Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru O

 Rezultatele 1751 - 1760 din aproximativ 1910 pentru O.

Ioan Slavici - Mara

... la biserica aceasta, dar se închină creștinește, cu cruci și cu mătănii, cum se cuvine în fața lui Dumnezeu. Că icoana face minuni, asta n-o crede; știe prea bine că o Maică Precistă nemțească nu e o adevărată Maică Precistă. E însă altceva la mijloc. Călugării, care umblă rași ca-n palmă și se strâmbă grozav de urât, au o știință tainică și știu să facă fel de fel de farmece pentru ca boala să-și vie la leac, săracul să-și găsească sprijoana și ... însă mama și pentru ea, și pentru copii. Păcat ar fi să rămâie ceva pe mâine. Apoi, după ce a mai băut și o ulcică de apă bună, ea scoate săculețul, ca să facă socoteala. Niciodată însă ea n-o face numai pentru ziua trecută, ci pentru toată viața. Scăzând dobânda din capete,ea pune la o parte banii pentru ziua de mâine, se duce la căpătâiul patului și aduce cei trei ciorapi: unul pentru zilele de bătrânețe și pentru înmormântare, altul ... ce-i drept, foarte deșteaptă și, din clipa când se despărțise de Trică, se făcuse tăcută, așezată, ascultătoare, aproape blândă; nu era însă chip s-o ...

 

Ioan Slavici - Popa Tanda

... dascăl în Butucani, bun sat și mare, oameni cu stare și socoteală, pomeni și ospețe de bogat. Iară copii n-avea dascălul Pintilie decât doi: o fată, pe care a măritat-o după Petrea Țapului, și pe Trandafir, părintele Trandafir, popa din Sărăceni. Pe părintele Trandafir să-l țină Dumnezeu! Este om bun; a învățat ... minciună!" Acesta era cuvântul lui; cu acest cuvânt și-a făcut și calea din Butucani... Adică nu tocmai el a făcut-o, ci sătenii. O vorbă și încă ceva, pentru mai bună înțelegere, la protopop, o cale la episcopie, și aici o vorbă bună de la protopop: lucrurile se fac, numai dacă le știm face. Cu mult, cu puțin, părintele Trandafir fu trimis de la Butucani la ... nu poate fi. Peștele-n apă, pasărea-n aer, cârtița în pământ și sărăcenenii în sărăcie! Sărăcenii? Un sat cum Sărăcenii trebuie să fie. Ici o casă, colo o casă... tot una câte una... Gardurile sunt de prisos, fiindcă n-au ce îngrădi; uliță este satul întreg. Ar fi prost lucru un horn la ... pe plac. În vârful satului, adică la cel mai înălțat loc, este o ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Dispozițiile și încercările mele de poezie

... carte . Mă gândeam eu că dacă fac la cărți când sunt de nouă ani, dar când m-oi face mare! Eram încredințat în mine c-o să mă fac un mare cărturar, dar nu mă credea nimeni. Procopseala, însă, și autorlâcul mi-a dat prin piele; că o drăcoaică de slujnică s-a suit a patra zi în pod să dărăcească la in, fiind vremea cam ploioasă ... și mă trimiseră la școală. Dascălul mă primi în bătăi și mă puse iar la psaltirea grecească. Eu uram cartea grecească, dar din ziua aceea o urâi și mai mult, ș-a trebuit s-o sufăr până când dete Dumnezeu ciuma de la Caragea, din 1812. Toată lumea era tristă atunci; numai eu eram vesel, c-am scăpat de dascălul ... acasă). De aci mă cunoscui cu dânșii și nu mă mai putu ținea în frică nici câinii de la stână, ce era să mă rupă o dată. Într-o vară citii cu ei împreună Poarta pocăinței, Epistolia ce a căzut din cer, Viața sfântului Alexe, omul lui Dumnezeu , scrisă de mână, Viața ... ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Poema didactică după Boileau și Horațiu

... nu se pot apropia Rima e sclavă și știe-a se supune ș-asculta; Când știm să avem voință și-n adins s-o căutăm, Mintea fără greutate se deprinde, ș-o aflăm. Rima la cuvânt se pleacă greutăți făr-a-arăta Și-l dezvoltă ajutându-l, în loc de a-l strâmtora ... deșartă, nu mai tace un minut. De e palat ce-ntâlnește, începe a ți-l descri Și te poartă pretutindeni, până când te-o ameți Ici, aproape, e o scară, o sală mai depărtat; Să vezi un balcon pe urmă! numai aur e lucrat. Loc pe undeva nu lasă, pe jos, pe sus, peste tot, Unghiuri ... pe cititorul. Simpli și cu artă fiți, Stați sublim și fără morgă, plăcuți și nedresuiți. Auzul celor ce-ascultă a mulțumi dacă vreți, O ureche ce nu iartă de cadență să aveți; Înțelesul totdauna vorbele-n versuri curmând, Să-nsemneze un repaos, semistihul arătând; Îngrijiți ca o vocală, repede într-al său drum Alergând, p-altă vocală să nu-mpingă nicidecum. Fericiți când orice termen l-alegeți armonios; Fugiți d-al asprelor ... ...

