Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru LEGE
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 802 pentru LEGE.
Alexandru Vlahuță - Vierme fudul
Alexandru Vlahuţă - Vierme fudul Vierme fudul de Alexandru Vlahuță Lut însuflețit de raza vecinicei dumnezeiri, Aluat în care cerul cu pământu-i plămădit, Tainică verigă care leagă cele două firi: Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit. Vierme tăvălit în tină, care muști din cer cu dinții, Urieș semeț, pe care o suflare te doboară, Tu, a cărui mână scurmă măruntaiele științii Și a cărui cugetare ia nimicul drept comoară, În zadar te-ncerci a rupe pânza care te desparte De enigma nepătrunsă: Ce a fost? și ce va fi? Cartea facerii e noapte, iară cealaltă carte Nu e scrisă, sau de-i scrisă, nu ți-e dat a o citi. Ai în față și la spate două semne de-ntrebare, Tu-ți trudești, sărmane, mintea ca să afli vrun răspuns; Rătăcind ca un nemernic pe a vremurilor mare, Cerci zădarnică cercare în noianul nepătruns. Și când mintea ta zdrobită de nebuna-i alergare Abia poate să mai iasă din a vremii adâncime, Și când vezi că ziditorul n-a lăsat un drum pe care Să se urce orbul vierme pân la sfânta- ...
Alexei Mateevici - De unde vine numirea nașterii mântuitorului nostru - Crăciun%3F
Alexei Mateevici - De unde vine numirea naşterii mântuitorului nostru - Crăciun%3F De unde vine numirea nașterii mântuitorului nostru - Crăciun? de Alexei Mateevici Numirea aceasta-i foarte veche — și despre iscodirea ei s-au spus multe. Cu toate acestea, și pân-acuma nu se știe lămurit de unde a venit această numire în limba moldovenilor noștri. Să cercetăm trebuința aceasta mai de aproape. Să luăm în vedere că limba noastră, care s-a născut odată cu primirea sfintei credințe a lui Hristos, a păstrat vreo câteva urme și din acea vreme, când strămoșii noștri au fost încă păgâni. Așa-s, de pildă, numirile sărbătorilor păgânești, pe care norodul nostru adeseori le păstrează încă și acuma: Rusaliile, Joile Mari și altele de felul lor. Așa-s și numirile zilelor săptămânii, care se trag din numirile dumnezeilor păgânești ale vechilor romani, din care ne tragem și noi: luni, de la dumnezeoaia Luna; marți, de la Mars — Dumnezeul războiului; miercuri, de la Miercurie — Dumnezeul negustoriei — și așa mai departe. Păgânătatea și-a lăsat unele urme de ale sale în limba și obiceiurile norodului nostru până în vremea de astăzi, ...
Alexei Mateevici - Deasupra Târgului Bârlad
Alexei Mateevici - Deasupra Târgului Bârlad Deasupra Târgului Bârlad de Alexei Mateevici Deasupra târgului Bârlad Trecut-a un aeroplan Ș-un snop de pâine-a aruncat Cules din lanuri de german: ,,Noi semănat-am primăvara Cu pâinea voastră toată țara, Grădină, vale, deal și șes, -- Ș-acuma roada am cules. Mai mult de foame nu ni-i frică, Sătui ne ține Muntenia, Degeaba oastea se ridică, Și prinde toată România". Așa hârtie-a fost legată De-un snop de pâine aruncată. O, Doamne, unde-i ispășirea, O, Doamne, unde-i mântuirea? Străinii ne-au mâncat sudoarea, Iar noi ne chinuim flămânzi. Pământul, ce ne-a fost ca floarea, Din colț în colț tu îl aprinzi. Afurisirea cadă, Sfinte, Judecătorule Părinte, Pe cei ce țara ne-au vândut Și robi năvalei ne-au făcut. Dar milă fie-ți de creștini, Ce spicul din sudori îl crește, De-un biet, nevinovat român, Ce-și spune-amarul românește. Vezi, Sfinte, țara-i țintirim, Ne izbăvește de hârșim, Și pentru chinuri și sudori, Și pentru bieții muncitori, -- O, Doamne, vie ispășirea, O, Doamne, vie mântuirea. Mărășești, 15 iulie
Alexei Mateevici - Dumnezeu Dumnezeu de Gavril Romanovici Derjavin Traducere de Alexei Mateevici - Noiembrie 1911 O Tu, ce ești Nemărginire În viețuirea vie a firii, În veacuri fără despărțire Treime a dumnezeirii! Duh unu-n toate aflător, Duh nezidit, dar ziditor, Ce nu-L pătrunde duhul meu, Ce toate-n Sine împlinește, Zidește, cuprinzând păzește, Al Cărui nume-i Dumnezeu! A măsura adânca mare, A număra a Ta făptură, Chiar de-ar putea o minte tare, Tu n-ai nici număr, nici măsură. Nici duhurile luminate De Tine-n ceruri așezate, Nu cercetează a Ta fire. Gândirea doar spre Tine zboară, Ca în măria Ta să piară, Cum piere-n veacuri o clipire. ,,Naintea vremilor chemat-ai Din bezne-a lumii plămădeală, Iar vecinicia-ntemeiat-ai În Sine, spre a noastră fală. În Sine toate împlinind, Din Sine vecinic strălucind, Tu toate-ntreci, ce ai zidit; Căci le-ai zidit cu un cuvânt Și tot zidind și mai zidind, Ai fost și-i fi în veci mărit. Un rând de firi în mâine ții Și cu puterea Ta le-nvii, Unești începere, sfârșit, Dai ...
