Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA ȘI CUM
Rezultatele 1771 - 1780 din aproximativ 1929 pentru CA ȘI CUM.
Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade)
... Mircea Demetriade - Colocviu sentimental (Demetriade) Colocviu sentimental de Paul Verlaine , traducere de Mircea Demetriade Informații despre această ediție În vechiul parc înghețat și tăcut Acuma chiar două forme au trecut. Cu ochii morți și cu buzele moi. Abia s-aud cum vorbesc amândoi. În vechiul parc înghețat și tăcut Doi spectri și-au amintit de trecut? „De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?" „Să-mi amintesc acum de ce voiești?" „Palpiți și-acum la numele meu, tu? În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!" „Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate, Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!" „Ce-albastru cer era, speranță mare!" „Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"! Printre ...
Paul Verlaine - Colocviu sentimental (Demetriade)
... Paul Verlaine - Colocviu sentimental (Demetriade) Colocviu sentimental de Paul Verlaine , traducere de Mircea Demetriade Informații despre această ediție În vechiul parc înghețat și tăcut Acuma chiar două forme au trecut. Cu ochii morți și cu buzele moi. Abia s-aud cum vorbesc amândoi. În vechiul parc înghețat și tăcut Doi spectri și-au amintit de trecut? „De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?" „Să-mi amintesc acum de ce voiești?" „Palpiți și-acum la numele meu, tu? În visul tău mai vezi sufletu-mi?" „Nu!" „Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate, Când ne uneam noi gurile..." „Se poate!" „Ce-albastru cer era, speranță mare!" „Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"! Printre ...
Charles Baudelaire - Albatrosul
... voind să se desfete, Atrag pe punți în cursă gigantici albatrozi Ce însoțesc corăbii, în legănate cete, Pe-abisuri îmblănzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scînduri, stăpînitorii slăvii Devin ne-ndemînatici și înduioșător Își poartă vastele-aripi tîrîș pe puntea năvii Ca vîsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i necăjește și, șchiopătînd, dă zorul Să imiteze mersul sfioșilor captivi - Ridicol, slab și trîndav s-arată zburătorul Intimidat de rîsul matrozilor naivi. Poetul e asemeni monarhului furtunii Ce vizitează norii rîzîndu-și de arcași - Proscris pe sol, în prada prigoanei și
... Iacob Negruzzi - Prigonire Prigonire de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Prigonire 'nverșunată Ah! ca mine niciodată Om pe lume n-a simțit De-un chip mândru și iubit De m'afund în cugetare Înainte îmi apare — Nesfârșit îl văd în gând Cum surâde dulce, blând; De mă primblu prin grădine Eu îl văd în jur de mine Printre stele, printre nori Și prin aer și prin flori, De ieu cartea, pe-orice pagini Văd aceleași dulci imagini Iar de scriu, eu scriu cu dor Numai versuri de amor. Și când noaptea se coboară Ș'a mea minte împresoară Eu văd iar acel surâs Zioa 'n visuri, noaptea 'n vis. Chipul, știu, e ...
... voind să se desfete, Atrag pe punți în cursă gigantici albatrozi Ce însoțesc corăbii, în legănate cete, Pe-abisuri îmblănzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scînduri, stăpînitorii slăvii Devin ne-ndemînatici și înduioșător Își poartă vastele-aripi tîrîș pe puntea năvii Ca vîsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i necăjește și, șchiopătînd, dă zorul Să imiteze mersul sfioșilor captivi - Ridicol, slab și trîndav s-arată zburătorul Intimidat de rîsul matrozilor naivi. Poetul e asemeni monarhului furtunii Ce vizitează norii rîzîndu-și de arcași - Proscris pe sol, în prada prigoanei și
Mihai Eminescu - La moartea principelui Știrbey
... Mihai Eminescu - La moartea principelui Ştirbey La moartea principelui Știrbey de Mihai Eminescu Turnurile mișcă-n doliu a lor inimi de aramă Și un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini, Cu cîntarea-i plîngătoare lumea mișcă, lumea cheamă, Precum mișcă vîntu-n cîntec fața mării de ... plin de lacrimi națiunea cea română, Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurînd, Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină Și aude-n cer un tunet și un gemet pe pămînt... A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde, Totul tace, căci durerea este mută ca un gînd, Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde, Decît cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormînt. Cine-i acvila ...
