Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1761 - 1770 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Gheorghe Asachi - Lupul și cucoara
... Gheorghe Asachi - Lupul şi cucoara Lupul și cucoara de Gheorghe Asachi Mâncând lupul chiar ca zece, Era-aproape să se-nece, Cu un os ce-n gât stătusă; În zadar sărmanul tusă, Căci d-al scoate Nu mai poate Și-i să pare c-a să moară. Când, văzând pe o cucoară, Semn i face cu picior Ca să-i deie agiutor. Iată paserea ghibace Operația i face Ș-acel os Din gât i-au scos, Apoi cere legiuită Pentru lucru mulțămită. Mulțămită!lupu ...
Dimitrie Bolintineanu - Cetatea Albă (Akerman)
... Cetele Moldovei lângă el deșir. Pasă dorobanii cei cu coapse late, Cu sclipoase coifuri în argint lucrate. Îi urmez panțirii ce pe cai în spume, Ca ușoare vânturi, lunecă prin lume. Călărașii țării pe vânoși fugari, Îmbrăcați în zale ca bătrâni stejari. Între toți curtenii pasă cu mândrețe, În veșminte d-aur, cu frumoase fețe. Apoi toporanii de securi armați Și codrenii ageri și de ... ai lor căpitani. Ei erau vasalii lui Ștefan cel Mare Si veneau la luptă dup-a lui chemare. Cetele române râur în câmpii Ca râuri de ploaie după vijelii. Cu Ștefan sub cortu-i capii toți s-adună Ca să rânduiască lupta împreună. Unul d-între dânșii vorba a luat — ,,Armia turcească crește ne-ncetat. Dunărea tresare, geme sub povară Și cu ... Ștefan îi răspunde cu vorbire lină — ,,Oastea noastră-i bravă, chiar de-ar fi puțină. Lupul singur numai, știți aceasta voi, E d-ajuns să spargă turme mari de oi. Focul după fumu-i nu poți socoti; Sufletul cu trupul nu poți potrivi; Bărbăția sfântă care ne mărește Numărului mare locul împlinește. Mulțimile-neacă numărul cel mic; Sufletele însă mai mult le ridic. Astfel vijelia fumul ...
Alecu Donici - Autorul și hoțul
... În sânge încruntat Care au și murit, Pe viață spânzurat, Și un autor vestit, Puternic în condei, Care au dezvelit Mult slobode idei, Ce-ntocmai ca Sirene* Era la glas duios, Dar, potrivit cu ele, Și mult primejdios. Orânduielile la iad sunt cu grăbire, Nu este ca la noi zadară prelungire Și hotărârile se dau într-un minut. Fără zăbavă dar, Pe două strașnice grătare de metal S-au pus două căldări ... surori, Cu cozi împodobită de șerpi otrăvitori, Cu bice sângerate-n mână, Viind drept autor, au zis: "Nenorocite! Tu cum de îndrăznești Asupra providenței strigare să pornești Și să înșiri cuvinte Precum le înșirai Cât pe pământ erai! Și tu te socotești Mai bun decât un hoț? El răul au urmat, el au făcut ... Vezi deznădăjduirea familiilor întrege, Adusă prin a tale mintioase încercări. Tu de însoțiere, de legături, de lege Ai râs, ai defăimat Și, pentru ca sujet de scris să poți alege, Ai fi dorit să vezi pământul răsturnat. De cine patima au fost descrisă bine, Cu dezveliri că viața e vis amăgitor? De cine-i încântat nemernicul amor? De tine ... ...
Mihai Eminescu - Adio (Eminescu)
... Mihai Eminescu - Adio (Eminescu) Adio de Mihai Eminescu De-acuma nu te-oi mai vedea, Rămâi, rămâi cu bine! Mă voi feri în calea mea De tine. De astăzi dar tu fă ce vrei, De astăzi ... de obicei Ca-n zilele acele, Să mă îmbăt și de scântei Din stele, Când degerând atâtea dăți, Eu mă uitam prin ramuri Și așteptam să te arăți La geamuri. O, cât eram de fericit Să mergem împreună, Sub acel farmec liniștit De lună! Și când în taină mă rugam Ca noaptea-n loc să steie, În veci alături să te am, Femeie! Din a lor treacăt să apuc Acele dulci cuvinte, De care azi abia mi-aduc Aminte. Căci astăzi dacă mai ascult Nimicurile-aceste, Îmi pare-o veche, de demult Poveste ...
