Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru IN SINEA LUI
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 450 pentru IN SINEA LUI.
Nicolae Gane - Privighetoarea Socolei
... inimă. El ura pe toți amicii Eleonorei, iar pe dânsa o ura și mai mult, căci era om rău și se simțea atins în mândria lui de neizbândă. Nimic însă din cele ce se petreceau în sufletul lui nu se oglindea pe față-i. El avea una din acele figuri de ceară cărora împrejurările știu totdeauna să le deie înfățișarea ce trebuie. Lângă ... în mare încurcătură. Însă Eleonora, veselă că se vedea acum scăpată de tristul ei adorator, care nu-i vorbea decât de bani și de inima lui, ponegrind pe toți ceilalți, întinse mâna noului-venit cu aceeași familiaritate ca și când l-ar fi cunoscut de-o sută de ani, și-i ... audă convorbirea tovarășilor săi. Brațul Eleonorei, care se vedea rotund și trandafiriu prin horbota transparentă a hainei sale, se răzăma cald pe brațul lui Petru, iar acesta, cu sângele iute, cum e omul la vârsta de 22 ani, nu știa ce să gândească de această ființă care avea atâta ... de-o dulce și nespusă uimire. Ei se preumblară pănă în noapte și s-ar fi preumblat mult încă, dacă voacea ironică a lui ...
Paul Zarifopol - Delicate lucruri vechi
... încercarea. * * * Emil Codrescu, medic și om de cultură generală neobișnuită, trebuie să fi fost tânăr de tot prin anii când se așezase bine stăpânirea poeziei lui Eminescu. Lectura de bază a generației sale o formau neapărat Schopenhauer și Darwin. În vocabularul doctorului, geniul speciei și selecțiunea sunt cuvinte rituale ... fondat în concepția întreagă a doctorului Codrescu, că meritul fetei de a extrage din elementele brute... aceea ce extrage, îi pare, lui, neglijabil. Dar subliniem mai tare contrastul dintre asprimea terminologiei pedante cu kilogramele de materie organică, și gingășia eterată a ideii de amor curat ... loc unui ton altfel înfierbântat: femeia, cu sânii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale. În spiritul doctorului Codrescu strașnic se bat gândurile. În însemnările lui, sânul Adelei, de exemplu, este tratat cu o impresionantă atenție. Ceva mal slab, șoldurile și umerii. De tot tulburătoare pare a fi importanța ... de atingerea picioarelor, toate cătușele politeții și ale pudorii se încordează exasperat. Pe scăunașul de dinainte, într-o trăsură mai strâmtă decât a lui Badea Vasile, trebuia să fiu mereu cu ochii în patru ca să nu ating picioarele tovarășelor mele (Adela și Doamna M., maică-sa)... Evident, când ...
Antim Ivireanul - Cazanie la Adormirea preasfintei Născătoarei de Dumnezeu
... precum să vĂ©de în multe locuri ale sfintei Scripturi, că întâi la al patrulea cap al Facerii zice pentru Avel: Că căută Dumnezeu asupra lui și asupra darurilor lui; pentru Enoh: Și fu, zice, bine plăcut lui Dumnezeu și nu să afla pentru că l-au mutat pre dânsul; pentru Noe: Că au aflat har înaintea domnului Dumnezeu și-l păzi de ... de să numĂ©ște Mariam. Că precum iaste numele Fiiului ei mai presus decât toate numele, după cum zice fericitul Pavel: Și i-au dăruit lui nume care iaste preste tot numele, așa și numele ei iaste preste tot numele, după al lui Iisus. Și precum întru numele lui Iisus să pleacă tot genunchiul celor cerești și celor pământești și celor de supt bezne, așa iaste și ia, mai cinstită în cer decât heruvimii ... Fiiul și cuvântul lui Dumnezeu; a dooa că are fieștecare înjugare câte 2 slove și să înțelĂ©ge cĂ©le doao firi ale lui Hristos, adecă cea dumnezeiască și cea omenească; a treia că sunt 6 slove de toate într-acest nume, cu carele înțelĂ©gem cĂ ... ...
Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)
... nou glas răsună oare? A dumbrăvii cântăreață, gingașa privighetoare, Prin accente iscusite rădiul tot a încântat; Ascultând-o simt că-n sine-mi un nou ce s-a deșteptat. Cât iubesc să-mi opresc pașii subt umbra de desfătare Unde cade în suspine a ... dezbracare, Căci frumoasa primăvară înfrunta a sa-ntristare; Însă toamna suferindă potrivită cu-al său chin E un leac l-a lui durere, un părtaș l-al său suspin. Acel șes, acea dumbravă și colnicele cernite Îl privesc, și de-a lui jale parcă-s și ele mâhnite. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cât iubesc printre ruine să mă primblu-adeseori, Monumente părăsite a căror locuitori Făceau lumea să răsune ... meu a deșteptat, Spre locașul mântuirii pașii mei a îndreptat. În aceste ziduri sfinte unde Domnul se mărește, Păcătosul alinare conștiinței lui găsește; Aici suflete viteze, părăsind a lumii greu, Își petrec restul vieții lăudând pre Dumnezeu. Gândul lor fugind din lume este numai vecinicia ... de folos l-al său pământ. Nu un trântor ce în viață numai rău știu a face Și din a țării ...
Ion Luca Caragiale - Educațiunea sentimentală la vite
... aflat, n-ar-fi lipsit să ne ia înainte și să aducă laudele pe cari noi ne simțim datori a le aduce d-lui administrator al domenielor coroanei. Dar să nu fim adulatori cu un bărbat, care nu poate suferi adulațiunea! să nu facem reclamă unui personaj așa de ... n-a umblat și nu umblă după reclamă; și să venim d-a dreptul la fapt — faptul va vorbi de sine. Iată. Un negustor econom de vite a mers la Cocioc să cumpere un taur de prăsilă de rasa elvețiană. Și-a ales ... mă-si! de dorul nostru care l-am crescut... asta e vită cu educatie de familie... Glumesti cu dorul de mamă?... Dacă-i așa educația lui! — Mie mi-e frică să nu fie mai mult educația cântarului. — Domnule! nu-ți permitem astfel de reflecțiuni. — Bine, văd eu asta ...
... Din visul zădărniciei aceasta mă deșteptă Muritoriu că este omul, toți o știu și o simțesc Dar puțini la adevărul vremelniciei gîndesc. Iubirea acea de sine ce în lume mișcă tot Din cuvîntătoriu îl face dobitoc pe om nitot. Cu nadă înșălătoare îl zmulge din adevăr Și-n prăpastia pierzării îl ... să întartă cugetul spre dosădit, În oglinda minții mele el îmi arată pe rînd Cît am făcut fapte rele și ce m-așteaptă curînd. Mustrarea lui acea dreaptă o sîmpt bine, dar tîrziu : Că într-o clipală iată voi înceta a fi viu. Ce-au fost dar a ... șarpe ce să sorește pe ea. Răpitoriul ca o ceară în puțîn îl văd topit Într-un moștean ce îl lasă după sîne ticăit. Averile lui în pradă, numile lui blăstămat ; Rugul neamului său pică veșted, slab și defăimat. Și ca unul ce-n viață tuturor au fost pismaș, În tot omul după moarte își ... Cel puternic răsplătirea vînează a-și izbîndi, De împilarea în care să sîlea a osîndi. Toți zîcînd cu a lui stare au ceva a descurca, Și ponos pe a ...
... TINEREȚE 6 ISPITA 7 ZBUCIUMARE 8 DATORIA 9 INIMA, SĂRACA 10 CINE CE POATE 11 ALTĂ LUME 12 DOUĂ PORUNCI 13 DATORII VECHI 14 ROSTUL LUI BANDI 15 ISPRĂVILE LUI TRICĂ 16 GREUL VIEȚII 17 BIRTUL DE LA SĂRĂRIE 18 BLESTEMUL CASEI 19 VERBONCUL 20 NOROCUL CASEI 21 PACE ȘI LINIȘTE SĂRĂCUȚII MAMEI A ... deși creștină adevărată, se duce și ea câteodată la biserica aceasta, dar se închină creștinește, cu cruci și cu mătănii, cum se cuvine în fața lui Dumnezeu. Că icoana face minuni, asta n-o crede; știe prea bine că o Maică Precistă nemțească nu e o adevărată Maică Precistă. E însă ...
