Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DA (SPRE, ÎN)
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 888 pentru DA (SPRE, ÎN).
Constantin Stamati-Ciurea - Introducere la volumul Răsunete din Basarabia
... a aflat-o mai târziu, chiar la boierii români din Basarabia, comedia mea Cometa de la 1853 , prin care biciuiam deplorabila educațiune ce se da îndecomun copiilor noștri, lăsați pe mâinile unor servitori ignoranți. Eu însă, fără a da acestor ostilități locale cea mai mică aten¬țiune, am urmat calea apucată, publicând la Odesa în decurs de 30 de ani o serie de piese teatrale, nuvele, fabule etc., toate în limba rusească. Unele din opurile mele dramatice au fost jucate cu succes pe scenele celor mai însemnate orașe ale întinsului imperiu, iar prin drama mea ... adevăr l-au dovedit mulți poeți nenorociți de prin mansardele lor întunecate. Am scris, deci, neputând rezista. Opurile mele cele mai multe le-am publicat în limba rusească, pentru că am fost crescut și deprins cu această limbă, a cărei bogăție și elasticitate permite exprimarea oricărei idei în modurile cele mai variate. Spre a nu depinde de aspra cenzură rusească, am publicat une¬le scrieri în limbile franceză și germană la Viena, editura lui Reiss (1880)*. Ziarele vieneze „Le Danube“ și „Neue freie Presse“ au ...
... și de aceea doarme numai în frac și mănuși albe, păstrând ascunse sub pernă o notă diplomatică, o cantitate respectabilă de pesmeți și… o mitralieră. În timpul zilei, Gayk nu poate suferi altă îmbrăcăminte decât o pedeluță cu brizbrizuri, una în față și alta în spate, și cari se pot foarte ușor da în lături de oricine cu permisiunea sa. Timpul și-l petrece înotând continuu 23 de ore, însă numai în direcțiunea nord-sud, de teamă de a nu ieși din neutralitate. În ora liberă ce-i mai rămâne se inspiră de la muze cu bocanci. A reușit în curând să ne dea o nouă îndrumare în politica noastră externă, emițând cel dintâi și cu multă autoritate părerea că trebuie să luăm pe transilvăneni fără Transilvania; susține însă că trebuie cu orice ... sa, în momentul când aceasta lucra la gherghef. Nu s-a dat înapoi de la nici un sacrificiu pentru a-i da o educație aleasă – având grijă să-i trimită în ...
Constantin Stamati - Dorul de patrie
... Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI I Când aș fi o frunzișoară Ca de zefir aripioară, Care căzând în izvor Plutește pe el ușor, Eu m-aș smulge cu grăbire Din crenguța unde sunt, Aș sări cu mulțumire În pârăuț sau în vânt; Sau aș zbura pân-departe, Peste păduri neumblate, Sau aș zbura peste râpi, Ca pasăre cu aripi, Peste stânci de cremeni oable, Peste răsfățatul ... Oh! și acolo să mor... Unde Ceahlăul desparte Pe Moldova de Ardeal, Și unde Bistrița cade Cu al său limpede val, Ca o fragedă mireasă, În brațele fioroase Al unui aprig bărbat Ca Siretiul tulburat. Acolo drag mi-ar fi mie Sus în văzduh să plutesc, De unde să văd o mie De cadre ce se zăresc; Aice-un șir de culmi nalte. Acolo văi, râuri late, Ce ... săgeată Pătrundea fără de greș Dușmanii cei mai aleși? Unde-s cete cu sinețe A ghibacilor plăieși Ce la războaie-ndrăznețe Bătea numai în cămeși, Cu pieptul și brațe goale, Dușmanii ferecați în zale? Căci glonțul lor mergea drept În ...
Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu
... nu îndrăzniră să-i zică nici pis, ci se apucară să deshame caii întăcere și să ia lucrurile din trăsură. El, cu o șubă până în pământ, peste care era încins cu cureaua de la revolver, urcă scările, intră în sală, unde îlaștepta fetița cu bona, pe care se făcu că nici nu le vede, apoitrecu în seră, unde răsturnă vreo două-trei glastre cu flori, după aceea în sufragerie, apoi iar înapoi, până ce dete cuochii de nevastă-sa: — Da' ce, nu-i nimeni în casa asta? Tincuța se grăbise să-i iasă înainte, dar nu ajunse la timp. — Ba cum să nu fie. Uite, suntem toți în păr. Da' ce ți s-a întâmplat?... — Ia nu mă mai descoase. Unde-i Costea? Feciorul se ținuse după el de la scară. â ... să stai cu tata? încercă el să zică, cu glas blând. — Nu, răspunse fata, gata să plângă. — Atunci, hai, marș! Fetița se întoarse spre ușă, cu mâna la gură, neîndrăznind să iasă, dar în același timp nevoind să rămână. — Marș! Să nu te mai văd în ochii mei, urâto. Fata izbucni
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Sultănica
... cade, cade puzderie măruntă și deasă, ca făina la cernut, vânturată de un crivăț care te orbește. Mușcelele dorm sub zăpadă de trei palme. Pădurile, în depărtare, cu tulpini fumurii, par cercelate cu flori de zarzări și de corcoduși. Vuiet surd să încovoaie pe după dealuri și să pierde în văi adânci. Cerul e ca leșia. Cârduri de corbi, prididite de vânt, croncăie, căutând spre păduri. Viscolul să întețește. Vârtejele trec dintr-un colnic într-altul. Și amurgul sărei se întinde ca un zăbranic sur. Râul Doamnei, umflat, curge repede ... arunca în obraji. Da' să te ferească Cel-de-sus de gura satului și de pizma celor vinovați și răi! N-avea să scoață capul în lume Sultănica, ea, care, de bună ce era, ș-ar fi dat și dumicatul din gură, că începeau șușuitul și ponoasele. Câte-n lună și ... Or e bețiv, stricător de case, zurbagiu? Au n-are de pe ce bea apă? He, he, fata proastă și țâfnoasă dă norocului cu piciorul. Da' de, om sărac și cu nasul în sus... Știe Dumnezeu ce face! Și flăcăii, mai toți, o luaseră în ...
Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VI
... pisma noastră zidită, Înălțându-și pănă la ceriu firea Și pănă la partea cea mai fericită, Râvnind a fi-oarecândva părtașă Deșertelor noastre-în ceriu lăcașă. [7] Însă nu fie-asta-adevărată!... Ca marele Sătana să vadă Urgisita făptură vodată ColĂ² sus, în cereasca livadă, Mai mulțindu-să de-acum nainte, Juru-mă pe tartarul fierbinte!... Întii, creștinătatea să piară, Războiu în tot pământul să fie, Întunerecul să-întoarcă iară Cu tot feliu de păcat ș-urgie; Aceste-s în scurt poftele mele, Ce răspundeți voi acum la ele?" [8] Atunci VelzăvĂșv, hatmanul mare Oștilor negrii mării sale: ,,Întunecate Doamne! mie-mi pare (Grăi) că ... să-auză Cum e și-a celoralalți socoteală, Ce au să-mi spuie fără sminteală. [10] Întii, cum dintru voi fieșcare Să sâlește spre-a iadului bine, Amegind pe-om din dreapta cărare, Apoi, în ce chip ni să cuvine Să-ajutăm lui Mahomet îndată: Pre-ascuns, ori cu sâlă vederată?" Aici Mamona să sculĂ , mare Visternicul Domnului Sătanei, Pe ... sâlință Spre-a-ș' plini trupeasca trebuință. Dar eu astă fireșe plecare, Cu totul o stric prin lăcomie Și fac pre om de- ...
