Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru VEZI FUSE
Rezultatele 1741 - 1750 din aproximativ 2012 pentru VEZI FUSE.
Alexandru Macedonski - Epigraf
... noastră toată văd mulțimi fără simțiri, Creieri stinși de întuneric, inimi roase de-njosiri. Dar când patru generații peste moartea mea vor trece, Când voi fi de-un veac aproape oase și cenușă rece, Va suna și pentru mine al dreptății ceas deplin, Ș-al meu nume, printre veacuri, înălțându-se ...
Alexandr Puşkin - Prorocul Prorocul de Alexandr Pușkin Traducere de Alexei Mateevici Ardeam de sete sufletească Într-o sălbatică pustie Și o ființă îngerească Mi s-a ivit în cale mie. Cu șase aripi, luminoasă, Ușor de ochi mi s-a atins, Ca la o pajură sperioasă Vederea mea mi s-a deschis; Urechea mea mi-a pipăit Și vuiet mare-am auzit: A cerului cutremurare Și zborul îngerilor sus Și a juvinelor de mare Mișcări: întors, rămas și dus. Și serafimul luminat Deasupra gurii s-a plecat, Mi-a scos răutăcioasa limbă, Deșartă,-n veci nedreaptă, strâmbă, Și limba șarpelui-nțeleaptă Mi-a pus cu mâna sa cea dreaptă. Apoi cu sulița de foc El pieptul mi-a deschis pe loc Și inima tremurătoare Mi-a scos cu mâna grăbitoare, În locul ei cu repejune Mi-a pus un arzător cărbune. Ca mort eram eu în pustie Și-un glas de sus strigat-a mie: "Proroace, scoală, vezi ș-auzi, Cunoaște voia mea cea sfântă Și-n mintea celor orbi și muți Cuvântul ...
Alexei Mateevici - Prorocul Prorocul de Alexandr Pușkin Traducere de Alexei Mateevici Ardeam de sete sufletească Într-o sălbatică pustie Și o ființă îngerească Mi s-a ivit în cale mie. Cu șase aripi, luminoasă, Ușor de ochi mi s-a atins, Ca la o pajură sperioasă Vederea mea mi s-a deschis; Urechea mea mi-a pipăit Și vuiet mare-am auzit: A cerului cutremurare Și zborul îngerilor sus Și a juvinelor de mare Mișcări: întors, rămas și dus. Și serafimul luminat Deasupra gurii s-a plecat, Mi-a scos răutăcioasa limbă, Deșartă,-n veci nedreaptă, strâmbă, Și limba șarpelui-nțeleaptă Mi-a pus cu mâna sa cea dreaptă. Apoi cu sulița de foc El pieptul mi-a deschis pe loc Și inima tremurătoare Mi-a scos cu mâna grăbitoare, În locul ei cu repejune Mi-a pus un arzător cărbune. Ca mort eram eu în pustie Și-un glas de sus strigat-a mie: "Proroace, scoală, vezi ș-auzi, Cunoaște voia mea cea sfântă Și-n mintea celor orbi și muți Cuvântul ...
Vasile Alecsandri - Frunză verde de căpșune
Vasile Alecsandri - Frunză verde de căpşune ,,Frunză verde de căpșune, Zi mă-tei să te cunune, Că de mine ești lăsată, Cu foc mare blestemată!" ,,Însoară-te dumneata, Să văd: pe cine-i lua? De-i lua una ca mine, Dumnezeu s-o ție bine; De-i lua o sluțioară, Deie Dumnezeu să moară Să-i mănânc din colivioară [1] De-i lua una frumoasă, Dumnezeu s-o facă groasă Să nu-ți poată intra în
Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe
Duiliu Zamfirescu - Versuri heterometre albe Versuri heterometre albe de Duiliu Zamfirescu Lui Leopardi Ca cerul munților, limpede, Adânc, ca a nopților stele, Tu ești a durerii imagine, O, tânăr cu palidă frunte. Pe ochii tăi mari, suferințele Întins-au zăbranic de ceață, Sub care întorsu-s-au, singure, Spre tine privirile tale. Văzut-ai acolo imaginea Atâtor splendori îngropate Încât de atunci închinatu-ți-au Trecutului toată viața. Cum vine prin desele negure O rază din stinsul luceafăr, Și timidă luptă cu spațiul, De lumea de azi doritoare; Așa din a speței flacără Pornit-a scânteia iubirii Și-n tine aprins-a tot farmecul Amorului fără speranță. Atunci ai crezut că-n Aspasia Natura pusese răsunet Din mersul armonic al zorilor Spre calda viață a zilei; Și iar ai crezut că în Silvia Pusese poetica umbră Din geana luminii ce tremură În lungul crepuscul al serii. Dar nu era nimeni să semene Duioasei icoane din suflet. De-abia dacă floarea pustiului, Ginestra, cu galbene ramuri, Mișcând pe a clipelor aripă, Ușor adia pentru tine; De-abia dacă luna patetică, Plutind pe deasupra pădurii, Venea din ...