George Coșbuc - Cântecul fusului
... De-aș face orice-aș face, Nu pot să-l scot din gând. Îl cânt torcând la vatră Și-l cânt mergând pe drum Și nu pricep ce-i asta, Și nu știu, biata, cum? Adese stând la cină Simt lacrimile des, Nu pot mânca de lacrimi Și trebuie să ies Afară-n vânt, afară, Că-mi arde capul tot, Și-ngrop în palme capul Și-mi cânt amarul tot. Am stat la roata morii ... nțeles. Ea cântă înainte; Cânt și eu după ea Moraru-și face cruce Privind în urma mea. Și-am mers pe malul apei, În valuri să-mi îngrop Și cântecul, și-amarul Dar a-nceput un plop Să cânte, și toți plopii Cântau duios în vânt, Și m-am trezit deodată Că plâng și eu și cânt! Și-am mers pe lunci, dar ... nici un noroc Mai iute dac-ar trece, De-ar sta mai bine-n loc! De-ar sta pe loc mai bine! Ori loc eu să-mi găsesc Să pot să plâng cu hohot Nici asta nu-ndrăznesc! Că mama mă tot ceartă Și tata-i supărat, Și-n ochii mei se uită Toți oamenii din sat. Ah, seara, numai seara, Mă
George Topîrceanu - Demostene Botez: Cobe
... Necunoscut prieten inocent, Tu vei muri la noapte, peste-o lună Sau peste zece ani, — indiferent. Un mare potentat ce stă departe (Și nimeni nu-i mai mare decât El) Te-a osândit nevinovat la moarte, Rostind sentința-i fără drept de-apel. Și dacă, liber ca într-un ospiciu, Te lasă încă-un pic să mai respiri, O face doar așa, dintr-un capriciu: Tu nu poți evada pe nicăiri. Zadarnic l-ai ruga, că nu te-aude, Zadarnic te-ai piti, te-ai face mic. La EL nu merge cu protecție, cu rude; Nu te salvează nimeni și nimic... Tu vei muri și-n urma ta ograda Va sta sub soare-a doua zi la fel. Și ... ai visat. De dimineață-aceleași servitoare Vor scoate așternutul pe balcon, Și fiecare doamnă, la culcare, Va da pe nas cu cremă ,,Tokalon"... Iar tu, ca o momâie-ncremenită În fundul gropii umede și reci, Vei sta privind în bezna nesfârșită Cu ochii ficși, întunecați și seci. Nu vei vedea apusurile roșii, Nici nu vei ști de-i noapte ori e zi. Și-n veci de veci tu
George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu)
... George Topîrceanu - Primăvară (Topîrceanu) Primăvară de George Topîrceanu După-atâta frig și ceață Iar s-arată soarele. De-acum nu ne mai îngheață Nasul și picioarele! Cu narciși, cu crini, cu lotuși, Timpul cald s-apropie. Primăvara asta totuși Nu-i decât o copie. Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă Să-și usuce labele. Păsările migratoare Se re-ntorc din tropice. Gâzele depun la soare Ouă microscopice. Toată lumea din ogradă Cântă fără pauză. Doi cocoși ... iau la sfadă Nu știu din ce cauză. Un curcan stă sus, pe-o bârnă, Nu vrea să se bucure. Moțul roșu îi atârnă Moale ca un ciucure. Doar Grivei, bătrânul, n-are Cu ce roade oasele. Că de când cu postul mare, Toate-i merg de-a-ndoasele ... daune?... Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. Dar acum l-a prins potaia Și-a-nceput să-l scuture... Peste toată hărmălaia Trece-n zbor un fluture. Pe trotuar, alături saltă Două fete vesele... Zău că-mi vine să