Ion Luca Caragiale - Luna de miere
... tușind cineva tare și scurt de trei ori, așa că fără voie mă ridic și mă uit ca la un semnal ce mi s-ar da după-nvoială. O doamnă în vârstă o văz bine la lumina lămpii din coridorul vagonului; ea a tușit. E un fel de mahalagioaică... N-o cunosc... Mă reașez ... tare și adânc în comet: — Pink... Trei medici cunoscuți din București; cel din urmă, umoristul Alceu Urechiă, unul din prietenii lui Caragiale. — Hehe... da... — Eu zic să le-ncepi pe toate odată. — Așa zic și eu. — Tot ai vreme acuma: și Mița are să stea la ... comet. — Cel puțin patru, a spus doctorul! răspunde domnul. Și zicând acestea, dă cocoanii cometul și se culcă la loc cu spatele spre bancheta din față. Am înțeles! zic eu în gândul meu. Domnul începe să sforăie. — Mișule!... Mișule!!... Mișule!!! — A adormit! zice cocoana. — Bravo! zice tânăra... Da boanghenul doarme, mamițo? Eu horcăi. — Nu-l auzi? Tânăra se scoală de la locul ei și trece lângă Mișu, în
... orișice înțelegere și fugea așa, încotro o duceau ochii, că drumul nu-l știa. Pân' acasă erau vreo nouă vrâste. Altul ajungea într-un ceas, da copilul, știi, un pas înainte, doi în lături, și nu fiecare îți poate alerga desculță prin spinii din pădure; și cu asta trebuie să fii deprins, da fetișoarele noastre tot ședeau ghemuite pe cuptor ori umblau pe afară, da la pădure se temeau să dea fuga. Spre seară, calea-valea, Anicuța ajunse la o casă. Da casa era a pădurarului celui de după Suhorukovo, în pădurea haznelei, ce o țineau în posesărie pe-atunci niște negustori și făceau cărbuni. A bătut la ușă. Iese o femeie, nevasta pădurarului. Anicuța îndată, mai întai, la plâns ... cântece. Au băut, au băut și iarăși au trimis femeia, ca să bea, vasăzică, necontenit, să nu mai iasă la capăt. — Vom bea pân-în ziuă! strigă ea. — Bani avem mulți, ce să mai cruțăm! — Bea, da numai mintea nu ți-o bea! Așa spre miezul nopții, când toți erau cu ochii pe dos, femeia dădu fuga la rachiu, de-a treilea, iar pădurarul se primblă vreo dădăori
... orișice înțelegere și fugea așa, încotro o duceau ochii, că drumul nu-l știa. Pân' acasă erau vreo nouă vrâste. Altul ajungea într-un ceas, da copilul, știi, un pas înainte, doi în lături, și nu fiecare îți poate alerga desculță prin spinii din pădure; și cu asta trebuie să fii deprins, da fetișoarele noastre tot ședeau ghemuite pe cuptor ori umblau pe afară, da la pădure se temeau să dea fuga. Spre seară, calea-valea, Anicuța ajunse la o casă. Da casa era a pădurarului celui de după Suhorukovo, în pădurea haznelei, ce o țineau în posesărie pe-atunci niște negustori și făceau cărbuni. A bătut la ușă. Iese o femeie, nevasta pădurarului. Anicuța îndată, mai întai, la plâns ... cântece. Au băut, au băut și iarăși au trimis femeia, ca să bea, vasăzică, necontenit, să nu mai iasă la capăt. — Vom bea pân-în ziuă! strigă ea. — Bani avem mulți, ce să mai cruțăm! — Bea, da numai mintea nu ți-o bea! Așa spre miezul nopții, când toți erau cu ochii pe dos, femeia dădu fuga la rachiu, de-a treilea, iar pădurarul se primblă vreo dădăori
... a scris Tată. Cu câtă răbdare și iscusință e așternut T de la tată. Privește bine cu câtă mlădiere, alintare copilărească e trăgănată coada literei în jos, ca brațul lui când mă apucă de după gât să mă sărute. De multe ori, în astfel de lucruri mici, neluate în seamă, se ghicește tot sufletul unui copil. Prietenul închise caietul, se mai uită încă o dată, peste tot, în sertarul din care se împrăștia nu știu ce mireasmă umedă, pătrunzătoare ca mirosul florilor de tei, apoi îl închise, puse cheia în buzunar și ne întoarserăm amândoi în birou. În astfel de clipe cineva trebuie lăsat singur singur cu gândurile lui. Astfel de înduioșări au ceva din poezia plimbărilor ascunse în serile pline de mirosul crinilor ce tânjesc, singuratici și mândri, pe tulpinile lor înalte. O privire, o vorbă care niciodată nu poate fi la locul ... ce ți-aș fi spus-o mai repede dacă nu mă oprea amintirea acestui oraș. ...Într-o seară am luat pe Puiu și-am pornit spre port. Mă dusesem să văd escadra engleză, care venise chiar în dimineața aceea și ancorase ...
... nume, ce logica dezminți Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți! Sub vraja frumuseții, ori dulcea ta zîmbire, Ascunzi tu suferință, rușine, sau iubire? În clara ta privire, de visuri încîntată, Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată? Ah, ce perverși ai ochii, surîsul nu-i timid Sub ... viu răspăr: Minciuna pentru tine e unic adevăr! Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie Și chiar a ta știință e doar cochetărie. Spre a trona mai bine, voind să ne uimească, Și-ndeosebi să placă! E vanitatea-ți dragă! Să placi... pentru aceasta ți-ai da ... Ți-ai da averea, pruncii și cinstea, de se cere, Și totul pentru-o biată [și] ridicolă plăcere! Cochetăria-ți este virtutea cea suavă. Ea în femei se naște: în tine, doamnă gravă, În tine țărăncuță, cu fața-mbujorată, În