Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru JOCURI
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 457 pentru JOCURI.
Ion Luca Caragiale - Câteva cuvinte
... fără pretenții de preseanță, direcție sau orice fel de gloriolă toți acei ce țin o pană în mână nu pentru a-și bate joc de ea. Dăm la lumină foaia noastră, sperând că o dreaptă linie de purtare profesională ne va atrage încetul cu încetul sprijinul publicului cult iubitor ...
Ion Luca Caragiale - Decadență
... socoteala guvernului, susținându-mi că sunt situațiuni, în viața popoarelor ca și a indivizilor, când nu se poate vorbi decât în bătae de joc. Și acești domni oratori pretind să mă convingă cu metoda d-lor rece, care n'are alt merit decât logica și înțelesul. Dar eu sunt ...
Ion Luca Caragiale - Liberalii și conservatorii
Ion Luca Caragiale - Liberalii şi conservatorii Liberalii și conservatorii de Ion Luca Caragiale Sunt în România două partide, care se exclud unul pe altul: liberalii și conservatorii, roșii și albii, radicalii și reacționarii. Deși nimeni nu tăgăduește că aceste două partide în adevăr se exclud, părerile în privința lor se deosebesc. D. C. A. Rosetti, cel mai competent om în materie de lupte politice, e de părere că partidul conservator, alb sau reacționar, este o Plevnă internă pe care liberalii trebue să o combată la moarte și viață. Diletanții politici, din contră, sunt de părere că aceste două partide, deși în adevăr se exclud, vor același lucru, adică să ajungă și să rămâie la putere. Noi credem că d. C. A. Rosetti, cu toate că este un foarte excelent bărbat politic, merge prea departe în judecata sa asupra partidului conservator; cu toate acestea - nu împărtășim vederile diletanților politici. De când fericirile liberalismului s'au revărsat asupra țării noastre, liberalii și conservatorii mereu se luptă, și, cu deosebire în cursul celor din urmă doi ani, ne-au dat destule dovezi că o sinceră și neîmpăcată ură îi desparte. O mulțime de oameni au fost dați în ...
... și de cult, cu așa meteahnă... ce ușor i-ar fi unui șarlatan, prost și incult, să-l ducă de nas și să-și bată joc de el!" . Și după ce m-am despărțit de bunul meu maghiar, mi-am zis: "Nu! patriotismul lui e o meteahnă; nu mai e o ...
Ion Luca Caragiale - O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou
Ion Luca Caragiale - O şedinţă la "Junimea" în ajunul Anului Nou O ședință la "Junimea" în ajunul Anului Nou de Ion Luca Caragiale Berbantul Ghermani , cel dintâi sosit, se plimbă agitat prin salon și învârtind bastonul cântă: Ființa-mi jună duios te cere, Scoțând suspinuri neîncetat, Iar tu, iubito, vreo mângâiere Nu-i dai să fie mai ușurat. Jak Negruzzi , intrând, cu vocea stinsă [1]: La jocuri cu Lucsița ades mă întâlneam, Când ea era copilă și eu copil eram, Aveam în tot momentul certări și împăcare, Eu mă certam prin semne și ea cu vorbă tare. Menelaos , după ce a ascultat uimit, dus, transportat cu gândul în Câmpina-Wagon: Aferim, bre, Jak, Ce craidon, ce drac, Mare șarlatan, Îh! Aman, Aman! Jak Negruzzi: Un fruct este puterea, ce-nșeală la privit, Frumoasă-i este coaja, dar miezu-i putrezit [2]. Menelaos , exclamând cu regret: Putere!... oh! puterea, Ioc, puterința mea. Marghiloman , copilul Eyolf al lui Titu, intră călare pe băț: Frunză verde de susai, Oh! vai! Ca mâni vine luna mai Și-alergările de cai, Hi, hai! Tache Laurian apare cântând: Nevastă, bărbatul tău Prăpădi-l-ar Dumnezeu, Căci p-acasă nu-l mai ții, Și ...