Titu Maiorescu - Asupra poeziei noastre populare
... și întrupeze simțirea în forma poetică! Ceea ce abundența tristeței sau bucuriei i-a scos din adâncul inimii sale nu este niciodată al lui; în toate inimile își află un răsunet și la toate le devine o proprietate: fapta lui devine fapta lor, el însuși piere necunoscut. Cea mai adâncă simțire numai îl silește astfel a se arunca afară din sine, și de aceea din poezia lui îți vorbește însăși durerea și însăși bucuria, dar nu un individ care suferă, un individ care se bucură. Însă tocmai aceasta este semnul adevăratei poezii ... i țară de câni, Ci e țară de români, Veni-ar timpul să vie. Ca românul iar să-nvie Și de hoți să mântuiască Țara lui Ardelenească! Nu-i pământ de ungureni, Ci de neaoși pământeni! (pag. 311) VRĂBIUȚA Vrăbiuță de pe deal, Zbori degrabă în Ardeal Și te-ntoarce de ...
Titu Maiorescu - Beția de cuvinte în "Revista Contimporană"
... al căror neam ne coborâm. Nu ne vom mira dar de lățirea cea mare a acelui obicei și de feluritele mijloace pentru mulțumirea lui. Cânepa, macul, vița de vie, tutunul etc., etc. sunt producte ale naturii cu care omul își nutrește pasiunea lui pentru amețeală. Există însă un fel de beție deosebită între toate prin mijlocul cel extraordinar al producerii ei, care se arată a fi ... zic că cu moduri atât de prozaice Conachi făcea curte nobilei sale amante; nu e însă mai puțin adevărat că de la 1812—1828 versurile lui făceau gloria lăutarilor dintr-un capăt pănă la celalt al Moldovei.“ La pagina 24 dl Sion ne vorbește despre „junele adolescent“ ... crede adolescentul bătrân! Tot acolo ne spune că „țara era în convulsiunile cele mai înflăcărate“, și la pagina următoare vrea să examineze cartea lui Conachi și să vadă „de ce calibru este“. La paginile 102 și 103, dl Sion, vorbind de sine însuși, scrie: „Apoi când m-am ridicat din adolescență și m-am așezat în capitală... mă duceam la casa lui ...
... pe mâna lui Urdilă! era amenințarea cea mai luătoare în râs ce se putea face unei fete. Iar bietul Urdilă, care avea conștiință despre sluțenia lui, le suferea toate, și fața-i blajină nu destăinuia niciodată vreo urmă de mânie sau de dor. Treceau fetele oacheșe și bălăi pe dinaintea lui ... săltau sânurile, și el le privea cu ochii săi șterși, ca un filozof ce nu-și bate capul cu asemene nimicuri. Bietul om!... Toată dragostea lui se-nțelenise în lucrul stăpânesc, și orice altă simțire părea străină de inima lui. Dar binele nu ține cât lumea: după senin vine furtuna, zic oamenii; căci așa ne e dat să cunoaștem, pe rând, ambele fețe ale vieții ... sau că m-ar fi iubit ea pe mine, ci pentru că era tânără și veselă, și eram prieteni din copilărie. Neînțeles însă era că lui Ion Urdilă nu-i plăcea să mă vadă împreună cu Ilinca. Feliurite cuvinte găsea el, care de care mai nepotrivite, spre a mă ... alt vuiet decât vuietul măcinișului, neavând alți marturi decât bâtlanii ce se roteau deasupra capetelor noastre, și colo sus soarele care ne îmbrățișa în razele ...
Titu Maiorescu - Din experiență
... fie și cele mai moderne. Dovadă mai este că în viața practică un grădinar de frunte sau un agronom pot întrebuința cunoștințele dobândite din cărțile lui Decandolle sau ale lui Liebig, un proprietar de mine se poate întemeia pe cercetările lui Lyell; dar dacă ai întreba pe vreunul din marii cunoscă tori de oameni, d. e. pe Bismarck, cu ce manual de psihologie s-a ... emoțiuni ce au trecut și trec prin capul unui om și-l caracterizează în individualitatea sa nu sunt niciodată în totalitatea lor prezente în conștiința lui actuală, ci stau în cea mai mare parte întunecate și ascunse în sufletul sau în memoria lui. În conștiința lui actuală stă pe primul plan al atențiunii o singură idee, pe lângă ea se asociază, însă în al doilea și al treilea plan, încă vreo ... curioasele idei ce-i „vin în minte“ sau de curioasa lipsă de idei și de emoțiuni ce și-o constată uneori în propria lui conștiință. În această „îngustime“ a conștiinței, sufletul omului (pentru a varia celebra comparare a lui ...