 

Ion Luca Caragiale - Două note

... să comenteze, să interpreteze È™i cîte toate — tot lucrări de seamă È™i de fond: „Și cînd propria viaÈ›ă singur n-o È™tii pe de rost, O să-È™i bată alÈ›ii capul s-o pătrunză cum a fost! Poate vreun pedant cu ochii cei verzui, peste un veac, Printre tomuri brăcuite aÈ™ezat, È™i el un ... È›i l-o sufla din ochelari, Și te-o strînge-n două È™iruri, aÈ™ezîndu-te la coadă În vreo notă prizărită sub o pagină neroadă.â€� Din această onoare postumă nu poate scăpa nici un om de talent, È™i orice generaÈ›ie e mai mult sau mai ... tri de mii È™i sute de ori se-nvîrtesc pe zi È™i or să se mai învîrtească în pofida lui Eminescu. Liber încă o dată oricine să-È™i adlăture pe o bucată de hîrie numele-i de-o zi cu un nume pe veci trainic, cum se aprinde un chibrit în faÈ›a soarelui; liber e oricine să spună despre o ... a lucrare este patrimoniul întregii omeniri, nu numai a unui neam. Și aÈ™adar, a pune mîna fără sfială pe ...

 

Ion Luca Caragiale - Greu, de azi pe mâine... sau unchiul și nepotul

... l ating și să obțiu de la el, nu vreo nedreptate, ci dreptate — mi-am răcit gura degeaba... Un bărbat excesiv de scrupulos — o adevărată anomalie într-o vreme și într-o societate, care, dacă ne putem exprima astfel... — în fine, scrupulos prea din cale-afară! Și ce așa de mare hatâr îi ceream?... Judece orcine ... venise la mine o vară bună a ilustrului meu... E o femeie foarte de ispravă; a rămas văduvă de tânără cu o pensioară de la bărbat, și n-a mai vrut să se mărite, ca să-și poată îngriji de copil, un băiat. A ... conștiință, să mă fac unealta oarbă a unor rancune de partid! În schimbul unui mizerabil salariu de magistrat inferior, să mă pretez la o infamie... la o înscenare contra unui adversar politic al regimului dumisale! Dar până când cu sistema asta a persecuțiunii? până când cu această bubă înveterată a ... po-si-bil! Care va să zică, și cu nepotul, mi-am răcit gura degeaba, ca și cu unchiul... Un tânăr excesiv de scrupulos — o adevărată anomalie într-o ...

 

Ion Luca Caragiale - Monopol...

... noi modernii, adică românii moderni, un fel de zeu care s-arată în toată maiestatea lui despuiat: Apollo resplendescens... Ziua de vineri, 25 mai, mi-o consacru deci de dimineață să vizitez redacția Opiniei (o instalație în adevăr europeană; chiar un telefon; cam năzuros - e încă june), unde, în calitatea mea de confrate mai în vârstă, sunt primit cu destulă ... momente de petrecut împreună; vrea omul cât mai scurt să-mi spună cât mai multe. Și, cum se clatină gondola pe valuri, amicul adaogă: - Aveam o ide' de refo'mă... Nu mai me'ge, monșăr, cu țaranii... S' bețivl!... T'eb'e un mo'opol al... ac'... (gondola se clatină) al ... padrone mio! nobilul meu senior, să nu-ți fi rămas vreun sâmbure de măslină pe talpă! El se-ntoarce-n loc, smulge cu vârful degetelor o sărutare unsuroasă de pe buze și mi-o aruncă magnific din depărtare. Sunt opt ceasuri și trei sferturi... Gondola așteaptă... Îmi iau rămas bun de la grațioasa mea gazdă și plec cu Ronetti ... ta cu ce mă duc eu de la Iași la București? - ...Cu trenul. - Da, cu trenul, firește; dar nu numai cu trenul, merg și cu o ...