Ion Luca Caragiale - Politică înaltă
... a plecat isnaful meu cam supărat, înțelegând că dacă ar fi adevărat ce spun eu, ar fi prea-prea, că vreau adică să-mi bat joc
Ion Luca Caragiale - Slăbiciune
... teamă sute și mii pe mână... — Atunci, joacă și câștigă... — În viața lui n-a pus mâna pe o carte de joc; din contra, jucătorii îi inspiră adâncă aversiune. — Atunci... cum e tânăr, bine făcut și curățel... — A! Domnule! e un băiat plin ...
Ion Luca Caragiale - Sonete (Caragiale)
Ion Luca Caragiale - Sonete (Caragiale) Sonete de Ion Luca Caragiale SONET D-lui Agostino Mazzoli, bariton absolut, cu ocaziunea beneficiului său în opera Ernani Ești rege, și, pe tronu-ți, în plină strălucire Apari ca totdeauna, și gat-a ne-ncânta; Supușii te salută, zicându-ți în unire: Talentul e coroana ce sta pe fruntea ta! E sărbătoare astăzi, splendidă sărbătoare. Mai mult ca totdeauna supușii-ți sunt fideli. Coroana-ți, astă-seară, e mai strălucitoare. O! niciodată, rege, nu vei afla rebeli. Da: regii-și pierd mărirea. În piepturi astăzi bate Dorința cea sublimă de sacra libertate. Urăște lumea sceptrul. A fi supus e trist! Decât să servi un rege, durere nu-i mai mare, Dar... lumea se supune, c-o nobilă-avântare, Când sceptrul este arta și regele artist. SONET Unui cavaler de industrie Fals, malonest, venale, hidos ești, cavalere! Prea bine ți-au zis uniiCoțcar Coțcarovici ; Figura ta, ce-nspiră dizgust și desplăcere, Impertinintă, vilă, tot palme parcă cere: Cum dracul fruntea-n lume cutezi să mai rădici? Vestitele-ți scandaluri azi nu mai sunt mistere. De când, ca paraziții, te-ai pripășit p-aici, Nu vezi, când vrei prin lume și ...
Iuliu Cezar Săvescu - Corbul din Edgar Poe
... rece, cu aripile grele, Pe bustul divei Pallas, deasupra ușii mele, Încremenit rămase, iar ochii lui de foc Lucesc ca ai Satanei și al luminii joc
Jean de La Fontaine - Corbul și vulpea
Jean de La Fontaine - Corbul şi vulpea Jupân corbul câștigase Din negoțul ce-apucase Un bun chilipir de caș, Și cu dânsu-n cioc se duse P-un copac, unde se puse Ca un om l-al său sălaș. Vulpea, ca o jupâneasă, O cam șterge de p-acasă, Și ieșise la primblare; Iar bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndreptă Sub copac, și-n sus cătă: "Jupâne corb, plecăciune! O, Doamne, ce frumusețe! Ce pasăre, ce minune, Ce drag de pene mărețe!... Dar n-are glas; ce păcat!" Corbul, îngâmfat în sine, Nicidecum nu-i veni bine Ca vulpea să-l socotească De mut sau să mi-l vorbească Că e prost l-al său cântat. Lungi gâtul, căscă ciocul Și-ncepu a croncăi. Cașul căzând, vulpea-aci, Cântărețul păți jocul. "Jupân corb, precum se vede, Minte numai îți lipsește; Și fă bine de mă crede Și-nvață, te folosește: Că de mult, foarte de mult, Din punga celor ce-ascult Lingușitorii trăiesc."
Ludwig Uhland - Blestemul bardului
... un mîndru castel, cu vîlfă mare, Strălucitor departe pîn' la albastra mare, Și-n jurul lui prin parcuri, cu înflorite-alee, Săltau fîntîni vioaie în joc de curcubee. Domnea un crai acolo, în țări și prăzi avut. În tron de fier sta palid și de supuși temut ; Căci cugetu-i e ...