Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru PE������������������������������������������������������TE

 Rezultatele 1761 - 1770 din aproximativ 1968 pentru PE������������������������������������������������������TE.

Mihai Eminescu - S-a dus amorul

... a dus amorul, un amic        Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic        Adio tuturora. Uitarea le închide-n scrin        Cu mâna ei cea rece, Și nici pe buze nu-mi mai vin,        Și nici prin gând mi-or trece. Atâta murmur de izvor,        Atât senin de stele, Și un atât de trist ... străbăteau atât de greu        Din jalea mea adâncă, Și cât de mult îmi pare rău        Că nu mai sufăr încă! Că nu mai vrei să te arați        Lumină de-ndeparte, Cu ochii tăi întunecați        Renăscători de moarte! Și cu acel smerit surâs,        Cu acea blândă față, Să faci din viața mea ... femeie, Ca fericirea ce-am avut        Să fi putut să steie. Prea ne pierdusem tu și eu        În al ei farmec poate, Prea am uitat pe Dumnezeu        Precum uitarăm toate. Și poate că nici este loc        Pe

 

Cincinat Pavelescu - Cântecul Malenei

... amiazi a vrut iubirea Spre mine farmecul să-și poarte, Și-acum mi-e apa turburată Și toate florile sunt moarte! Iar dacă tu te uiți prin ramuri Deseară când sfârșești de tors Și vezi o lacrimă pe

 

Alexandru Macedonski - Vânt de stepe

... vigoare, Uitând ce sunt și unde m-aflu, îmi duc al cugetului cort, Și renăscând la viață nouă, naufragiat ajuns la port, Sunt principe stăpân pe stepă cât pot cuprinde cu vederea... Îmi crește păru-n stufuri negre și-n ochi îmi fulgeră plăcerea, Sunt june, sunt puternic, liber, — încalec ... boabă chiar de     diamant... Am pantaloni ce cad în cute și am mustață de amant, O Varinkă cu ochi albaștri ca stelele sub fruntea serii Pe granița pustietății m-așteaptă-n vântul primăverii Și împletindu-și a ei coadă cu fir de-argint și cu panglici, Îmi zice: ,,Suflete ...

 

Veronica Micle - Glasul durerei

... Veronica Micle - Glasul durerei Glasul durerei de Veronica Micle Auzit-ai tu vreodată frunzele de vânt mișcate Susurând încet și tainic pe-a lor ramuri clătinate? Ele cântă-atunci de jale cu un glas suspinător; Cine știe-a lor durere, cine știe dorul ... chinul său Și răpit de-a lui simțire el suspină-amar și greu. Și-auzind atâtea glasuri ce spre ceruri se înalță Care te pătrund în suflet cu-a lor farmec și dulceață, Nu intrebi, plecând cu jale ochii `n jos înspre pământ Pentru ce tot cu ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Decepționismul în literatura română

... un simplu muritor, să trăiască fără credință, și de aici pornește decepționismul ori pesimismul: aceasta e pricina boalei veacului". Alții învinovățesc ba filozofia metafizică, ba pe cea pozitivistă. ,,Filozofia metafizică — zic unii — a ridicat pe om sus de tot, i-a făgăduit dezlegarea tuturor veșnicelor și nedezlegatelor întrebări și a sfârșit prin fraze goale și deșerte ... vor indigna împotriva unei soarte care deschide năzuințelor lor drumul liber al întinderii nemărginite, și apoi le zdrobește la pragul intrării de o stavilă păcătoasă pe care n-o văzuseră. Multă vreme vor îndura ca pe niște cătușe nevoile pe care ar trebui să le îmbrățișeze ca pe niște legi. Generația noastră, ca și cele dinaintea sa, zace de boala veacului și niciodată nu se va însănătoși pe deplin. Vom da de adevăr, dar de liniște nu. Acuma nu ne putem lecui decât inteligența: n-avem ce face sentimentelor. Dar avem dreptul de ... ce o vedem și o pipăim, de stele, de pietre, de plante, la care fusese mărginită cu dispreț, și, ajutată de instrumente exacte și pătrunzătoare, pe ...

 

Constantin Dobrogeanu-Gherea - Tendenționismul și tezismul în artă

... totul ce vrea să spună d-sa. Chiar la începutul broșurii, d-sa arată deosebirea între noi astfel: ,, D-sa (adică eu) pune ideea socială pe planul întâi, iar arta pe al doilea. Aice ne deosebim... Literatura însă, și în special poezia, după părerea noastră, trebuie să rămâie în primul loc economiști poeți, ca și poeți ... artei și ce mi-a părut destul de deslușit. Omul în general, deci și artistul, e un product al împrejurărilor cosmice (mijlocul natural) pe de o parte, iar pe de alta al împrejurărilor sociale (mijlocul social). Toate manifestările spiritului omenesc în general, deci și cele artistice, sunt condiționate prin organizația fizică, nervoasă, sufletească a ... nervos, fierbinte și bolnăvicios totodată; ideile reacționare ale scrierilor lui sunt pricinuite de revoluția franceză care a desființat nobilimea, a omorât pe fratele lui și l-a surghiunit pe însuși artistul. Ideile religioase-bigote, prin care se caracterizează, se datoresc educației excesiv de religioase, aproape unei nebunii, care se observă la toți membrii familiei ... e folositoare; poate să fie exprimatoare de idei și sentimente rele, și în acest caz e vătămătoare.[3] Toți cititorii noștri, fără excepție, sunt desigur ...

