Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru A(CEL)
Rezultatele 181 - 190 din aproximativ 2481 pentru A(CEL).
Gheorghe Asachi - Asupra corupției secolului
... disfaci? Iar pe asemene nelege a tuna ori nu se poate? Să audă farizeii și a vițiilor gloate, Critico nemituită, adevărul cel curat La acii ce vreau s-asculte spune-l astăzi dizghețat. Unde-i legea cea sfințită și dreptatea nevândută, Între noi din vechi aflat-ați ... patriei razim, vânta ei să fie? Soții giugul ce-l giurasă nu voiesc a-l mai purta, Pana nu cată alt merit decât cel a defaima; Patrioții între sine un altuia groapa sapă, De averea cea stăină epitropul să adapă. Giudele, căruia datu-i ministerul cel mai sfânt, Direptatea celor meseri ș-al său vinde giurământ. Nu cu-asemene principii Alexandru cel Bun Rege Reformat-au societatea cu-nțăleaptă eternă lege, Nice Ștefanu cel Mare, de nemicii patriei-ncins, Combătând un miez de secol, trii imperii au învins! Înarmează-te, române, cu oțele și cu zale, Mai mult însă ...
Gheorghe Asachi - Momița la bal masche
... sistematic plan: Scoice, pești din ocean, Fiare, paseri cu verzi pene, Bolovani și buruiene, Crocodili de pe la Nil Și tablo de Rafail. Iar apoi cel învățat, De un gust, de o capriță, Pentru sine-au cumpărat Mare, tânără momiță. Care-i zic orangutan Și-i de țărmul african. În cărți ... ducă acolo Mascuită-n domino. În costium înaurit Contrabandu-au mistuit; A ei ceafă-i învălită Cu o freză încrețită, Pune-n capul cel flocos Un beret cu fiong tufos, Mijlocul cu brâu încinge, Și în scarpe talpa-i strânge, Brânca-ascunde în mănuși; Nasul, roș ca pipăruș, Ș ... băiet Cu cunună de poet; Dama care-o lume-nșală Vezi cu hohot de vestală; Jidovul din Podul-Vechi, Îmbrăcat ca erou grec; Ș-advocatul cel limbut Gioac-aice rol de mut. Prin astfeli de iarmaroc A mei oaspeți își fac loc. Filozoful prin desime Trece, dar nu-l ... asta vorbă: Fără crier, turmă oarbă, Tot e bun ce e strein, Vezi la cine te închini! Sistema ți-i părtinire, Interesul și-ngiosire; Meritul cel învățat, Cugetul cel ...
Gheorghe Asachi - Patima (Asachi)
... Gheorghe Asachi - Patima (Asachi) Patima de Gheorghe Asachi I La munceii din câmpie, la pădurea cea umbroasă, La cel râu care șerpează pintre înflorit ogor, L-adăpostul singuratic, lângă stânca-ntunecoasă, Întristat și plin de gânduri singur umblu cu Amor. Că în cuget și ... a lor somn se treziră ațipite păserele, Mai duioase se făcură fiarile-n ascunsa ripă, Înalțară a lor frunte tupilate floricele, Zefirul cel mai zburdatic înfrână a sa aripă. Mai lin curseră atunce ale râurilor unde Și naiadele duioase au ieșit din râu, din mare, Acea ... o ține, Unde nicÅ� râul de lacrimi, nice-aprinsele suspine, Amar mie, eu simt astăzi că nu pot ca să răzbată. Deși-n versul meu cel umil strălucinda-vă virtute Cerc să cânt ș-al vostru merit în toscană armonie, Care de l-a voastră faimă un eho să ...
Mihai Costăchescu - Cântecul mioarei
... cu steluță-n frunte, cu trei ciobănei, tustrei verișori, că-s din trei surori. Unu-i ungurean, unu-i moldovean și uni-i vrâncean. Da cel ungurean și cu cel vrâncean pe cel moldovan, ei mi s-o grăit, mi s-o dămolit, ca să mi-l omoare în apus de soare, umbre când pornesc, negure s-opresc ... i întâlni, măicuță bătrână, cu brâul de lână, din caer trăgând, din fir răsucind, din ochi lăcrimând, din gură-ntrebând — Cioban ungurean și cu cel vrâncean, mări, n-ați văzut și n-ați auzit tot de-un ciobănaș, tot de-un flăcăuaș și de-un fecioraș, pe-un picior de ... de plai, pe-o gură de rai, mult plânge maica, mai cu foc mândra… Iară cea măicuță, neagră la străiță — Cioban ungurean și cu cel vrâncean mări, n-ați văzut și n-ați auzit, tot de-un flăcăuaș și de-un fecioraș și de-un ciobănaș? Mări, de mi-ți ...
