Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CÂT DESPRE
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 488 pentru CÂT DESPRE.
Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova
... strașnică, cu un călăuz ce nu ne putea înțelege. Lucrurile noastre, vrând a ridica trăsura, fură răsturnate, călăuzul plângea vita lui, baronesa țipa cât o ținea gura, iar frate-mio într-o disperație cumplită, ocăra dregătoriile austriace, care puteau încă să ne audă și să ne tragă în vro ... cel întâi han ce văzurăm, așteptând ca întâmplarea să vie a ne lămuri și ajuta în scoposul călătoriei noastre. Prânzul fu vesel pe cât noaptea de pe Prut fusese urâtă; baronesa, încântată de a ajunge la țelul călătoriei sale, primi mulțumirile noastre pentru necazurile ce-i pricinuisem ... graniță?... Oare pentru că și noi suntem fără de noroc, și că numai nenorociții lumii ghicesc durerea nenorocirii? Al doilea este a judeca despre huietul organizării militare a Moldovei pe atuncea: huietul era oare nădejdile patrioților ca Tăutu, a republicanilor ca Dimitrie Sturza, sau o ...
Vasile Alecsandri - Radu Calomfirescu
... Căplești și trei Buzești Zmeii Țării Românești, Purtătorii oștilor Și fruntea boierilor. Ei toți beau, se veseleau Și pe domn îl fericeau, Dar când fu despre beție, Despre dalba veselie, Iată, nene, că sosea Și la domn îngenunchea Radul din Calomfirești, Zmeul Țării Românești, Cu sluga lui, cu Nedea, Ce de mic îi ... vulturul se uita Peste câmpii Lăpușnii, Peste câmpi merei pustii, Și cum sta și cum ochea Iată, nene, că zărea Un cort mare și rotat, Cât un cort de împărat; Și-n cort zărea pe-un mârzac, Un mârzac de la Bugeac Care-n brațele-i strângea O creștină ce plângea ...
George Topîrceanu - Bacilul lui Koch
... mai primejdios! Dar fi'ndcă nu se vede și fi'ndcă e prea mic, Nu sperie pe nimeni... Să judecăm un pic. De-ar fi cât Himalaia ori numai cât aluna, Când știi că te omoară, mic-mare nu-i totuna? Să-mi spuneți dumneavostră: ce importanță are Când un tâlhar te-mpușcă, dacă e ... și mii de vieți, Ci zeci de mii și sute de mii de tinereți " Că judecându-l după isprăvile lui crunte Și după lăcomie, apare cât un munte! Un monstru, un balaur încolăcit în spațiu Ce-nghite fără milă, înghite cu nesațiu Și tot nu-i mai ajunge, tot nu mai ... săraicii, spun doctorului Ciucă, Că lor li se prezintă sub formă de măciucă! Ce-i el de fapt? Un zero, un fel de vârcolac Nici cât un ou de muscă, nici cât un vârf de ac, — Ceva așa, cilindric... Regret că nu găsesc O cretă și-o tabelă ca să vi-l zugrăvesc. — S-a ... în sfârșit, s-admitem că scârba asta mică Ar moșteni-n caracter ceva de la urzică, — Nu prea importă regnul din care face parte Cât ...
Mihail Kogălniceanu - Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională
... nu-și îmbărbăteze caracterul, să nu dorească de a imita pe acești străluciți bărbați, făcând abnegație de sine și râvnind numai folosul obștesc! Cât trebuie, dar, să ne fie dragă această știință înaltă, care, las'că ne dă o petrecere folositoare și prin citirea ei ne îndestulează curiozitatea cea ... păstrătoare a întâmplărilor, fără care istoria niciodată n-ar fi ajuns în cinstea universală în care se află; nici nu pot să vă arăt cât lipsa acestei înalte aflări aruncă nedumerire în povestiri, nesiguranță în opinii, neștiință și întuneric în tot. Această lipsă, domnilor mei, este pricina că între români ... a lucrurilor și a ideilor. Dacă istoria îndeobște, adică a neamului omenesc, este așa de interesantă în rezultatele sale, cu cât mai mult trebuie să ne fie istoria patriei, a locului unde am văzut ziua? Omul, totdeauna, înainte de neam și-a iubit ... întorc, a simțit cea întâi bucurie și cea întâi durere de bărbat. Acest simtiment sfânt, nu cunosc încă nici un neam, nici o seminție cât de brută, cât ...