... Mihail Săulescu - Cei singuri Cei singuri de Mihail Săulescu Informații despre această ediție Poetului D. Nanu Cei singuri cu adevărat Nu sunt acei ce plâng câte-au pierdut; Dar cei pe care-un gând îndepărtat Îi poartă prin necunoscut, Spre toți acei ce plâng câte-au ... merg și nu se mai opresc, Sunt cei ce duc sub haina lor săracă, Sub lutul omenesc, Secrete bogății necunoscute — În alte lumi setoși să le strămute... Cei singuri cu adevărat Sunt cei ce văd, sunt cei ce plâng ades, Nu pentru ei — dar pentru ce-au aflat, Nu pentru gândul lor neînțeles — Dar pentru ce, mergând o viață 'ntreagă, Ei totuș n'au putut să înțeleagă... Nu te gândi la scunda lor chilie! Chilia lor e sufletul lor mare! — Îi vezi trecând, și îi aștepți să vie; Îi vezi pierzându-se în depărtare: În orice parte sânt, Și 'nuntrul lor, duc un întreg pământ!... În mijlocul orașelor trăiesc! Și-orașele, cât ... nvinse de talazurile grele... Ei trec, Pe străzile ce furnică de lume, Pe ulițe cu fabrici zgomotoase, Prin piețele mizeriei din lume... Ei trec — Nu ...
Ion Heliade Rădulescu - Portretul (Heliade)
... cuget, ș-al tău dor, E magică oglindă din care restrăluce Acel de inimi fulger, acel divin amor. Acele buze rumeni sunt bine imitate; Ci nu văz eu viața din buzele-ți de foc, Al lor diafan rumen acolo nu străbate, Nu-ngheață, nu-ncălzește acel feeric joc. Marie, fii tu muza ce rimele-mi conduce, Cu-ai tăi doi sori aprinde, însuflă sânul meu; Ș-al tău portret ... absoarbe și se ține Și cum se-ntipărește printr-un arcan mister. Ideea e ferice, invenția — divină; Dar este-mprumutată din ochii lui Amor; Nu-mi pare mie nouă, de loc nu mi-e străină. D-a fost amant artistul, a fost și creator. In ochii-mi ca-n oglindă se vede-a ta ființă Ș-aievea se refletă în sânu-mi înfocat; Pe inimă ca-n placă, prin calda mea credință, Imaginea-ți întreagă ca zeu s-a întronat. Domnește și e vie, și anii n-o vor stinge, Și-n sacrul meu deliriu spuind-o, voi cânta ... ...
George Topîrceanu - Dedicație (Topîrceanu)
... dragul nimănui. Degetele-mi amorțite De-abia lunecă pe strune. Toate coardele sunt bune, Doar a' inimii-s plesnite. Pentru tine, adorato, Vreau să-mi cânt de azi încolo Bucuriile-n tremolo Și tristețea-n pizzicato. Și de s-o-ntâmpla ca tonul Ori măsura să nu
Cincinat Pavelescu - Frica poetului
... Cincinat Pavelescu - Frica poetului Frica poetului de Cincinat Pavelescu Te iubesc adânc, copilă, și de mult Dar niciodată N-am lăsat un gest să spună Dulcea taină ce mă-mbată. Tânără, copil aproape, E mai bine să nu știi Ce dureri nenchipuite Ard iubirile târzii. Noaptea însă, când voința Și gândirea aiurează, În odaia mea te-aduce Visul meu și te-ntrupează. Simt ... și cum te-apropii, Tremuri toată și te-apleci; În privirea mea tot gândul Și destinul să-ți îneci. Apoi mijlocul subțire Ți-l mlădii ca-ntr-o gavotă, Și nu știu pe pian sau buze Rătăcește-ntâia notă... De când visurile astea Cu beția lor mă-nving, Fug de tine, mâna albă Chiar mă tem ...