Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU NOROC
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 365 pentru CU NOROC.
Petre Ispirescu - Balaurul cel cu șapte capete
... să-i ajute a lua un copaci în spinare, care, zicea el, îl tăiase de la rădăcină; o învăță el să se puie cu spatele să împingă, pe când el tot cu spatele la copaci de ceealaltă parte va trage cu mâinile, ca să-i pice în spinare și să-l ia să se ducă la treaba lui. Miazănoapte, de milă și de rugăciunea ce-i ... dată iară la ziuă și ridica pân în naltul cerului pe mântuitorul lor. Viteazul nostru, care văzuse și el lipsa capetelor, nu se frământa deloc cu firea, fiindcă se știa curat la inimă, și porni către curtea împărătească, ca să vază ce s-o alege cu capetele fără limbi, căci el înțelesese că aici trebuie să se joace vreo drăcie. Pasămite, bucătarul împăratului, un țigan negru și buzat, se dusese d ... mai ala, bala, pe la flăcăii ce stau la pândă. Și daca dete peste dânșii dormind și peste dihania spurcată fără răsuflare, el se aruncă cu satârul de la bucătărie și-i tăie capetele. Apoi merse la împăratul cu capetele și i le arătă, fălindu-se că el a făcut izbânda. Iară împăratul daca văzu că se înfățișează bucătarul curții ...
Alexandru Mocioni - Conștiința națională
... Alexandru Mocioni - Conştiinţa naţională [Conștiința națională] de Alexandru Mocioni august 1887 Cu plăcere ced dorinței ce mi-a manifestat junimea noastră academică din Viena, de a contribui și eu cu o mică lucrare la «Almanahul literar», ce intenționează a edita în acest an. Văd în această întreprindere a ei un ... și pururea voios conlucru pe acest teren cu junimea noastră. Inima junimei formează cel mai susceptibil sol pentru semința idealurilor mai înalte ale vieții și cu drept cuvânt fiecare popor privește în junimea sa națională naturalul depozitar al speranțelor sale pentru un viitor mai frumos și mai bun. Și aceasta în ... încă mai mare. Puține popoare au avut o istorie de suferințe atât de dură ca al nostru. Acest popor despoiat de drepturi și libertăți, opres cu puterea în tendințele sale culturale, în strictul sens al cuvântului, a fost cu corpul viu prada dismembrată a avidităței, ambițiunei și domniei străine și precât nu aceasta, apoi prada ilegitimelor interese particulare. Și dacă astăzi o ...
Vasile Alecsandri - Sânziana și Pepelea
... nu suntem vrăjitoare ca Baba Rada, din căsuța aceea... Numai ea știe să facă vrăji și să tragă-n bobi, și să descânte de dragoste cu ulcica, și să dezlege norii... MACOVEI: Da de unde știi, jupâneasă, că Baba Rada descântă de dragoste cu ulcica? Nu cumva... MĂRICA: Ferească Dumnezeu, bărbate, nu se află! dar toată lumea știe că Baba Rada citește și-n stele... și-i carte de ... tobă, asta... tobă de carte. MACOVEI: Tronc, Mărică!... Oameni buni, hai să ne mai sfătuim cu părintele Pricochi și să-l rugăm să mai iasă cu icoanele. TOȚI: Hai! hai! (Repetă corul și iese prin dreapta.) PEPELEA (trezindu-se): A!... bun somn am tras!... și frumos vis am făcut ... va plăcea Sânzianei îl va lua de ginere; și-i va da zestre jumătate de-mpărăție... Ce mai trebuie zestre?... Eu m-aș mulțumi numai cu fata, pre legea mea. SCENA II PEPELEA, BABA RADA (ea stă pe pragul ușii, sprijinită pe o cârjă, îi gârbovită și zdrențuroasă, cu plete albe) BABA RADA (auzindu-l, în parte): Auzi pușchiul, pe unde-i bat gândurile... chelului îi trebuie chitie de mărgăritar. (Tare.) Pepeleo... PEPELEA: E ... ...
Grigore Alexandrescu - Epistolă Dlui I. V., autorul "Primăverii amorului"
... tu în felu-acesta ești născut sau nu să scrii? Câte planuri astă aspră idee mi-a stânjenit! Și din ce cărări plăcute cu putere m-a oprit! Eu aseamăn a mea stare cu a unui călător Care neștiindu-și calea, fără povățuitor, Se oprește pe-o câmpie și, cu totul întristat, Drumul vede, dar nu știe care e adevărat. Pleacă, se întoarce-ndată, se pornește iar pe loc, Pierde vremea prețioasă și aleargă-ntr ... și ocolul cel mai lung Un ceas nu mă zăbovește, fac trei pasuri și ajung. Mărunțișurile-mi scapă, și ideile ce-mi vin, Dacă-ncep cu o zâmbire, se sfârșesc cu un suspin. Aplicarea îmi lipsește, și n-am darul însemnat A strica și a preface câte sunt de îndreptat. Fără astă ... Dar precum Boileau zise: un astâmpăr nențeles Nencetat se-mpotrivește hotărârii ce-am ales; De urechi parcă mă trage, din somn noaptea mă deștept, Și cu multă plecăciune rima mândră o aștept. Patima inimii mele, chiar și străine nevoi, A le pune pe hârtie sunt silit fără să voi ... ...
