Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1701 - 1710 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Dimitrie Bolintineanu - Țepeș și solii
... De români și lacrimi în nenorocire! Viață și domnie le nesocotesc Ale mele lupte vouă-o dovedesc; Însă țiu la țară, țiu la neatârnare; Țiu ca să-mi fac neamul lăudat și mare! Am fost foarte aspru, și-ale mele mâini Au vărsat atâta sânge de români! Dar al vostru sânge ce ... lacrimi cel ce vă vorbește. În mijlocul celor ce mă-nconjurau. Și pe o coroană țara lor trădau, Nu puteam într-altfel face eu unire, Ca să scap românii de a lor robire. Dară, brațu-acesta este sângerat, Însă-al țării dușmani nu l-au cumpărat!" La aceste vorbe, ceata ostășească Strigă cu poporul: ,,Tepeș să
Dimitrie Anghel - Melancolie (Anghel)
... 14 nov. 1899 (sub titlul "În grădină") Miresme dulci plutesc în aer sub bolți umbrite de liane, Și-i liniște-n grădina toată și pace ca-ntr-o săhăstrie În care-ar fi murit viața învinsă de melancolie. Din trandafiri, ici-colo, pică petale albe, diafane. Ș-un glas de greier ... imnul vieții, Să rupă liniștea țăsută în jurul celor ce-au să moară; Își face cuib uitarea tristă și pacea crește funerară, Pe unde pasul nu mai calcă și nu mai cîntă cîntăreții. Cu visuri, cu gînduri frumoase, cu fantazia mea, cu viață, Învins de-o milă nesfîrșită aș vrea să-npoporez natura; Dar brațele îmi cad trudite și mută îmi rămîne gura, Simțind-nelămurit în mine că numai liniștea-i măreață. Un cînt, cît de ... el oare-o pîngărire, Cînd e atîta armonie în ne-trerupta, sfînta pace? Grădina e-o poemă dulce și, vezi tu, vîntul care tace, E ca o mînă adormită pe coarda rupt-a unei lire. Somn bun ș-odihnitor, natură, somn bun; cîntărilor vieții Azi prețuiesc tăcerea morții - veni ... prin povești
Alecu Donici - Lupul la pieire
... Alecu Donici - Lupul la pieire Lupul la pieire de Alecu Donici Un lup noaptea, vrând să intre tiptil la vro oierie, Nimeri din întâmplare tocmai într-o câinărie. Simțindu-l pe sur aproape, câinii toți s-au întărtat. Lătret, urlet, hreamăt ... ridicat. Înarmați cu puști, ciomege, Vânătorii se grăbesc care dincotro s-alerge. Câinii în a lor iuțeală Dau pe unde pot năvală. — Nu lăsați, băieți! le strigă un vânător mai bătrân. Dați lumină! Dați lumină! Să-l prindem viu pe păgân!" Un alt scăpără îndată Și, când la gard: ce să vadă! Lupul cinchit într-un colț, Cu ochi crunți, cu păr pe dos, clănțăia din dinți la toți. Dar văzând că nu-i de șagă, că pieirea-i s-au ales: — Oameni buni! le zise. Stați! Și voi, câini, ce-mi sunteți frați! Eu aice sunt ... la neamul lupesc Pace să statornicesc. (Sigură ca la războaie: vecinică, nestrămutată, Până la întâi gâlceavă cu care pacea-i curmată.) Prigonirile pornite între noi să le lăsăm Și prieteșug, credință, unii altor să jurăm. Vitele fără de grijă vor petrece despre noi Și chiar înșiși noi de alții vom păzi bietele oi... — Ei, măi dragă! îi răspunse ...