 

Mihai Eminescu - Atât de dulce...

... Eminescu Atât de dulce ești, nebuno, Că le ești dragă tuturor, Cunosc femei ce după ochii Și după zâmbetul tău mor. Femei frumoase și copile Te-ar îndrăgi, te-ar săruta. Tu ai iubirea tuturora ­ Și numai eu iubirea ta. Un farmec blând de fericire Tu răspândești oriunde-i sta ­ Ești fericirea ... unde-i sta, Căci tu ești viața tuturora Și numai eu viața ta. De dragul tău și flori și oameni Și stele să trăiască vor. Pe

 

Dimitrie Anghel - Stejarul și vîscul

... iar codrul cu mirare Se pleacă și ascultă cereasca lui cîntare. Dar într-o zi de-odată, de sus din nalt de ramuri, Un pripășit pe lume, un vîsc, un fără neamuri, Trăind din însăși viața vieții lui, cu ură A prins să-l dojenească. — "Ah, cum se ... acuma făr' să mă-ntrebi pe mine De vreai în cartea vremei să ai și tu un nume... Norocul tău, sermane, că sunt și eu pe lume." Uimit a stat stejarul, și-apoi prins ca de-un zbucium, S-a scuturat cu scîrbă, și-n urmă ca ... A prins prelung să geamă, să plîngă și să-ngîne: — "De cer să mă apropii tu m-ai lăsat, stăpîne, Și glas ca să te laud mi-ai dat, dar dacă toate Mi le-ai fost dat cu prețul să port un vîsc în spate, Trimite-ți, atunci, Doamne, asupra ...

 

Grigore Alexandrescu - Suferința

... soarta să-mi crească suferirea; Adaoge chiar iadul șerpi, furii ce muncesc; Durerea mea e mută ca deznădăjduirea, E neagră ca și ziua când nu te întâlnesc. Căci astfel e acuma viața-mi osândită, O lungă agonie în care tu domnești; La glasu-ți, la privirea-ți simt inima-mi izbită ... Zadarnică dorință când sufletul nu piere! Nu o să-mi tulburi oare și pacea din mormânt? N-o să se-ntoarcă umbra-mi, cumplită, fioroasă, Pe pasurile tale oriunde locuiești? E lume, e vecie atâta de frumoasă, Încât să uit pământul ce tu împodobești? Să mor dar la picioare-ți; să ... ai iubit, Să strâng draga ta mână, să simt a ta durere Vărsându-se asupra-mi ca balsam fericit. Și sufletu-mi atuncea pe buzele-ți să zboare, Să ia un lung, un dulce, un veșnic sărutat; Din brațele-ți, din sânu-ți să treacă el în soare Să ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a II

... Ion Budai-Deleanu - Ţiganiada:Cântecul a II Țiganii trimit la Vlad solie, Să le scurte cale delungată. Dar', întracea, cum pe dăscălie Trebuiește-a să-arma ș-a să bate Sfătuiesc. Pe Romica răpește Cel rău, iar Parpangel pribegește. Grija țiganilor cea mai mare Acum răzăma toată-în bucate, A rămânea-înapoi fieșcare Să sâlea ... atâta și s-alerge!... Când era sătui, punea pricină Că le-ar fi rău și făcea hodină. [1] Așa făcând, abea câte-o millă Călătorea pe zi, păn' ce-odată Bunul Drăghici chemă pe Ciurilă (Era-într-o zi pe-hodină-așezată): ,,Pasă! (grăi) strigă să să-adune VĂ³ievozii și fețele bătrâne, Că bune lucruri eu am și multe De-a le ... cap să-ș facă Tocmeală în țigănia săracă. [6] Bălăban voievod acum de-odată, Vrând și el sfatul bun să-ș' arete, Așa grăi, șezând pe-o covată: ,,Îmi pare că voi pre pe-îndelete Și făr' nice-o grijă faceți drum, Și doară nice știți de ce? și cum? Însă eu așa gândii în mine, Că pănă vom ... ...

 

Alecu Donici - Neguțătorul

... Alecu Donici - Neguţătorul Neguțătorul de Alecu Donici — Ia vin-încoace, măi nepoate! Dar ce te-ai cufundat acolo-n socotele; Vino de vezi aice un negustor cât poate La cazuri, știi, mai grele. Cunoști tu cea bucată de-aba, de ... acuma-n palmă, Pe-un lucru făr' de seamă. — Așa poate să fie, răspunse cel chemat, Dar, unchiule, ești înșelat, Că tu monedă falsă pe marfă ai luat. Așa diplomația înșeală și se-nșeală, Așa mai mulți din oameni, mic de la mare fură; Cu osebire numai, că unii nu ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>