Nicolae Văcărescu - Durda Durda de Nicolae Văcărescu Primăvara se ivește, Să vezi, muguru frunzește Și iarba cum încolțește, Codrul cată, se-ndesește, Inima-mi zburdă și crește! Cucul a-nceput să cânte Nu pe crăci uscate, frânte; Micșuneaua cam plăpândă Altor flori miros comindă Daleo, Doamne, ce orândă! Roibul meu, iarna mai toată N-a văzut vifor, nici zloată, Că-l țineam tot pe cătare, Pe bere și pe mâncare, Vai de draga lui spinare! Roibule, mi te gătește, Șalele-ți înțepenește. Să mă duci peste pripoare. Văi și coaste la strâmtoare, Pre potecă făr' de soare. Daleo, daleo, dragă durdă, Fă-te-ncoacea, nu fii surdă! Vin' să te-ngrijesc mai bine, C-a-mpuiat greierii-n tine, Daleo, durdă, vai de mine. Oleoleo! vremea-nvitează P-ăl cu inima vitează, Să nu stea să se clocească, Ci-n sânge să bălăcească, Pomina să-și
Ștefan Octavian Iosif - Toamnă (Iosif, 2)
... geme Într-un amestec înfiorător De bocet, și de vaiet, și blesteme! Ah, ce frumos, ce potolită vreme, Ce veac senin fusese până ieri! Ai fi crezut că firea amăgită De visul cald al somnoroasei veri, Așa bogată-n fermecate vise, Dormea, dar s-a trezit... Văzând fugită Vicleana ...
George Coşbuc - Colindătorii Colindătorii de George Coșbuc Cad fulgii mari încet zburând, Și-n casă arde focul, Iar noi pe lângă mama stând De mult uitarăm jocul. De mult și patul ne-aștepta, Dar cine să se culce? Rugată, mama repeta Cu glasul rar și dulce Cum sta pe paie-n frig Hristos În ieslea cea săracă, Și boul cum sufla milos Căldură ca să-i facă, Drăguț un miel cum i-au adus Păstorii de la stână Și îngeri albi cântau pe sus Cu flori de măr în mână. Și-auzi! Răsar cântări acum, Frânturi dintr-o colindă, Și vin mereu, s-opresc în drum; S-aud acum în tindă Noi stăm cu ochii pironiți Și fără de suflare; Sunt îngerii din cer veniți Cu Ler, oi Domnul mare! Ei cântă nălțător și rar Cântări de biruință, Apoi se-ntorc și plâng amar De-a Iudei necredință, De spini, de-ostași, și c-a murit... Dar s-a deschis mormântul Și El acum e-n cer suit Și judeca pământul. Și până nu tăceau la prag, Noi nu vorbeam nici unul Sărac ne-a fost, dar cald și drag În ...
Gheorghe Asachi - Vulpea cu coada tăietă
... tâmplare la toți au vederat Că cela ce cu vro zmintă să știe Ș-altul asămene lui vra să fie, Spre n-a fi
Ion Luca Caragiale - Grația domniței
... Văzând că-mprejuru-i acea tinerime Face-atâtea jertfe cu așa cruzime. Totdeun-un suflet c-al ei delicat Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpăcat! Pe când lăcrimează, iată că de-odată, Din desiș, în față-i un cerb se arată, Cu bogate coarne, cu pasul ușor, Asudat de ... meu! Pe-acest cerb, sărmanul, vreau să-l mântui eu; Căci mie-n genuche, el s-a prosternat, Convins că de mine poate fi salvat! Mie în genuche a venit să ceară Grație... Eu nu pot ca să-l las să piară!â€� Și zicând acestea ea ...
Ion Neculce - Letopisețul Țării Moldovei
Ion Neculce - Letopiseţul Ţării Moldovei Letopisețul Țării Moldovei de Ion Neculce Un contribuitor lucrează în acest moment la completarea acestei lucrări. Din această cauză este posibil să existe deficiențe în formatare sau conținut. Vă rugăm să nu faceți modificări în timp ce este afișat acest anunț. În schimb puteți face sugestii în pagina de discuții a articolului. Puteți șterge acest anunț și interveni în articol dacă vedeți că au trecut mai mult de 3 zile de la ultima modificare. O SAMĂ DE CUVINTE LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI DE LA DABIJA-VODĂ PÂNĂ LA A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT Predoslovie O samă de cuvinte Capitolul I Capitolul II Capitolul III Capitolul IV Capitolul V Capitolul VI Capitolul VII Capitolul VIII Capitolul IX Capitolul X Capitolul XI Capitolul XII Capitolul XIII Capitolul XIV Capitolul XV Capitolul XVI Capitolul XVII Capitolul XIX Capitolul XX Capitolul XXI Capitolul XXII Capitolul XXIII Capitolul XXIV Capitolul