Dimitrie Bolintineanu - Avuși tu zile mândre
... Tăcerea de morminte zdrobitul sân cuprinde. Pe numele tău splendid uitarea se întinde. Copiii tăi cei vitregi se-mbată toți d-amor, Când lacrimile tele ca râuri se strecor, Când sub loviri cumplite tot corpul tău tresare Când... te fărâmă sub cruda-i apăsare, Când umilința crudă coboară capul tău, Când ... toate-n rău! Pe fața ta cea verde mulți oameni rătăcesc, Dar inimile-s moarte: nimica nu doresc, Nimica decât umbra sub care se strecoară, Ca păsările nopții ce-n noapte vor să moară... Plângi, patrie de doruri, cu lacrime de sânge! Cu sufletul în moarte, suspină și te plânge! III Dar, prin aceste lacrimi durerile îmbuni! Nui ... Aceste mândre lacrimi, o, patrie dorită, Sunt viața ta ce fuge, sunt inima zdrobită! Complângerile tele răsun ca la mormânt Și fruntea ta se-ndoaie ca crinul dulce-n vânt. Speranța nu mai luce prin lacrimile tele. Durerea te hrănește din crudele-ndoiele. Dar floarea de speranță ce stinge crudu-ți dor Răsare poate dulce departe-n ... păstrează pentru tine! Toți fiii României nu sunt ai vieții sclavi. Pământul bărbăției mai poate naște bravi. Deci cugetele-ți toate ce te-narmară, foarte,
Ștefan Octavian Iosif - Apa morților
... ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. El s-a răznit din ceată, și-a alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le-nțeleaptă Că nu-i decît părere, și moarte-n zări l-așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu-l mai iartă s-ajungă pe tovarăși Și n-o să mai se-ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce ...
Alecu Russo - Palatul lui Duca-vodă
... o cameră boltită, tupilată, întunecoasă, în al cărei colț, de-a stânga, se arată o gaură prin care de-abia încape omul, pentru ca să intre în o altă cameră, asemenea întocmai ca cea dintâi. Amândouă sunt zidite pe aceeași linie cu iatacul doamnei . Care a fost menirea acestor tainițe?... Las această întrebare pe seama arheologilor ... între coarne o stea; în dreapta un soare, în stânga o lună, dedesubt o cruce și primprejur o inscripție încă bine păstrată. Grăbească-se arheologii să o copieze, căci timpul macină. În stânga porții se înșiră niște case mari cu două rânduri, ce par a fi mai moderne; iar ... este o zidire de formă rotundă, a cărei boltă este o adevărată minune de eleganță și de măiestrie. Lumina o primește pe deasupra ca domnul Panteonului. Ce păcat că acel mic cap-d'operă de arhitectură servea, precum se spune, de bucătărie! Biserica se ridica mai în mijlocul ogrăzii ... al familiei sale. Domnul ține în mâna dreaptă planul bisericii. N.B. — Se zice că o parte din dealul Cetățuiei s-ar fi dărmat — nu ...
Ion Heliade Rădulescu - Foile și cărbunele
... nuca de mare, Dar viu, arzând bine, căzu d'întâmplare Din hârbul cu spuză, sau chiar din lulea Unui sătean care se ducea acasă Sau să-și facă focul, să-și cate de masă, Sau cine mai știe ce treabă avea. Aci prea aproape, după drum, nevoi Erau niște foi, Al căror stăpân Era un ... și somnu-l furase. "Ce soartă te-așteaptă, sărmane cărbune! Curând te vei stinge și, negru tăciune În zece minute, bun n-a să mai fii Decât pe perete să scrie cu tine Și să rânjărească care cum îi vine, Să facă la pozne dracii de copii. Dar ce mai renume când m-ai asculta! Eu să suflu-n tine, și tu-n lemnărie Să te oprești țintă și să-ncepi a da Colea un foc țeapăn! Ce mai bărbăție! Ce nume ți-ai face chiar în istorie! Gazetele toate tare-ar bucina ... vorbea, Și bietul cărbune ce nu se gândea? Licurea acuma mereu de trufie Și de bucurie; N-apucă să zică fatalul său da , Și-ncepu să sară sub iutea suflare, Ce în șuierare Drept între surcele flacăra-l mâna. S-aprinser-acestea, ș-apoi lemnăria Luă foc întreagă, vâlvoarea se-ncinde
Constantin Stamati-Ciurea - Către Silvestru Morariu-Andrievici
... onoarea a Vă întâmpina pe calea vieții mele, am știut a Vă înțelege și a Vă prețui, încredințându-mă că nu în zadar Dumnezeu V-a însemnat soarta de cârmaci al unui popor, care negreșit Vă adorează ca pe un eminent apostol al adânc înțeleptei noastre religiuni. Eu, smuls de soartă de la sânul mamei patrii, rămăsei ca orfan din leagăn înstrăinat de ea până acum aproape de mormânt. Numai din spusele străinilor știam că sunt o părticică din corpul viguros al unui ... în inima mea, împodobindu-l în gând cu cele mai strălucite odoare, precum face un logodnic cu mireasa sa. Eu cercai cu lira mea poetică să vorbesc limba patriei, să dezmierd acel odor scump, cum mama Română mă dezmierda când mă legăna în pruncie. Ea, murind, mă strânse în brațe ținându-mi obrazul lipit de ... de ce adoarme ținându-mă la piept. În curând buzele ei se răciră și brațul îi înțepeni; ea adormise somÂnul etern, pe care eu nu-l înțelegeam, precum nu știam și ce soartă mă așteaptă. Trist îmi este gândul că, ajungând la ultima stațiune a călătoriei vieții mele, ...