Alexei Mateevici - Frunza nucului
Alexei Mateevici - Frunza nucului Frunza nucului de Alexei Mateevici Tatei Frunza nucului tresare, Oglindindu-se în lac; Vântul un miros de floare Îmi aduce din Bugeac. De ce tremuri, frunzuleană,-- Fiica nucului rotat,-- Ce fior de prin poiană Firea ți-a cutremurat? Eu cu ierbile poienii N-am nimic de împărțit, Jale mi-i că moldovenii Încă nu s-au înfrățit. Vântul șuieră prin creste, Vine zburător prin văi Și-mi șoptește trista veste Din Bugeac de la ai tăi. Doarme tata somnul morții, Și buneii-s în mormânt, -- Iar cei vii, prin voia sorții, Duși din cele locuri sânt. De la morți aduce știrea Vântul veșnic zburător: El din flori a prins șoptirea, Flori de la mormântul lor. Fie-așa, dar nu mi-i teamă Despre soarta celor părți! Dragostea ades mi-o cheamă Fala câmpurilor verzi. Mare-i fala din câmpie, Dar bătrânii ți-s mâhniți. Dragostea de unde-ți știe, Că vor fi toți înfrățiți? Dragostea adânc mă leagă Cu părinții răposați. Știu: din liniștea lor dragă Răsări-vor numai frați. Mărășești (Moldova), 12 iulie
Andrei Mureșanu - O privire peste lume
Andrei Mureşanu - O privire peste lume O privire peste lume de Andrei Mureșanu Deșert e tot ce vede semețul ochi supt soare Și nu e fericire deplină pre pământ; Un vis e ce-amăgește ființa muritoare Din oara când se naște și până la mormânt! Văzutu-s-a om cândva să zică l-a sa moarte: “Mă duc cu bucurie, c-am fost și-s fericitâ€�? Un rege-a stat în lume, a cărui rară soarte La altul în natură cu greu a mai zâmbit; Și iată că el singur a scris cu-amărăciune, Târât de-a lumei valuri, ce turbă ne-ncetat: “Nimic supt cer statornic, ci tot deșărtăciune, Deplină fericire supt soare n-am aflat!â€� Un tată se silește s-adune-averi în lume Încungiură oceanuri cu mii nefericiri, Când fiu-i se răsfață văzând că are sume Ce pot să corespundă la oarbele-i simțiri! Un jude calcă legea, cu scop să mulțămească Desfrâul unei patimi de care-i subjugat; În urmă dă prinoase, cu scop să amuțească Simțirea conștiinței ce-l mustră ne-ncetat. Un trântor suge mierea ...
Antim Ivireanul - Duminecă la fevruarie 3 zile, răspunsul ce am dat a doa oar
Antim Ivireanul - Duminecă la fevruarie 3 zile, răspunsul ce am dat a doa oar Duminecă la fevruarie 3 zile, răspunsul ce am dat a doa oar de Antim Ivireanul En p§si to±V l¨goiV sou mimnŇskou tˇ șskatˇ sou, kaÅ» eÅ»V t¨n ałĘna aÅ‚c ¦martŇseiV zice Sirah. Iarăși și a doa oară fac supărare măriei-tale cu această puținică a mea cucĂ©rnică scrisoare și zic cuvântul lui David: Mâniiați-vă și nu greșiți cĂ©lia ce ziceț în inimile voastră. Și ia seama (pentru dragostea lui Hristos) acestor scrise cu gând drept și de pohtești ca să fii și măriia-ta odihnit și fără vătămare sufletească și să fiu eu mulțumit, mă rog ține cumpăna judecății drept și nu lăsa să-ț spurce unii și alții auzurile, cu vorbele lor cĂ©le otrăvicioase. Că zice David: Mincinoș fiii oamenilor în cumpene a face strâmbătate. Măriia-ta, când ai trimis la mine pe părintele Nisis, mi-au zis chiar în față, au să fac, după cum îmi poruncești măriia-ta paretisis de voia mea, au peste 15 zile vei face ...
