Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru OR
Rezultatele 1751 - 1760 din aproximativ 2512 pentru OR.
Alexandru Macedonski - Rondelul înălțimilor
Alexandru Macedonski - Rondelul înălţimilor Rondelul înălțimilor de Alexandru Macedonski În mansarda lui mereu Sărăcia e stăpână. -- Geniu-și reazemă pe-o mână Fruntea lui de tânăr zeu. Zilnic soarta și-o amână, Zilnic duce-al vieții greu. -- În mansarda lui mereu Sărăcia e stăpână. Dar prea mult nu este până Va urca în empireu... Se și crede-n Eliseu, Și el stă de-o săptămână În mansarda lui
Alexandru Macedonski - Rondelul Franței burgheze
Alexandru Macedonski - Rondelul Franţei burgheze Rondelul Franței burgheze de Alexandru Macedonski Unde este marea Franță? Ce văd ochii, te sfâșie. Oh! neroada burghezie, Și trufașa ignoranță. Cerul este de leșie. Un lințol pentru speranță, Unde este marea Franță? Ce văd ochii, te sfâșie. Între minte și prostie S-a scurtat orice distanță. -- Vrut-au toți egali să fie, Și sunt toți, cu siguranță. -- Unde este marea
Alexandru Macedonski - Rondelul apei din ograda japonezului
... ograda japonezului de Alexandru Macedonski Apei lui de prin ogradă, Prea domol curgând la vale, Bolovani, dintr-o grămadă, Japonezu-i pune-n cale. Spumegată, vrea să vadă, Împrejurul casei sale, Apa lui, ce prin ogradă Prea domol o ia la vale. Și schimbând-o-ntr-o cascadă De consoane și ...
Alexandru Macedonski - Rondelul cercetașilor
Alexandru Macedonski - Rondelul cercetaşilor Rondelul cercetașilor de Alexandru Macedonski Mai mari, mai mici, trec cercetașii, Un prinț din suflet i-a desprins, Pe toți în ochi cu foc nestins, La tot spre-a fi cu el părtașii. Ca mâine ei vor fi ostașii Sub steagul țării neînvins, Cu mici, cu mari, trec cercetașii -- Un prinț din suflet i-a desprins. Oricât le suntem naintașii, De focul sfânt ce l-am aprins, Ne este sufletul cuprins, Ș-ai noii țări vedem fruntașii Când mari, sau mici, trec
Alexandru Macedonski - Rondelul oglindei
Alexandru Macedonski - Rondelul oglindei Rondelul oglindei de Alexandru Macedonski Din al oglindei luciu rece De apă-adâncă, — se desface O liniște de dulce pace, Ce-ntregul suflet mi-l petrece. Obida vrând să mă înece, Zadarnic firea și-o preface. Din al oglindei luciu rece Uitarea numai se desface. Chiar dorul vieții-n mine tace -- Izvor ce gata e să sece; Și pe-al meu chip, ce-n umbră zace, Un fel de vis de opium trece Din al oglindei luciu
Alexandru Macedonski - Sonetul puterii
Alexandru Macedonski - Sonetul puterii Sonetul puterii de Alexandru Macedonski Târnăcopul, pila, mâna, mușcă stânca cu-ndârjire. Vâna de-aur bănuită e adânc în munte-ascunsă... Strălucirea ei curată nicăieri nu e răspunsă, Ci mereu se depărtează, ca furată de-o vrăjire. Mă cuprinde, câteodată, o-ntristare ș-o-ngrijire Străbătea-voi, prin voință, până-n taina nepătrunsă, Sau rămâne-va ș-aceasta vechea Mekă neajunsă, Și plătit voi fi de munca fără seamăn, c-o rânjire? Dar deși, dintre unelte, pe granit mi-au fost sfărmate, Rând pe rând, aproape toate, în asalturi necurmate, Și cu toate că, grămadă, zac tocite, și chiar rupte, Nici acum în al meu suflet nu stă-nfiptă disperarea. Simt izbânda-n depărtare printre trudă și noi lupte, Căci unealta neatinsă ce păstrat-am e:
Alexandru Macedonski - Timpul dulce
Alexandru Macedonski - Timpul dulce Timpul dulce de Alexandru Macedonski Publicată în Literatorul , III, 8, august 1882, p. 503-504. Timpul dulce care-a mers A lăsat în al meu vers Ce rămâne dupe-o floare, — Urma lui mirositoare ! Astăzi florile-au trecut Și chiar frunzele-au căzut, Dar amorul pe-a lui creacă Înflorește făr' să treacă ! Este el, — îl recunosc Cu mirosul său de mosc Ce condeiul îmi conduce Până ce-mi va pune cruce ! Timpu-a mers. — Oh ! n-ar fi mers, Să rămâie-n al meu vers Numai ce ne las-o floare, — Umbra lui
Alexandru Macedonski - Tinerețea eternă
... Alexandru Macedonski - Tinereţea eternă Tinerețea eternă de Alexandru Macedonski Cine vrea în toată viața tot mereu să-ntinerească, Cu bătrâni să nu s-adune, cu bătrâni să nu vorbească Pe cât timp în suflet cântă dulci ...
