Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ȘTIUT
Rezultatele 1781 - 1790 din aproximativ 1963 pentru ȘTIUT.
Vasile Alecsandri - Suvenire din viața mea
Vasile Alecsandri - Suvenire din viaţa mea Suvenire din viața mea - notă de Vasile Alecsandri 1865 Mircești, mai 1865 Familia mea este originară din Veneția. Pe timpul când această republică era în strălucire, un străbun al meu, om cu inimă îndrăzneață și cu spirit cavaleresc, veni în Moldova, se puse cu a lui spadă în serviciul țării, se căsători cu o româncă și deveni obârșia familiei Alecsandri. În una din călătoriile mele, am descoperit mai multe persoane cu același nume în Veneția, în Padova și în Ferara. Părintele meu, vornic Vasile Alecsandri, om de o mare înțelepciune, de o probitate rară și înzestrat cu simțiri generoase, a știut a-și crea singur o avere însemnată și o poziție înaltă în patria sa. Maica mea, suflet nobil și îngeresc, Elena Cozoni, era asemene de origine italiană. Născută în târgul Ocnei, maică-mea avu șapte copii, dintre care cinci fete și doi băieți. Din toată familia mea, astăzi ne găsim rămași pe lume numai fratele meu Iancu și eu! Sunt născut în Bacău, la anul 1821, luna iulie, în timpul revoluției grecești ce a izbucnit mai întâi în Moldova sub comanda prințului Ipsilanti. Țara ...
Vasile Alecsandri - Tatarul Tatarul Cântic vechi de Vasile Alecsandri Măi tatare, ține-ți calul, Măi tatare, strânge-i frâul, Măi tatare, lasă malul, Nu cerca a trece râul, Că, pe crucea sfintei lege! De voi doi, peste hotare, Nimic, zău, nu s-a alege, Măi tatare, măi tatare! Măi tatare, dă-ne pace, Măi tatare, stăi, nu trece, Măi tatare, nu mă face Să-ți fărâm capul în zece! Că de sus, de pe movilă, De-oi zvârli ghioaga cea mare, Zău, ți-oi plânge chiar de milă, Măi tatare, măi tatare! Măi tatare,-unde-ți e pala? Măi tatare,-unde-ți e calul? Măi tatare,-unde-ți e fala?... Nu spusei să nu treci malul? Nu știai tu, măi vecine, Ce-i românul în turbare? Corbii mușcă acum din tine, Măi tatare, măi
Vasile Alecsandri - Vis de poet
Vasile Alecsandri - Vis de poet Vis de poet de Vasile Alecsandri Ea era frumoasă, dulce,-ncântătoare, Ca o floare vie, căzută din soare; Lumea-namorată și de doruri plină O slăvea în taină ca pe o regină, Și pe când nici visul nu-ndrăznea, nici dorul Până lângă dânsa să-și înalțe zborul, Gingaș, cu iubire, un poet ferice Prin a lui cântare îndrăznea a-i zice: Când privesc la tine, scumpa mea iubită, Ca o liră dulce inima-mi trezită Cântă și serbează bunurile vieții, Farmecul iubirii și al tinereții. Când privesc la tine, draga mea frumoasă, Raiul îmi deschide poarta-i radioasă, Și zăresc printr-însa plaiul nemuririi, Unde ne așteaptă îngerul iubirii. Atunci omenirea, viața de amaruri Se îmbracă-n ochii-mi cu plăcute daruri; Patria-mi ascunde chinurile-i grele, De zâmbește vesel fericirii mele, Și tot ce încântă, tot ce dă uimire, Tot ce-nalță omul la dumnezeire, Dragostea, virtutea, dulcea poezie, Îmi șoptesc de tine și mă-nchină ție! Iar când, mult ferice, îmi aduc aminte Că-ntre-a noastre inimi sunt legături sfinte, Că tu, înger dulce, tu, minune vie, Ai venit din ceruri ca să ...
Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri)
Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri) Zburătorul de Vasile Alecsandri Dragă, dragă surioară, Nu știi cântecul ce spune Că prin frunzi când se strecoară Raza zilei ce apune, Zburătorul se aruncă La copila care vine Să culeagă fragi în luncă, Purtând flori la sân ca tine? Fragii el din poală-i fură Cu-a sa mână nevăzută, Și pe frunte și pe gură El o mușcă ș-o sărută. Soro, buza-ți e mușcată! Fragii, poți să le duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecată Nu-ntâlniși pe Zburătorul? Dragă surioară, dragă, Cântecul mai spune încă De-acel duh c-ades se leagă, Când e umbra mai adâncă, De copila mândră, albă, Ce culege viorele, Purtând pe ea scumpă salbă, Scumpă salbă de mărgele. Salba el râzând i-o strică Cu-o plăcută dezmierdare Și de fieșce mărgică Lasă-o dulce sărutare. Pe sân, dragă, ești mușcată! Salba, poți ca să-i duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecată Nu-ntâlniși pe Zburătorul? Astfel vesel pe-o cărare Glumeau gingașele fete. Iar în luncă stau la zare Doi voinici cu negre plete Și, cântând în poieniță, Aninau cu veselie Unu-o salbă-n chinguliță, Altul flori la pălărie. 1845, București Note [ ...
Vasile Bob-Fabian - Moldova la anul 1821
Vasile Bob-Fabian - Moldova la anul 1821 Moldova la anul 1821 de Vasile Bob-Fabian Informații despre această ediție Publicată în Foaie pentru minte, inimă și literatură (1839) S-au întors mașina lumei, s-au întors cu capu-n gios Și merg toate dimpotrivă anapoda și pe dos, Soarele d-acum răsare dimineața la apus Și apune despre sară cătră răsărit în sus. Apele schimbîndu-și cursul dau, se-ntoarcă înapoi Ca să bată fără milă cu izvoarele război ; S-au smintit să vede firea lucrurilor ce la vale Aflîndu-se din vecie, urma pravilelor sale. Ș-au schimbat se vede încă și limbele graiul lor ; Că totuna va să zică di mă sui sau mă pogor. Toate pîn' acuma cîte se părea cu neputință Ieșind astăzi la ivală, vor putea avè credință ; Vreme multă n-a să treacă, ș-a ara plugul pe mare La uscat corăbierii nu s-or teme de-necare ; Ce-a să zic-atunci pescariul, cînd în ape curgătoare Îi va prinde mreja vulturi și dihanii zburătoare ; Ce-a să zică vînătorul, cînd în loc de turturele Nevăzînd nici cîmp, nici codru, va pușca zodii și ...
Vasile Cârlova - Înserarea Înserarea de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Publicată în Curierul românesc (29 iunie 1830) de Ion Heliade Rădulescu Pe cînd abia se vede a soarelui lumină În vîrful unui munte, pe fruntea unui nor, Și zefirul mai rece începe de suspină Pîn frunze, pe cîmpie cevași mai tărișor ; P-acea plăcută vreme în astă tristă vale, De zgomot mai de laturi eu totdauna viu, Pe muchea cea mai naltă de mă așăz cu jale, Singurătății încă petrecere de țiu. Întorc a mea vedere în urmă, înainte, În dreapta sau în stînga, cînd sus, cînd iarăși jos, Ș-oriunde priviri multe a desfăta fierbinte Și inimă și suflet găsesc mai cu prisos. Cînd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș-a căria văzută de flori împestrițată Se-ntunecă cu noaptea pe caru-i-naintînd, Cînd o dumbravă deasă, cu frunte prea măreață Încorunează cîmpul, s-arate mai frumos Și nencetat din sînu-i răvarsă cu dulceață Pă-ntinderea cîmpiii un vînt mai răcoros. Pe de o parte iarăși o gîrlă șărpuiește, Întocmai ca o pînză se vede albă-n jos Și ...