Mihai Eminescu - Dumnezeu și om
... de foc cutezător... Pe când mâna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire, Ridicând ... va oare dezlegarea celora nedezlegate? Fi-va visul omenirei grămădit într-o ființă? Fi-va brațul care șterge-a omenimei neputință Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate? Va putea să risipească cea neliniște eternă, Cea durere ce-i născută din puterea mărginită Și dorința făr ... pace, luminând lumea și cerul... Sarcini de-aur și de smirnă ei încarcă pe cămile Și pornesc în caravană după steaua plutitoare, Ce în aerul cel umed, pare-o așchie din soare, Lunecând pe bolta-albastră la culcușu-eternei mile. Ș-atunci inima creștină ea vedea pustia-ntinsă Și pin ea ... suflare a lui inimă e trează Și în ochiul lui cuminte tu ești om  nu Dumnezeu. Azi gândirea se aprinde ca și focul cel de paie  Ieri ai fost credința simplă  însă sinceră, adâncă, Împărat fuși Omenirei, crezu-n tine era stâncă... Azi pe pânză te aruncă ...
Mihai Eminescu - Femeia%3F... Măr de ceartă
... Comediantă veche ca lumea  comedie Ea joacă azi  juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aeeași mască mândră, netedă, mișcătoare  Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de chinuri ea oare ce mai cată  Ea, cea ... sapă,  Istorie e viața ce scrisă e pe apă Â; Pe tine, dulce-amică, pe tine, întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare  pe tine, gând de noapte, Te stinge o femeie cu tainicele-i șoapte. Nimic nu e în șoapta-i  ...
Mihai Eminescu - Femeia%3F... măr de ceartă
... Comediantă veche ca lumea  comedie Ea joacă azi  juca-va de astăzi ani o mie, Cu-aeeași mască mândră, netedă, mișcătoare  Și cel iubit de dânsa azi râde, mâne moare. Și astă nerozie, cruzime întrupată, În lumea cea de chinuri ea oare ce mai cată  Ea, cea ... sapă,  Istorie e viața ce scrisă e pe apă Â; Pe tine, dulce-amică, pe tine, întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare  pe tine, gând de noapte, Te stinge o femeie cu tainicele-i șoapte. Nimic nu e în șoapta-i  ...
... în discuții, la început cât se poate de plăcute și din ce în ce mai animate, până ce reușește, iuțind tonul, să facă să fie cel puțin o dată contrazis - pentru a răspunde interlocutorului său prin mai multe lovituri puternice ce le dă în dușumea cu muchea unui capac ... toate aceste curiozități ale bătrânei și se consolează de mizeriile vieții cu sincera prietenie ce i-o arată Dragomir, vechi camarad de școală și totdeodată cel mai bun prieten. Dragomir este foarte lung, cârn, cu ochii rotunzi și foarte mobili, având gâtul subțire de culoarea cafelei cu lapte a fasonat ...
... vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrâncean. Iar cel ungurean Și cu cel vrâncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mândre și cornute Și cai învățați Și câni mai bărbați. Dar cea mioriță, Cu lână ... Drăguțule bace, Dă-ți oile-ncoace, La negru zăvoi, Că-i iarbă de noi Și umbră de voi. Stăpâne, stăpâne, Îți cheamă ș-un câne, Cel mai bărbătesc Și cel mai frățesc, Că l-apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul ungurean Și cu cel vrâncean! — Oiță bârsană, De ești năzdrăvană Și de-a fi să mor În câmp de mohor, Să spui lui vrâncean Și lui ...
... pică veșted, slab și defăimat. Și ca unul ce-n viață tuturor au fost pismaș, În tot omul după moarte își lasă cîte-un vrășmaș. Cel slab rămîne la dînsul și dreptul a-l cerceta, Sărmanul moștenirea părințască a-și căta. O văduvă întru lacrămi are de ... a lui nume și blăstăm a-i arunca Iar a norodului lacrămi, pe care el le-au prădat, Ca puhoiul cel năprasnic cel
Garabet Ibrăileanu - De dragoste
... sentiment care, jignit, să scoată la iveală din fundul sufletului atâta noroi ca amorul, acest ,,egoisme a deux" care, în realitate e sentimentul cel mai egoist și încă, din nefericire, cel mai complicat, atât de complicat, încât stârnește în om durerea vanității, a sentimentului care provoacă chinurile cele mai mari. Un ,,nefericit în amor ... în loc să se arunce orb în vâltoarea iubirii, ar fi un mizerabil care n-ar avea dreptul la nici o fericire! 11. Iubirea e cel mai puternic sentiment pentru că, în ea, cum zice Schopenhauer, vorbește însuși glasul speciei, cu alte cuvinte, nevoile imperioase ale naturii; pentru că ca este ... e cel mai complex, alcătuit dintr-o mulțime de sentimente, ele însele deja complexe. Această complexitate ne explică și cauza pentru care iubirea e subiectul cel mai prețios în literatură. În sfârșit, acest sentiment e atât de puternic și prin faptul că obiectul care produce plăcere este o ființă omenească, ea ... în momentele de conflict -- și că aproape întotdeauna sufletul este în minoritate. Amorul este lucrul naturii, și nu al societății. Societatea îl stilizează numai și, cel ...