Alexandru Mocioni - Conștiința națională
Alexandru Mocioni - Conştiinţa naţională [Conștiința națională] de Alexandru Mocioni august 1887 Cu plăcere ced dorinței ce mi-a manifestat junimea noastră academică din Viena, de a contribui și eu cu o mică lucrare la «Almanahul literar», ce intenționează a edita în acest an. Văd în această întreprindere a ei un îmbucurător semn de năzuință națională și pururea voios conlucru pe acest teren cu junimea noastră. Inima junimei formează cel mai susceptibil sol pentru semința idealurilor mai înalte ale vieții și cu drept cuvânt fiecare popor privește în junimea sa națională naturalul depozitar al speranțelor sale pentru un viitor mai frumos și mai bun. Și aceasta în privința națiunei noastre stă în măsură încă mai mare. Puține popoare au avut o istorie de suferințe atât de dură ca al nostru. Acest popor despoiat de drepturi și libertăți, opres cu puterea în tendințele sale culturale, în strictul sens al cuvântului, a fost cu corpul viu prada dismembrată a avidităței, ambițiunei și domniei străine și precât nu aceasta, apoi prada ilegitimelor interese particulare. Și dacă astăzi o parte a acestui popor, cu îndreptățită mândrie se bucură de ...
Alexandru Mocioni - Debutul lui Alexandru Mocioni în Camera Ungară
Alexandru Mocioni - Debutul lui Alexandru Mocioni în Camera Ungară [Debutul lui Alexandru Mocioni în Camera Ungară] de Alexandru Mocioni 24 noiembrie 1868 «Rezervându-mi dreptul să vorbesc românește, în limba mea maternă, folosesc de astădată limba maghiară, numai din motive de oportunitate (întreruperi: în înțelesul legii!) pentru a declara pe scurt, că părtinesc moțiunea colegului deputat Stratimirovici, respective Gojdu.» «Onorată Cameră! Am auzit multe lucruri, care nu țin strict de obiect. Domnul Stefanides, între alții, a pus discuțiunea pe un astfel de teren pe care demnitatea mă oprește să-l urmez (ilaritate), de aceea voiu vorbi strict la obiect.» «Onorată Cameră! Precum știm, în țări constituționale, în cari există numai o națiune, numirea generică a acestei națiuni, sau a poporului constituțional e nu numai inutilă, cât și neobișnuită. În Ungaria, unde trăiesc mai multe națiuni împreună, țin de incorect, după modesta mea părere, ca totalitatea acestor națiuni să poarte numele genetic al unei națiuni aflătoare în minoritate (ilaritate).» «Pentrucă, într-adevăr, expresiunea «națiunei maghiare», folosită în acest paragraf a proiectului de adresă, -sau însemnează că numai națiunea maghiară se adresează monarhului, ...
Alexandru Vlahuță - În întuneric
... de-un fir de păr. Mintea mea se zbate încă Între vis și adevăr: Dar mă-nec în întuneric, Căutînd să mă-nțeleg. Cum aș vrea de tot trecutul Gîndurile să-mi dezleg! Nu-s nebun, căci stau în casă Liniștit, nimic nu sparg. Și mi-i dragă casa asta: E ...