... mereu la stăpâni, și nu te poți tu, băiat voinic, sălta din nevoie. — Poate oi fi având și vrun cusur, ce să zic?... dar despre slăbiciune, alta nu mă știu să am decât că nu pot suferi pe soră-mea... Și nu fac pas, să nu dau de ea, tot ... eu — a zis Ion cătră ascultătorii de la masă — eu știu ce glas are măgarul, și știu asemenea că orce școală, cât de înaltă, nu poate da ce n-a vrut să dea nașterea... Așadar, m-am dus... am intrat fără supărare și am găsit ... ntre cei dintâi ai curții, tocmai la față, surioara mea, îmbrăcată mai strălucit ca-mpărăteasa; îi sclipeau capul, pieptul și mâinile de diamanticale. Am așteptat cât am așteptat, înghesuit în fund, și-n sfârșit am auzit! A! a! și bătăi în palme din toate părțile. Se arătase sus ... ți seama la gură, nebunule! a strigat un curtean strălucit, dându-i o palmă să-i strămute căpriorii. — Poți să dai palme cât poftești — a zis Ion — sunt deprins cu așa mângâieri... Deocamdată, lasă-mă numa să-ntreb pe surioara mea iubită: când vă ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... Tincuța tușea din când în când, o tuse seacă, urâtă. La fiecare observație a bărbatu-său, își pleca ochii în farfurie:se ținea cât putea să nu răspundă, ca să nu provoace scene defață cu lumea, și mai cu seamă cu slugile. Dar toate erau înzadar. — Băiete, dă ...
Mihail Zamfirescu - Adesea singur
... Mihail Zamfirescu - Adesea singur Adesea singur de Mihail Zamfirescu Informații despre această ediție Adesea singur stând în veghere, O suvenire d'un cer senin, În recea nopte și 'n tăcere, M'adorme lin; Și'n legănarea ...
Nicolae Gane - Hatmanul Baltag (Gane)
... pentru a se numi boier. Avea carte scrisă pe pergament cu iscălitură și pecete domnească, locuia pe malul Trotușului, într-o casă mare cât o cetate, încunjurată de ziduri groase, și avea o moșie care se întindea de jur-împrejur așa de departe, că nu-i mai știa hotarăle ... tata urșilor, el se puse mânios în capul mesei, ațintind mereu ochii pe podul afumat al salei. El înghiți în tăcere multe pahare, însă cu cât înghiți mai mult, cu atât devenea mai morăcănos. Acei dintre ciracii săi, care aveau locurile de cinste din dreapta și din stânga sa, se sileau ... spre a-i zice că este gata să se jertfească pentru liniștea lui. Bătrânul vornic o strânse cu duioșie la piept, și era cât pe ce să verse o lacrămă de bucurie. În acea zi, mare serbare se făcu la moșia vornicului Smereanu. Mai mulți juncani și cârlani fură ... că muștile bâzâiau prin odaie, gura ei umbla ca o moară stricată, și nimene nu mai avea odihnă în casa lui Baltag. Sărmanul Baltag suferi cât putu, dar de la o vreme pierdu cheful și pofta de mâncare, și căzu într-o adâncă melancolie. Spre culmea nenorocirilor sale, nici trebile nu ...
Alexei Mateevici - De unde vine numirea nașterii mântuitorului nostru - Crăciun%3F
... vine numirea naşterii mântuitorului nostru - Crăciun%3F De unde vine numirea nașterii mântuitorului nostru - Crăciun? de Alexei Mateevici Numirea aceasta-i foarte veche — și despre iscodirea ei s-au spus multe. Cu toate acestea, și pân-acuma nu se știe lămurit de unde a venit această numire în ... începuturile sale. Cea mai mare mulțime a cuvintelor ei a intrat într-însa după încreștinarea neamului nostru și sunt deci creștinești. Despre cuvântul Crăciun unii au spus că el este cuvânt păgânesc, alții, că-i creștinesc. Cei ce au zis că vine de la păgâni spun că ... și e de la sfârșit, a ieșit cuvântul cărnăciun, care s-a și prescurtat în Crăciun. Iată istoria acestei numiri, după cât
Ion Luca Caragiale - Deziderate legitime
... Munte țin foarte mult. Dar, în sfârșit, să zicem că s-ar găsi pensionate, în capitala districtului sau la București, convenabile, garantând o excelentă educațiune. Cât costă însă?... Cui îi dă mâna, pe vremea aceasta de criză, să plătească atâta, fie chiar alegător de colegiul I? Ce e prin urmare de ... dacă nu cu gara pe malul stâng, măcar pe malul drept. Pe când se gândesc la acest pas, iată că se împrăștie în lume vestea despre intenția guvernului de a veni, pentru acoperirea în parte a deficitului bugetar, cu o lege asupra fabricațiunii țuicii, lege care etc ...
Mateiu Caragiale - Remember (Mateiu Caragiale)
... est un fait-divers atroce." Les MĂ©moires du Bal-Mabille Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva și undeva, precum sunt lucruri viețuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara când răvășind printre hârtiile mele ca să văd ce se mai ... totuși mai mult chiar decât cei adevărați, acel mic peisaj melancolic înfățișându-mi o oglindire a sufletului meu. Mergeam la muzeu foarte des. Cât de cufundat eram în contemplarea cadrelor nu treceam cu vederea nici pe oaspeți, interesanți uneori, așa că printre ei băgasem de seamă că se află ... fără a li se putea bănui măcar, în vreun fel, cu aceia de cari îi despart prăpăstii de timp și de stirpe, vreo cât de îndepărtată înrudire. Era de prisos dar orice presupunere despre obârșia tânărului cu pricina, făceam însă tot soiul de reflexii asupra ființei lui, unică într-adevăr și stranie, impunându-se poruncitor luărei aminte. Mă subjugase ...