Vasile Cârlova - Marşul Marșul [oștirii române] de Vasile Cârlova Informații despre această ediție Poezie scrisă în 1831 cu ocazia înălțării steagului național. Versurile au circulat tipărite pe foi volante, cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839 în Curierul Romanesc . Dragii mei copii războinici, ascultare mumii dați, Iată vreme, mic și mare armele s-înbrățișați, Strigînd toți c-o glăsuire, Spre a mumii fericire S-alergăm de obște frați. Cerul vouă vă deschide un drum foarte lăudat, Ca să mergeți cu pas mare către slavă nencetat. Vie-vă, copii, aminte Că Europa însuși simte În ce cale ați intrat. Glasul patriii să sune în auzul tutulor, Strigînd vouă : „Lenevirea rușinată subt piciorâ€�, Toți acuma c-o mișcare, Spre a voastră înălțare Să dați mînă de-ajutor. Acea armă ruginită și ascunsă în mormînt Brațurile să-nfierbinte ; iasă iarăși pe pămînt. Tinerimea s-o-ncunune Cu izbînde foarte bune ; Pe ea facă jurămînt. Înaintea fieșcărui îndestul v-ați umilit, Îndestul și lenevirea în somn greu v-a stăpînit. Acea soartă fără milă, Sau de voie, sau de silă, În sfîrșit v-a slobozit. Priviți slava ...
Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său
Vasili Andreievici Jukovski - Închisul către un fluture ce intrase în castelul său Închisul către un fluture ce intrase în castelul său de Vasili Andreievici Jukovski Traducere de Constantin Stamati Oh! de unde te-ai luat, spune, oaspe fluturaș, Ce în aer locuiești, oaspe din ceruri picat! Care zefir te-au răpit? care vânt te-au aruncat Din efirul luminos în acest negru lăcaș? Căci sub bolta cestui zid, unde de mult sunt închis, Rază de zi n-au pătruns, nici măcar s-au pomenit, În acest muced lăcaș, mormânt celor vii gătit, De vreo bucurie glas, sau vreun mângâios vis. Numai tu, soarta mea, știi de când aici ai sosit; Doar la tine, fluturaș, acolo în aer sus, Amărâtul meu suspin din castelul au ajuns! Și ai venit înadins să vezi un nenorocit. Vai, tristul sufletul meu, de mult aici îngropat, În tine văd acum lumea ce l-au urgisit, Tu speranță ai adus închisului osândit, Și-nchisoarea, sosind noaptea, mi-ai luminat. Spune-mi dar, spune, te rog, efirului iubit prunc, Tot așa este frumos seninul acel ceresc? Tot așa pe munți și câmpi floricele înfloresc? Tot miroase roza, crinul, tot limpezi pâraie curg? Tot șuieră filomela prin ...
Veronica Micle - Și cum s-a stins...
Veronica Micle - Şi cum s-a stins... Și cum s-a stins... de Veronica Micle Și cum s-a stins fără de veste Amorul cel nemărginit De-ți pare că e o poveste Ce alții ți-ar fi povestit. Și cum mereu în cale lungă Trec norii peste mări și țări, Astfel simțirile s-alungă Și moare dragostea de ieri. Și vecinic altă e simțirea În sân de oameni muritori, Schimbată e întreagă firea Din ceas în ceas până ce mori. Iată de ce gândind la tine Nu plâng c-amorul tău s-a stins, Căci astăzi, știu atât de bine Că dorul care te-a cuprins, Se va sfârși, fără de urmă, S-a stinge ca și cel dintâi, Iar moartea patimile curmă Și-o biată pulbere
Veronica Micle - Și dacă-un dor...
Veronica Micle - Şi dacă-un dor... Și dacă-un dor... de Veronica Micle Și dacă-un dor mai simt în piept Când se ivește luna, E ca să nu te mai aștept Și azi ca`ntotdeauna. Și mângâieri de mai pot fi Unei vieți de jale, Ar fi de-a nu te întâlni Nicicând în a mea cale. Iar fericită de eram Să fiu în astă lume, Pe tine nu te cunoșteam Nici îți știam de
Veronica Micle - Ah! Du-te... Ah! Du-te... de Veronica Micle Ah. du-te, tu suspinul meu, Departe să te duci mereu; Și de-a mea jale nimănui Pe unde-i trece să nu spui. Pe lume să nu te oprești, În vânt să nu te risipești; Te du-n întinsul nesfârșit De dorul meu călăuzit Și acolo rămâi pierdut În lume de nimeni