Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru PE ASCUNS
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 483 pentru PE ASCUNS.
Ștefan Octavian Iosif - Învins!
... mamă, patul, Să doarmă dus băiatul Bolnav și obosit ! Bătu el multă cale De cînd te-a părăsit... Învins de dor și jale Pe prispa casei tale Se culcă obosit... Ci nu-ntreba : pe unde A fost și ce-a găsit ? El rana-și va ascunde
Gheorghe Asachi - Dochia și Traian
... iubi a giuruit. Traian vede astă zână; Deși e învingător, Frumuseței ei se-nchină, Se subgiugă de amor. III Împăratu-n van cată Pe Dochia-mblânzi; Văzând patria ferecată, Ea se-ndeamnă a fugi. Prin a codrului potică Ea ascunde al ei trai, Acea doamnă tinerică Turma paște peste plai. A ei haină aurită O preface în șăiag, Tronu-i iarba înverzită, Schiptru ... a birui deprins Spre Dochia cea fugară Acum mâna a întins. Atunci ea, cu grai ferbinte, Zamolxis, o, zeu, striga, Te giur pe al meu părinte, Astăzi rog nu mă lăsa! Când întinde a sa mână Ca s-o strângă-n braț Traian, De-al ei ...
George Topîrceanu - Rapsodii de vară
... atârnă ca o barbă... Acolo mi-am găsit În iarbă Refugiul favorit. Acolo, ca-ntr-un templu, De-atâtea dimineți Contemplu O tufă de scaieți. Pe când departe-n zare, Mirat ca un copil, Răsare Un astru inutil... II Iubito, fără tine Începe-o nouă zi... Dar cine Le poate socoti ... Și-n orice strop de rouă Văd două brațe, mici Ca două Picioare de furnici. Dar dacă o lăcustă, Din verdele talaz, Robustă Îmi sare pe obraz, - Din ochii mei dispare Mirajul interpus, Pe care L-am zugrăvit mai sus, Și-n ochii mei deodată, Ca-n alte dimineți, S-arată O tufă de scaieți... III Acum natura-ncepe ... jurul tău... Iar ea-ntr-un suflet vine Cu părul desfăcut La mine, Să-mi spuie ce-a făcut... Așa, spre zarea largă, Pe zi de-atâtea ori Aleargă Pe drumuri lungi de flori. V Târziu, când peste lanuri Coboară spre câmpii Noianuri De umbre argintii; Când luminosul crainic, Luceafărul stingher Și tainic S-aprinde ... ca un strop De rouă Pe vârful unui plop, Iubirea mea fugară De-abia s-a liniștit, Și-afară, Ca un copul trudit,
... plecate ascundeau în umbră Mănunchiuri de sfioase viorele. Și-n dimineața zilei de aprile Vedeai cum stă încremenită gloată De muncitori și de femei tăcute Pe treptele amvonului pustiu. Iar colo, jos, pe-o lespede de piatră, În fața lor sta pruncul părăsit. Un pumn de țărnă, o scânteie ruptă Din flacăra eternă a vieții... Și ... să lupți, — să plângi învingătoare, Să-nfrunți apoi disprețul tuturora, Nevrednicul dispreț al celor slabi, — Și mândră, cu privirile senine, Punând un braț pe umăru-i puternic, Tu să-l arăți atuncea lumii-ntregi: "Copilul meu, — al meu ș-al nimănui!..." Dar iată, — gloata-ncet se risipește ... ridică pruncul, — Apoi cu pașii rari și grei se duce... Iar soarele, însângerând altarul, Se ridică din ceața dimineții Și razele, sclipind tremurătoare, Cădeau pe fața zidurilor aspre, În dimineața zilei de aprile, Cădeau ca pe
Traian Demetrescu - Aceleași locuri
... recunosc aceste locuri: Cărările șerpuitoare Te duc sub tainici bolți de frunze, Te-ascund de lume și de soare... Un lin izvor își face cale Pe lîngă șirul de anini, Iar dintr-un parc aduce vîntul Miros de salcie și crini. Iar seara-n amurgit, pe vale, S-aude clopotul din sat, Înflorind nemărginirea C-un sunet vag și depărtat... Le recunosc aceste locuri, — Și totuși parcă mi s-arată ...
Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare
... un țel necunoscut, spre celălalt capăt al lumii, un șireag de miliarde de pelerini cu făcliile aprinse, și iată că într-un tîrziu și feeria pe care o aștepta el cu atîta nerăbdare, ploaia de artificii multicolore, jocul nebun de rachete pe care îl schimbă între ele bătrînele planete începea să brăzdeze tăria... Ca un preludiu, sau ca picurii răzleți de ploaie cînd trece un nour gonit ... pămînt. Dar inima lui Enric își avea și ea lacrimile ei și în timp ce universul își plîngea preaplinul de lacrimi, el și le plîngea pe ale lui, sătul de puterea asta nevăzută ce-l ținea încătușat pe pămînt, în timp ce cu privirile putea să facă ocolul lumii. O mizantropie ciudată îl făcu să se răzlețească de toți și să trăiască închis ... sufere oamenii, de la o vreme nu mai putu să sufere nici pămîntul. Frumoasa natură ce se preschimbă veșnic, bogată în decoruri și în priveliști, pe care cei patru mari pictori, ce sînt anotimpurile, vin pe rînd s-o zugrăvească cu penelele lor înmuiate în aur și purpură, în lumină și întuneric, lui nu-i mai spunea nimic. O ură împotriva ...
Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu)
... Cincinat Pavelescu - Nocturnă (Pavelescu) Nocturnă de Cincinat Pavelescu Pe sulițele ascuțite-a galbenelor trestii plouă Un tremur vag de lună nouă, Iar nuferii, când raza-i bate, Par, în acea singurătate Ce ... Că-s niște mici arhipelage! Pe lacu-n umbră se deșiră dantela lungă-a unei moarte... E ca o ceață ce s-așterne pe cuta undelor ușor, O stea ce pică face-o dungă și-argintul ei căzut departe Aprinde-o stranie lucire în părul umbrelor ce zbor. Parcă ... cântă. Atunci, din trestii, parcă șoapte Se înălțară-n miez de noapte. Nebun, zadarnic te-nfiori De vânt, de umbre și de flori, Și vrei pe alte căi s-apuci; Ce-auzi, ce vezi nu sunt năluci; Nu-i glasul vântului ce-asculți Deși sunt moartă de ani mulți, Dantela care ... alge lungi? Să te ferești să nu te prindă Că-n veci la mal nu mai ajungi. În fundul lacului, sub unde Palatul moartei se ascunde, Iar când e cerul fără stele, De vezi spre lac un zbor de iele Și-auzi, târziu, în miez de noapte Cum se înalță tainici ... ncet, Ca din apuse veșnicii Că, de le-auzi sunând, să știi Că nu-i semn bun, e semn de moarte! D-atunci în lacuri
Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul
... Dimitrie Bolintineanu - Moartea lui Mihai Viteazul Moartea lui Mihai Viteazul de Dimitrie Bolintineanu Pe câmpia Turzii, pe un verde plai, Tabără oștirea marelui Mihai. Acolo, în cortu-i, domnul se gândește: Fericirea țării inima-i răpește. Are-o presimțire ce l-a ... case dorul n-a intrat? Țara este-n lacrimi și se pustiește. Floarea tinerimii câmpul învelește. Și în raza slavei unde strălucim, Văz, pe nesimțite noi ne mistuim! Astăzi lupta noastră orice luptă curmă; Ea va fi lovirea cea mai de pe urmă. Astăzi este timpul ca să isprăvim. Sau români ne pierdem, sau români trăim!" Asfel le vorbește... Dar doi soli sosiră, Doi trimiși ai Bastei ... Niciodată mâna cu străin să dați!" La aceste vorbe cade-ntr-al său sânge. Toat-a lui oștire cu durere-l plânge. Apele pe cale stau și se opresc; Păsările-n aer triste ciripesc. Moartea cu-a ei mână fața lui atinge; Inima-i îngheață, vorba i ...
