Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru O?EL
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 1042 pentru O?EL.
Ștefan Octavian Iosif - Lenore (Iosif)
... și-n jos Prin gloata de oștire Nici unul, vai! din câți veneau N-aveau de Wilhelm știre, Iar când, pe rând, trecură toți, Durerea o înfrânse Țipând se tăvăli pe jos, Și plânse, plânse, plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și ... sunt pierdute! Nici Dumnezeu, nici iadul chiar Nu poate să-mi ajute! — Dar, fată, dacă te-a uitat Necredinciosul mire, Și poate el cu alta azi Trăiește-n fericire? La dânsul nu te mai gândi, Și-l vei uita cu anii, Când el răsplata-și va găsi În ghearele Satanei! — Ah, mamă, ceea ce-am pierdut Pierdut rămâne, mamă! La ce, la ce m-am mai născut ... mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi spuneți! Ah, viața mea! Lumina mea! Strângeți
Gottfried August B%C3%BCrger - Lenore (Iosif)
... și-n jos Prin gloata de oștire Nici unul, vai! din câți veneau N-aveau de Wilhelm știre, Iar când, pe rând, trecură toți, Durerea o înfrânse Țipând se tăvăli pe jos, Și plânse, plânse, plânse... Bătrâna o găsește-n drum, O scutură, o cheamă — Ah! mamă, Wilhelm este mort! E mort de bună seamă! Să piară lumea! piară tot! Ar fi cu mult mai bine. Nedrept și ... sunt pierdute! Nici Dumnezeu, nici iadul chiar Nu poate să-mi ajute! — Dar, fată, dacă te-a uitat Necredinciosul mire, Și poate el cu alta azi Trăiește-n fericire? La dânsul nu te mai gândi, Și-l vei uita cu anii, Când el răsplata-și va găsi În ghearele Satanei! — Ah, mamă, ceea ce-am pierdut Pierdut rămâne, mamă! La ce, la ce m-am mai născut ... mânăstire Mireasa fără de noroc În cer găsește mire! — Ah, mamă, ce mi-e cer și rai! Ah, mamă, ce mi-e raiul? Cu el, cu el e raiu-ntreg Și fără Wilhelm, iadul! Nici nu mai vreau să cred nimic, Nimic din câte-mi spuneți! Ah, viața mea! Lumina mea! Strângeți
Ștefan Octavian Iosif - Regele din Thule
... de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Lumina literară , 17 martie 1913 Era în Thule, departe, Un rege lăudat Și căruia, iubita, la moarte, O cupă de aur i-a dat. El bea din ea la ospețe, Ținea nespus la ea, Și ochii-i mureau de tristețe De cîte ori o sorbea. Și cînd a fost să moară, Urmașilor lăsă Orașele toate din țară, Dar cupa o păstră. Acolo, pe țărmul mării, În sala din vechiul castel, Cu toți fruntașii țării La masă șade el. Bătrînul crai se scoală, Închină înc-o dat' Și-azvîrle cupa goală În valul înspumat. Cu ochii stinși sub pleoape, O
Johann Wolfgang von Goethe - Regele din Thule
... de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Lumina literară , 17 martie 1913 Era în Thule, departe, Un rege lăudat Și căruia, iubita, la moarte, O cupă de aur i-a dat. El bea din ea la ospețe, Ținea nespus la ea, Și ochii-i mureau de tristețe De cîte ori o sorbea. Și cînd a fost să moară, Urmașilor lăsă Orașele toate din țară, Dar cupa o păstră. Acolo, pe țărmul mării, În sala din vechiul castel, Cu toți fruntașii țării La masă șade el. Bătrînul crai se scoală, Închină înc-o dat' Și-azvîrle cupa goală În valul înspumat. Cu ochii stinși sub pleoape, O
Alecu Donici - Nada și chiticul
... Donici Deși n-am darul de ghicit, Văzând însă pe flutur pe lângă lumânare, Prezicerea-mi îndată își are-a ei urmare: Că el nu scapă nepârlit! Aceasta-i o asemănare, Din care cititorii pe samă-și vor opri Cât bunele lor simțuri în parte vor dori. Iar eu aud adese iertând întâi greșală Sub ... se face mai ploioasă, Iar vârsta naintată de vorbă bucuroasă. Să las dar alte pilde și fabula să-mi spun, Așa precum mi-au spus-o și mie un om bun. La heleșteu, nu mare, în unda-i acea lină, De caracudă plină, Cu undițe băieții și leneșii din sat Chitici ... undea neîncetat. Unditul, ca și pânda, vrea mai ales răbdare... De multe ori pescarul în lungă așteptare La legănânda plută se uită neclintit: Ea piere; el smucește Și-n loc să tragă pește, Se-ncredințează numai că nada i-a lipsit: Chiticul de sub mână îi și făcu răpire ... un chitic sprinten, sumeț din a lui fire, Cam înșela adese și pe pescarii mei. Dar nu-i trecu prea multe; căci într-o ...