 

Ion Luca Caragiale - Națiunea română

... creștine împresurară acuma Plevna. Acolo trebuia să se termine la un fel războiul; către acolo prin urmare steteau ațintite cu încordare crescândă toate privirile. Într-o zi Dame îmi zice: - Gazeta noastră a întrecut așteptările mele. Am avut o idee fericită. Sunt acuma aproape sigur că ne-am făcut o situație. Națiunea română are să fie o moșioară pentru noi. - Să dea Dumnezeu! am răspuns eu fără mult avânt. Nu știu de ce, dar aveam un fel de neîncredere în viitor. Pe ... de paie, care trebuia să se stingă cu atât mai curând cu cât s-aprinsese mai iute. Pe de altă parte mă gândeam că războiul o să mai dureze o lună, două, cel mult trei, și că, nemaiavând cu ce să hrănim curiozitatea publicului, o să rămânem și noi cu prea puțină hrană. Când n-o mai fi război, când s-or termina tratativele de pace - căci nu prevedeam că fără un congres european harta Peninsulei Balcanice nu se putea modifica ... pot zice c-am presimțit ceva, dar mi-a trecut un fior prin tot corpul. Am iscălit tremurând țidula, iar depeșa am aruncat-o pe masă fără s-o ...

 

Ion Luca Caragiale - Partea poetului

... a povățuit Poetul cu blândețe să nu mai bea atâta bere, că berea multă tâmpește. Acela, pesemne tâmpit gata, i-a zis o vorbă foarte proastă și i-a turnat o halbă-n cap. Poetul a cazut mâhnit pe gânduri — făr-a-nțelege cum poate avea o lume întreagă, stăpânind întreg pământul, atâtea griji, atâta bătaie de cap și atâta răutate — și s-a hotărât să se-ntoarcă la ... Frumoasă e natura, ai? Dar muncitorul asudat, punându-și gresia în brâu și ștergându-se cu mâneca pe frunte, i-a răspuns: — O fi și frumoasă! — E duioasa noastră mamă! a adăogat Poetul. — Da, duioasă mamă, ce e drept... Trebuie numa s-o bați să-i sângerezi sânul până să se-ndure să-ți dea o picătură de lapte... Și încă vara, cât să fie de zăduf, calea-valea; dar să poftești d-ta iarna — că pasămite nu ești de ... gangul unui palat, s-a suit pe scări, pe unde se-mbulzea fel de fel de lume, și a nemerit într- ...

 

Ion Luca Caragiale - Repausul duminical

... eleganță! ce belșug!... cum rar se vede chiar în orașele cele mai prospere - și mă gândeam: cine or fi aceia care au scornit de la o vreme că-n țară e sărăcie, că s-a scumpit traiul și că suntem amenințați de o criză agricolă? ce moftangii! Pe când gândeam așa, iacătă, dau piept în piept cu amicul meu Costică Parigoridi - care, contrariu felului său cunoscut de toți ... frumos ca în plină activitate; și mie-mi face aceeași penibilă impresie ca și ție... Decât, ia să ne gândim și la oamenii care muncesc, o saptămână întreagă, de dimineață până seara târziu... Nu le trebuie și lor o zi de odihnă? - Da, răspunde amicul meu; dar în loc să se odihnească, își fac bășici pe tălpi umblând toată ziua gura-cască, și seara ... în căutarea unui jvarț cu cognac fin... Am găsit... Ciudat efect face cafeaua tare!... Ni s-a dezlegat limba... Ieșim... E lumină mare... O aglomerație... Un accident?... Să anunțăm Salvarea!... Ne apropiem... Un cetățean șade jos pe marginea trotoarului și nu vrea să se scoale, cu toate insistențele sergentului ... ...

 

Mihai Eminescu - Părintele Ermolachie Chisăliță

... Crezul pe de rost de, de, de... nu altceva. Altfel trăgea clopotele tot într-o dungă, de gândeai că arde satu, or[i] că s-o aprins pădurea, și căpătase și bătaie de la oameni pentru scandalul ce-l făcea... s-ar fi și lăsat bucuros de palamarie, da de colaci ... să fie aceleași. ― Hiu, mă, da groaznic mai urlă popa nostru, îl aud tocma-n pădure. ― Ie, răspundea cu sânge rece văcarul. La o utrenie i s-a și-nt âmplat popii o șotie cu glasul lui cel groaznic, ca și care nu i s-a mai întâmplat altui popă pe lume. El era-n altar ... lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i s-aprinsese o mânecă de la anteriu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lăcata de la biserică-n ... ar crucea lui Dumnezeu, Necurat, cum mi-o fript mâneca, zice cu spaimă Buchilat. ― D-apoi cum puțea în biserică, zice Nicodim, gândeai c- ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>