... vântul prin grâne, Iar apa-n izvoare murmură Și spune tot, tot spune din gură, Tot spune mereu. Sub paltin aici e răcoare, Ies umbre pe dealuri și pier, Născute din dungi plutitoare De nori ce-n grăbire s-adună Pe munți, aurită cunună La margini de cer. Mă uit la vulturul din zare Cum zboară puternic și lin, Acum e cât corbul de mare, Cât ... înghite lumina Din largul senin. S-aude pe coasă cum sună Ciocanul; pe margini de râu Poporul de pasări s-adună. E cântec de luncă, pe creste; Flăcăi ce cosesc, și neveste Prin lanuri de grâu. Iar norii-și tot schimbă făptura, Se zbuciumă-ntr-înșii-arătări - Își cască balaurii gura ... galbene plete, Frumos, să-l ucidă de drag La sân îndrăgitele fete - Copilul, născut, al tăcerii, Ce-ți vine prin liniștea serii Și-ți șade pe prag. Prin iarba-nspicată el vine Ieșit de sub mucede stânci; Tiptil se strecoară spre mine Și capul din iarbă și-l scoate, Dar iute ... brânci. Sosește, s-apleacă de-aproape, Iar frunțile noastre s-ating; O pânză eu simt pe pleoape, Părând d-un păianjen țesută. Și-n urmă ...
Alexandru Macedonski - Accente intime
... aspiră, Când orice este nobil ne lasă reci și muți, Când fruntea și-o ridică toți oamenii căzuți, De ce nu e putință s-adormi pe neașteptate Și tocmai peste-un secol, nembătrânit d-etate, Să te deștepți prin farmec la viață și lumină, Călcând într-un nou secol pe-a vechiului ruină! Nu plâng pe-o soartă crudă ce-n veci mă urmărește O inimă ce simte o dată se zdrobește!... De mic Fatalitatea în cartea ei m-a ... aceeași masă Ș-aceeași atmosferă pe univers apasă, Schimbarea nu există decât în proceduri; De sunt zâmbiri pe buze, în suflete sunt uri; Disprețul covârșește pe-acela ce nu știe Că lumea este-o casă de joc de stosărie În care se despoaie prin orișice mijloc Și că se-ngăduiește să ... ce-n pântecile sale, În zilele-i frumoase de glorii triumfale, Când supunea destinul c-un zâmbet răpitor, Ursită-a fost să poarte pe bietul visător, O! dac-acea femeie ar fi putut să știe Ce soartă pregătindu-și îmi pregătește mie, Nu ar fi fost mai bine cu ... ...
Dimitrie Anghel - Tata (Anghel)
... dat tu oare seama de timpuriu că totul se vinde pe lume, că voințele cele mai tari se încovoaie, că un picur de aur căzut pe conștiința cea mai liniștită întinde cercuri la infinit ? Tu care erai cel mai conștient dintre oameni că lucru mai fluid și mai călător decît banul ... cu cifrele la un loc le mestecai, căci fiecare venea cu cifre, fiecare vorbea de sume fantastice, toți veneau să te îmbie cu ceva. Necontenit pe drumuri și între două trenuri, acum aci și acum aiurea... ; neodihnit și zbuciumat, pretutindeni călător, precum călător e de-a pururi și banul ... orez, pilaful cu mămăliga ; nimic nu te-a oprit în trufia ta, și pentru ce toate acestea ?... Himera, eterna himeră care ne poartă pe toți și ne momește de a fi cum n-a mai fost altul. Deschise sunt căile toate, himera-ți întinde cîrca ... cîte lanuri au rodit prin voința ta, cîte guri au avut ce să mănînce, cîtă viață și energie ai cheltuit în căutarea strălucitorului aur... Dar pe fiecare îl cheamă un miraj, și cum nu te înțeleg eu ...