Marius Marian Șolea - Desenul de sub culori
... Marius Marian Şolea - Desenul de sub culori Desenul de sub culori de Marius Marian Șolea Gleznele tale, ude și reci, îmbătară luna, iar lumina ei cade în spirală, ocolind perfect crestele unor valuri pitice. și ele se apleacă pe sub mersul tău, gemând redate nopții și întâmplărilor ascunse. eu te privesc și nu te pot lua din această natură perfectă și tu tot te duci prin apa docilă să strivești lumini sub tălpi ce acum stăpânesc vechile arhitecturi ale mării. nici un gest nu te apropie ... cum a căzut mai de mult o idee peste piatra care urma a fi făcută topor, a oprit poezia... și ... de luminile lunii, căzând îmbătate în distanța de la gleznele tale înspre ochii mei, împrieteniți c-un zâmbet am să poruncesc acestei naturi să intre și să te scrie, pe dinăuntru, ca pe un pergament executat și tratat corect, scris precis și aplicat, încât să nu se prea poată răzui vreodată, în lipsa mea, conjunctural și egoist... natura nu are de ce să mai stea afară și
George Topîrceanu - Balada unui greier mic
... mic Balada unui greier mic de George Topârceanu Peste dealuri zgribulite, Peste țarini zdrențuite, A venit așa, deodată, Toamna cea întunecată. Lungă, slabă și zăludă, Botezând natura udă C-un mănunchi de ciumafai, - Când se scutură de ciudă, Împrejurul ei departe Risipește-n evantai Ploi mărunte, Frunze moarte, Stropi ... cale Cu grăbite plecăciuni... Doar pe coastă, la urcuș, Din căsuța lui de humă A ieșit un greieruș, Negru, mic, muiat în tuș Și pe-aripi pudrat cu brumă: - Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii Înainte de Crăciun, Că puteam și eu s-adun O grăunță cât de mică, Ca să nu cer împrumut La vecina mea furnică, Fi'ndcă nu-mi dă niciodată, Și-apoi umple lumea toată Că m-am dus și i-am cerut... Dar de-acuș, Zise el cu glas sfârșit Ridicând un picioruș, Dar de-acuș s-a isprăvit... Cri-cri-cri ...
Alexandru Vlahuță - Sonet (Dar tu ț-ei fi mai aducând aminte%3F...)
... Vlahuță Dar tu ț-ei fi mai aducând aminte?... Eram copii: primblându-ne-ntr-o sară, În umbr-a noastre mâini s-apropiară. Cum tremura mânuța ta fierbinte! Și nu știu ce făcea să mi se pară Că,-n liniștea acelor clipe sfinte, Din gândul nostru se desprind cuvinte Ce dau fiori albastrei nopți ... de vară. Atât a fost. Privirea-mi, visătoare, Te-a urmărit cum te duceai, departe, Pân te-a pierdut, ca-ntr-un apus de soare. E mult de-atunci. Azi, răsfoind o carte, Găsesc, uscată, între file,-o floare. O știi?... Ce de viață ne ...
Mihai Eminescu - O, stingă-se a vieții...
... Ce spun c-a vieții file au vecinic două părți... Cu-a lor înțelepciune nimica nu se schimbă Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă Ocupe-se copiii... Eu pun o întrebare Nu nouă, însă dreaptă... nu liberă, dar mare. Viața, moartea noastră noi le ținem ... comune? Trăind cu moartea-n sân Pe altu-n astă lume îl doare mai puțin? O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț. Să nu zic despre mine ce omului s-a zis: Că-i visul unei umbre și umbra unui vis. O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele, De ce mi-ai dat știința nimicniciei mele? De ce-n al ... un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit, Să văd cum că în suflet nu am decât urât? Viața mea comună s-o târâi uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și ...
Antim Ivireanul - Pentru taina nunții cei pre l%C3%A9ge
... C3%A9ge Pentru taina nunții cei pre lĂ©ge de Antim Ivireanul Nunta iaste împreunare bărbat cu muiare spre împlinirea dumnezeescului acela cuvânt: CrĂ©șteți și vă înmulțiți. Materiia aceștii taine iaste bărbatul și muiarea cari vin cu gând desăvârșit / ca să să împreune amândoi și să lăcuiască nedespărțiți. Iară chipul sunt cuvintele carele amândoi zic în besĂ©rică înaintea preotului în auzul tuturor (adecă): Voiești-mă? Voescu-te; urmând la ... cuvinte rugăciunele și blagosloveniile preotului spre cea desăvârșit împlinire a nunții. Iară sfârșitul iaste înmulțirea neamului omenesc și încetarea pohtei cei trupești, după cum grăiaște sfântul Pavel la cartea cea dintâi cătră corinthĂ©ni, în 7 capete zicând: Iară pentru curvie fieștecarele a sa muiare să aibă ...