... ce de mînă nici cum nu îl lăsase Ca nici odat-acuma de plîns ea se sfîrșea. Aci-i înalță mînă de fruntea ei lipind-o, Aci iar de la frunte la sîn i-o pogora ; Apoi cu-acele lacrămi de dragoste udînd-o Nici cum să se despartă de el nu se-ndura. Cu multele suspinuri și dorul ei s-aline, Sărmana copiliți, și-n munți ea l-ar urma ; Nu te mai duce-i ... Ca s-o grijească, singur e slugă și stăpîn. Mai lasă, mamă plînsul și vezi de te gătește, Te-mbracă și te spală că poimîni o să-l vezi ; Și-ndată-ți fac și nunta, cu el tu te-nsoțește, Apoi și zi și noapte tu tot cu el să șezi. Ca cînd îș văz cum vine p-acelii muchi verdeață Cu ochii lui cei veseli, cu păru-i cel bălan, Și țint-apoi ... a adormit... Bătrîna îngrijată l-al fie-sii dor mare Își blestema minutul în care-o a născut ; Eu nu știu ce-o fi asta, zicea ea cu mirare, Ce-o ...
Constantin Negruzzi - Împăratul Albert
... sunase pentru Elveția la 1 ianuar 1308 și la 15 a acestei luni, până a nu sosi încă veste la împăratul, el află stricarea armiei sale în Turinga; porunci îndată o nuouă strângere de oști, vesti că va mergi însusi în capul lor, și făcu cu obicinuita lui hărnicie toate gătirile astei nuouă campanii; ele era ... tovarăși ai săi, în vreme ce armia era încă pe celalalt mal, și ei plecară de fugă care încotro; lăsând pe Albert murind fără ajutor. O femeie săracă, care trecea, alergă spre el și șeful imperiului german își dete duhul în brațele unei cerșătoare care îi ștergea sângele cu strențe. Această întâmplare a întârziat campania, dar ... celelalte cantoane pe care tractatul de la 1815 le a adus la număr de douăzeci și două. Cât pentru Wilhelm Tell, care luasă o parte atât de înseninătoare în această revoluție, după ce îi găsim urma pe câmpul bătăliei de Laupen, unde s-a luptat ca un ... să-l aflăm în ceasul morții sale, care a urmat precum spun, în primăvara anului 1354. Topitul zâpedelor îmflase apa Schachen care luasă ...