Antim Ivireanul - Noao porunci mari ale bes%C3%A9ricii
Antim Ivireanul - Noao porunci mari ale bes%C3%A9ricii Noao porunci mari ale besĂ©ricii de Antim Ivireanul 1. Că să cuvine a ne ruga lui Dumnezeu cu înfrângere de inimă și cu umilință. 2. Să păzim cĂ©le 4 posturi ce sunt poruncite și legate: al Nașterii lui Hristos, al Paștilor, al Sfinților Apostoli și al Maicăi PrĂ©cistii. 3. A cinsti pre părinții cei duhovnicești carii să roagă pentru noi la Dumnezeu ca niște slugi ai lui Dumnezeu și trebue să ne sfătuim cu dânșii pentru cĂ©le sufletești. / 4. A ne ispovedui păcatele noastre de 4 ori într-un an în vrĂ©me de post înaintea părintelui celui duhovnicesc, carele va hirotonit pre lĂ©ge creștinĂ©ște, iară cei mai cu evlavie de 12 ori, iară cei mai proști măcar o dată într-un an. Și care vor fi bolnavi să să ispoveduiască mai adĂ©se, făcându-și și maslu și să se cuminece adĂ©se; și așa să vor face părtași vieții cei de vĂ©ci. 5. Să nu să cetească cărțile ereticilor nici dăscăliile și învățătura lor cea hulitoare să nu să asculte de cei ce nu-s ...
Antim Ivireanul - Pentru taina ispovedaniei sau a pocăinței
... pocăinței / iaste putĂ©rea ce au dat mântuitoriul nostru numai sfinților lui ucenici și apostolilor, după cum zice la Mathei, în 8 capete: Câte veți lega pre pământ i proci (pentru aceasta vom arăta mai pre larg la învățătura ispovedaniei). Iară sfârșitul iaste să să curățească omul de păcat și să ...
Anton Pann - Însoţirea Însoțirea de Anton Pann Amorul cînd să-ntărește Între cei ce să-nsoțesc, Unul și alt pătimește Osebiți cînd viețuiesc. Nu pot ei cînd să desparte Să petreacă mulțămiți, Și o parte ș-altă parte Ummlu și șed mîhniți. Nimic nu-i mai veselește Din cîte sînt pre pămînt, Lumea toată le negrește Amîndoi dacă nu sînt. Inima lor ia plăcere Ochi în ochi cînd să privesc, Atuncea simt mîngîiere Ș-atuncea veseli trăiesc. Că Amorul unde este Deopotrivă la doi, Totdauna sînt aceste Ș-alte mai multe nevoi, Auzi, Nica mca iubită, Ale Amorului legi N-au critică osebită Lesne poți să le-n-țelegi. Această lucrare se află în domeniul public în întreaga lume, deoarece autorul a decedat acum cel puțin 100 de
Artur Stavri - În fericire În fericire de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție I A fost să mi te-arăți în cale, Asupră'mi blînd ochii să'ți pleci, În farmecul privirii tale, Durerile să mi le 'nneci Ș'in trista mea singurătate A fost să te înduri să vii, Vieții mele 'ntunecate Stăpînă pururea să fii: — Din șirul basmelor senine, Mireasa dulce, te-ai deprins, Și drăgălaș pășind spre mine, Mînuța albă mi-ai întins. Ș'am stat ca un copil cu minte În fața ta înfiorat, Uimit de-atîtea gînduri sfinte, De-atît noroc ne mai visat: De mult a noastre inimi poate, Fără să știm, s'au cunoscut, Căci prea ne-am înțeles în toate, Din clipa 'n care ne-am văzut. Nici mai cercarăm a ne spune Cu vorbe vechiul nostru dor; A noastre gînduri de minune Se 'nțelegeau în limba lor... Ce vorbe-ar fi putut să'nșire Adîncul rost din ochii tăi, Din calda, umeda privire Și din surîsul tău dintăi!... Ș'acum, pe gînduri, lîngă tine, Cînd amuțesc ceasuri întregi, Și cînd te simt, frumos și bine, Cum mă ...