Paul Zarifopol - G. Ibrăileanu: Studii literare
... a zis vreodată textual, în formulă atât de simplu populară, că de la tragicii greci n-a mai existat scriitor că Turgheniev, nu rămâne decât să notăm această memorabilă ciudățenie. De altfel, îmi pare că istoria literaturii ruse a casat de mult formula indistinctă pe care o repetam aproape ... îi interesează doar gramatica; și versul este pentru ei un izvor al istoriei sunetelor, și atât. Așa se învață și în școală, așa-numita metrică; ca și cum versul s-a născut dinadins pentru că să aibă grămăticii de unde să mai studieze sunetele. Este drept că în vremea veche, formele versului erau strict impuse după genuri; dar posibilități de a diferenția expresivitatea au ... cuprinsul stilisticii zice Boeckh. Patruzeci de ani am studiat metrica și muzica veche spune ThĂ©odore Reinach în prefața manualului său de muzică greacă și nu știu să scandez adevărat o odă a lui Pindar sau un vers al lui Bacchylides. A scanda adevărat, înțelegem: a-și ... clase cărora Napoleon Brănzău sau Ricard Dascalovici le sună elegant foarte. Nume de tipul acesta am fi găsit neapărat în Caragiale, dacă ar fi apucat ...
Dimitrie Bolintineanu - Călugărenii
... de dor, Vor roși de viața părinților lor. Însă vom învinge... Cu săbiile-n mână N-a supus străinul patria română. Ceea ce nu speră, nu-i demn să merite Fructele speranței cele dobândite." Zice. Toți de fală seamănă-mbătați. Domnul trece podul cu puțini armați. Patru pași de frunte cearcă să-i poprească, Dar românii treier armia turcească. Astfel mândrii vulturi către vânturi zboară, Despicând curentul care-i împresoară. Precum două râuri peste câmpul lat Se ... luptă pe păgân îl cheamă Și combat cu dânsul fără nici o teamă. Însă tineri încă, junii frățiori Sub a lui secure cad ca trei dulci flori. Caraiman cu calul peste dânșii pasă, Dar Mihai sosește, vede crudul pașă — ,,Nu-i curaj cu pruncii a te măsura. D-ești voinic, cu mine vin-a te lupta!" Astfel zice domnul și spre ... amețeală singuri se-ntr-omor, Se strivesc sub arme și sub caii lor. Mulți, de crudă spaimă, se aruncă-n apă, Însă nici acolo zilele nu-și scapă; Apa mocirloasă îi reține-n fund; Câți silesc să ...
Gheorghe Asachi - În ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard
... În ocazia zborului aerostatic a madamei Blanchard de Gheorghe Asachi întreprins la Roma, la 1811, când în ceri se vedea cometa cea mare Nu țintiți de-acuma ochii cătră steaua înfocată, Ce întinde preste ceruri coama sa de ră menire. E deprinsă de mult Roma cu asemenea privire, Azi ... ei secrete, ce-i a lumei armonie, Și cu ea domnia-mparte preste sfera cea stelită. La pământ, de unde zboară, de-amu nu mai vra să vie, Că puternicul ei cuget mai înalt o tot învită, Și în ceri de nu ajunge, este deamnă ca să