Ei pagube struncinătoare, Pe care nu putea feri: Pentru că în tot anul, Cuejdiul** nimicit Pe mulți au sărăcit. Dar cine e deprins, ca viermele în hrean, Greu schimbă locul lui ... tot, odat' s-au sfătuit Să deie jalobă la Bistrița cea mare, Prin care arătând dovezi lămuritoare De păgubirile ce mulți au suferit Și sufăr mai necontenit, Zicea: "Că pe Cuejdi, precum pe Bistrițoară*** Nici într-o primăvară Nu se stăvesc cu moară; * Și case cu zăplaz, ba uneori și vite Le sunt primejduite." Deci dar, ei socotind că Bistrița cea mare Va face ... răpitul lor avut, Trecând cu valuri plini de spume! Iar un bătrân cu minte Au zis către un alt șoptind așa cuvinte: — Eu știu mai de mult, că oamenii în lume Asupra celor mici dreptatea nu-și găsesc: Când ei cu cei mai mari răpirile-mpărțesc. Note Locuitorii unui târg de acest nume și un râu repede care spală malurile acelui târg. Un pârău ce dă în Bistrița ...

 

Dimitrie Bolintineanu - La băile Cleopatrei

... Fecioarele se joc. Dar alba lor regină cu genele umbroase, P-o lespede-aurită, răpită șade-n dor. ,,O, dulce tinerețe! O, zile mult frumoase! Nu-i oare cu putință s-opriți al vostru zbor?" Așa vorbi regina. Din harpa-i aurită Atrage cântec dulce, curmat de dulci oftări. Iar vocea ... flori de frumusețe Născute în grădina neîmpăcatei morți! Oh! cursul vieții trece cum trece-o sărutare Aicea pe pământ! Putere, fericire și nume mândru, mare, Nu vor putea să-mpuie la viermii din mormânt. O floare se usucă de crivețe bătută; Dar soarele cel dulce o poate-ntineri. Iar tu, o ... i frumusețea a cărei dulce rază Atâta fermeca, Cât August niciodată n-a vrut ca să mă vază, De frică să nu pice în fermecarea sa! Și unde-mi e puterea, averile-mi pompoase Și populii-umiliți? Și voi, gentile turme de inimi grațioase, Frumoșii mei iubiți ...

 

Ion Luca Caragiale - O admirabilă lucrare literară

... familiei, iubirea prietinilor, astea le-a avut totdeuna onor. d. A. Pencovici; dar astea sunt de ajuns pentru un împiegat; astea nu ajung omului de litere; lui îi trebuie admirația publică. Asta vrea acuma onor. d. A. Pencovici — voiește și vei putea! — o ... vedea la scriitorii noștri...â€� Să dăm și noi câteva probe din faimosul Probar, câteva mustre din admirabila traducere. Pentru a fi însă mai expeditivi, să întrebuințăm metoda lexicologică. Iată: Un ĂȘtre bornĂ© — omul cu mintea scurtă; TimiditĂ© naturelle — frică; Le jeĂ»ne — cină de post ... rareori se vede la noi, că, de! bat-o norocul de franțuzească, povestea coanii Chiriții, și copiii mici o vorbesc. Dar unde admirabilul traducător e nu numai rar, dar și unic, este în prefață, în care explică cum i-a venit inspirația să facă admirabila traducere. Acolo junele literat ... vrea să facă câtuși de puțin răspunzător pe autorul original de traducție. D-sa — închipuiți-vă — ar putea arunca răspunderea, în parte, dacă nu chiar în totul, asupra șefului de atelier, care i-a cerut text pentru Probar; la urma urmelor, acela ar fi de vină că ...

 

Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească

... lumii Patru ferestre privesc, Și dacă pe tonul glumei Slobod îmi e să vorbesc, Al lor număr, micșorime, Cu a casei înălțime Atât nu se învoiesc, Încât ochiul ce le vede Cu lesnire poate crede Că se plătea altădată Vreo dajdie însemnată Sub nume de ferestrit; Măcar că nu ... fi plătit. Astfel de năravuri proaste, Dacă vreodată-au fost, N-au putut fi ale noastre, Ci-ale norodului prost. Numai el singur plătește, Fiind mai obișnuit; Iar de ce, nici se vorbește: Păcatul ar fi cumplit. Pricina e delicată, Și prea puțin câștigăm, La mulțimea nensemnată, Adevărul s-aruncăm. Dar ... Un deal ce se prelungește Verde și împestrițat. Coastele-i sunt învelite De vii, de semănături, De țarine felurite, De crânguri și de păduri. Munții mai în depărtare Se văd ca tulbure nor; Vara le e la picioare Și iarna pe fruntea lor. Iată, după-a mea părere, Locul ... Peste dealuri întindea. Când acea stea arzătoare, Aproape de-al ei sfințit, Părea a da sărutare Pământului ce-a-ncălzit, Și, mai întorcând o rază Ca zâmbet prietenesc, Sta un minut să o vază Ochii care o doresc; Ochii acei pentru care Este cel din urmă soare ...

 

Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți

... Gheorghe Asachi - Iepurile şi amicii săi cei mulţi Iepurile și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită, Decât s-aibi amic de suflet ș-o femeie-nduioșită. De iubești pe mulți deodată, la mulți dacă te închini, Agiutori nu afli în nime când nevoile îți vin. Un sur iepure odată, De o fire minunată, Între iepuri filantrop, Trăind viața în galop, Cât putea pe ... a cailor virtute Pe vecinul său s-agiute! Nechezând calul îi zice: Vei da gios de pe cerbice! De aceea-alege-n urmă. Călăuz mai bun din turmă. Vinea taurul cel gras, Însă cu mai iute pas. Pre el iepurile giură Ca să-l scape de friptură. Cornoraticul vecin I răspunsă c-un suspin: În secretu-ți spun că-n ... că-ntre cii ce trec Vinea ș-un lânos berbec; Ce și el ceru iertare Că de-agiuns povoară are, Ș-apoi giocuri de noroc Nu vra peste-al său cojoc. Spre vițelul care rage Bietul iepure se trage Ș-agiutori ceru duios De la vărul credincios. Să mă-ncaier, zisă ...

 

Grigore Alexandrescu - Când dar o să guști pacea

... adoarme și legi și datorie, Ce slava umilește, ce n-are nimic sfânt: Antonie-i jertfește a lumii-mpărăție, Și află un mormânt. Nu sunt patimi mai nobili, mai mari, mai lăudate, Mai vrednici să s-aprinză în inimi bărbătești? Nădejdi, viață, cinste, simțirile-nfocate, Femeii le jertfești! Crezi tu că pentru tine răsare sau sfințește Acel uriaș ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>