... sta să-și întindă, Pământul întreg să-l cuprindă, un răcnet de leu, din adâncul Sălbaticei Asii, îi spune că nu-i încă lupta-ncheiată. O, nu, Ilderim, nu e încă pământul pustiu de viteji: Timur îți stă-n față, iar spada-i e soră cu spada lui Mircea, Și ce ... purtat. Ci iată că-n seara din urmă, strângându-și în pinteni arapul, Cărare-și despică-n năvală Timur cu hangerul în mână. Sporește cu el vălmășagul amestec de glasuri pripite... Din mijlocul lor se aude un muget de fiară-njunghiată. E prins Baiazid și deodată se stâmpără clocotul luptei. E ... vrajă. Mai sunt oare fulgere-n ceruri?... Pământul pe-al lui și l-a stins! Timur își privește vrăjmașul cu liniștea celui puternic. O cușcă de fier i s-aduce... În van, Ilderim, te mai zbuciumi, Și hainele-ți rupi de pe tine, și fruntea ți-o sângeri de gratii! Acesta-i palatul în care de-acum îți rămâne să cugeți Ce șubrede ș-amăgitoare sunt toate măririle lumii... Așa l-au ... ce, cu groază, de numele lui pomeneau; Opreau la răspântii, ș-un crainic vestea de isprăvile lui; Uimiți ascultau trecătorii, privind la momâia din cușcă O
George Coșbuc - Pe pământul turcului
... la noapte? Tot acolo, răspunde bărbatu-n grabă. Ambii tac. Nevasta-ncepe planuri tainice: O drace! El doarme la noi și asta n-am știut-o! Cum aș face, Ca să mă-ntâlnesc cu dânsul! Nu știu ce plan aș afla!... A! te-am prins, măi Constantine! Ea gândea ... sărind degrabă câte patru-cinci fuștei; Zboară,-aleargă și se duce, ca de duhul rău purtată, Și se-ntoarce-n câtă vreme bați cu fălcile o dată. Omul meu o ia vulpește, și a sale-mbucături, S-ajungea una pe alta pe grumazi, prin călcături. Mai la capăt zice dânsul: Mi-aș lua ... spaimă intră-n mine șaptezeci de mii de draci! De-i fac zamă se răstește, dând vina că nu-i sărată; De-i pun sare el înjură, că-i zama slatină toată! De fac foc, el toarnă apă preste el; de merg în sat, Mă pândește pe tot locul, nu vorbesc cu vrun bărbat. De-aduc apă, el o varsă ori o toarnă preste mine: Pentru el nimica-n lume nu-i făcut cum se cuvine! Pune-mi nume de ocară, și mă face pui de drac Și într-adevăr, bădiță, ști ...
Vasile Alecsandri - Ștefăniță Vodă
... vede, Dar nici bea, nici veselește, Ci cu ochii lung privește La copila Dihului, Surioara Mihului, Mihului voinicului Din valea Cobiului. Că e mândră ca o floare, Și de ochi fermecătoare, Și de suflet iubitoare, Unde-o vede Domnul moare! ,,Copiliță, drăguliță, Cu sân alb de porumbiță, Umple cupa mea de vin, Ție, dragă, s-o închin Ș-apoi cântă-mi viers de dor Cu glas dulce, răpitor, Cântă-ți, dragă, cântecul, Că mi-e drag ca sufletul!" Copilița se închină ... întinde-o cupă plină, Apoi zice încetișor Un viers dulce, plin de dor: ,,Frunză verde stejărel, Am un frate voinicel Și mă tem amar de el! Frunză verde măr domnesc, Am un Domn care-l iubesc Și de dânsul mă-ngrijesc. Vai de mine' cum să fac Pe-amândoi să mi ... i duce tu pe mine?" ,,Ba, te-oi duce eu pe tine De-i lăsa tu oștile Să-mi păzească oile, Că de-oi pierde-o mielușea Oi slugi un an pe ea, Și de-oi pierde un mielușel Oi slugi doi ani pe el". Domnul oștile lăsa, Cu ciobanul se lua, Singur, singur, singurel Pe
Petre Ispirescu - Poveste țărănească
... a poruncit să păzim câte unul singur. Și astfel, cum veni seara, se duse la locul de pândă. Și deoarece știa ce-l așteaptă, el își luă cu dânsul armele și se găti bine de luptă. Pe la miezul nopții se pomeni și el cu cineva că vine. Vru el să întrebuințeze armele; dară unde îi dădu ăla pas; căci el se arătă ca o vedenie ieșind ca din pământ, și se luară la trântă. Lupta fu crâncenă, căci duhul necurat, duh necurat era cel ce venea să dezgroape pe ... un fel de glas, dară fără să știe el ca ce să fie. Stete locului, și mai ascultă. Auzi ca și întâi. Se mai uită o dată, dară nu văzu pe nimeni. Ce să facă? Să se ducă acolo, nu-i da meșii, că nu știa ca ce drăcovenie o fi aia. Atunci întinse și el arcul, dete drumul săgeții și tranc! lovi drept în capacul crăcătiței, și îl dete jos. Într-aceeași clipeală, toată pădurea începu a hăui ... să-l chinuiască până l-o omorî. Iară cel mai bătrân dintre dânșii zise să-l lase cu viață, căci cine știe la ce le-o ...