Alecu Russo - Despre "Steaua Dunării"
... o vreme și sub toate chipurile a ne înăduși, întocmai ca acei făcători de bine, care scot pe nas binele ce au avut noroc de a putea face. Ești înțelept, îndatorește pe corespondenții d-tale la înțelepciune. II. Altă descoperire, ce nu este nouă, este neregulata expediție ... III. Greutatea ce simte românul de a plăti, și placul lui de a prelungi creditul său, fie moral, fie personal, fie cu amanet, până la sfârșitul lumii, se poate, de nu ai fi judecător la Berlin, adică Vornicia de aprozi și Divan de întărituri. Cumpănește și dezleagă ... proști și lipsiți, și oare slut vorbea Hristos? Deși vorbea nu în limba fariseilor și a cărturarilor, ci în limba lui Petru pescarul. Cu o a doua scrisoare ți-oi împărtăși a cincea descoperire, dacă acestea îți plac. Descoperirea este o călătorie în Moldova la ...
... pe loc s-a prefăcut Bucuria în durere și iubirea în temut. Am iubit-o păn' la suflet și în nebunia mea. Dumnezeu, noroc și lume pentru mine era ea! Ah, maică, ce gură poate să rostească cu deplin A-ndrăgitului pornire și al dragostilor chin? Este ceas, este minută în care s-o pot uita? Și pomenesc-o vrodată fără ... supus-a ta, Decât tigrii, decât șerpii, mai rea la inima sa, Nebăgând nici într-o samă a mele multe jărtviri, Totdeauna cu mândrie, totdeauna cu-ndoiri, Fără mustrare de cuget, fără frică de păcat, Necontenit mă muncește cu armele ce i-am dat. La iubire nesupusă, nu simte a ei dureri, Nici se-nchină cu deadinsul l-a amoriului puteri; Ci dorind o proslăvire de la toți fără sfârșit, Nici iubește, nici urăște pe nime desăvârșit. Tainile ei ... se sălbătăcesc De m-am tulburat vrodată pentru ceva neplăcut, Nu blândețe de la dânsa, ci grozăvii am văzut; De-am rugat-o să-nceteze cu atâta tiranie, Nu s-asculte, ci sporește la o mie altă mie! Pururea cu ...
Constantin Negruzzi - Vergiss-Mein-Nicht
... în cea întâi jumătate a vieții omul încă nu trăiește și apoi începe a muri. Conștiința ticăloșiei noastre ne depărtează pururea cu privirea înainte sau înapoi; fericirea o vedem tot dincolo de orizonul nostru. Cu ce nătângie ne ținem de cele mai mici suvenire! Ce înrâurire au asupra noastră o melodie nesimțitoare poate pentru toți, o privire a cerului ... floricele pe care alții le calc în picioare cu nebăgarea de seamă. Așadar, mă veți ierta că vorbesc cu complacere de Vergiss-mein-nicht, floricică cu petalele de un albastru deschis, cu frunzele verde închis, pe care svițerii o numesc iarba mărgăritarului, care crește pe malul râurilor și a lacurilor, avându-și pururea picioarele scăldate ... Dumnezeu pentru dânsul. După trei ani el s-a înturnat bogat și vestit. Multă vreme înaintea înturnărei sale, Măria auzise numele lui amestecat cu lauda și amirarea; și, prin o nobilă încredire, ea știa că nici lauda nici amirarea nu dasă amorezului ei atâta fericire și trufie precât îi ... lângă altul pe un covor de mușchi, privin dusă în tăcere, hrăpiți de fericire. Aceea ce să petrecea în sufletul lor nu să poate tălmăci ...
Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion
... Ion Luca Caragiale - Amicului meu Gion Amicului meu Gion de Ion Luca Caragiale (Moftul Român, 13 Mai 1901) Marea cu talazurile La mer avec ses vagues Lumea cu necazurile! sau Le monde avec ses blagues! Ei, da, Gion!... Academia este oarbă ca toți orbii... Declarămu-ne-mpotrivă-i și strigăm urbi et orbi ... ctitoriceasca țâfnă îi dă brânci p-un povârniș, Care-o duce drept la baie... E un fel de va t' fair' fiche, Ce se face cu-atât brio, cu-acel sans-gen', ma parole: Cum un Kubelik ar face-o pizzicând coarda de sol, Cum pe piano mica Cionca, acest genial copil, Cu drăguțele-i mânuțe, ar obține-un triplu tril... Dar, pe sfânta pomenire-a reposatului blajin! Pe-a lui clasică-adiată de ... Auzi lume! mais pour s.r, Nu mai e ramolisire — c'est du cr.tinisme pur! A! dar imortalii noștri sunt copilăriți cu totul! De s-o apuca Mitiță să le cânte cu fagotul, Mâni, le vine fantezia să pornească chi lo sa? O chindie, un macabru terza-perza hopsasa! A! mi-ar trebui-nțeposul stylum ... ...
Vasile Alecsandri - Legenda rândunicăi
... crească, Să-i deie farmec dulce, podoabe, scumpe daruri, S-o apere-n viață de-a zilelor amaruri. Ea-i puse-o scăldătoare cu apă ne-ncepută, De ploaie neatinsă, de soare nevăzută, Și-n apa încălzită cu lemn mirositor O trestie, un fagur ș-o floare de bujor, Menind prin șoapte blânde copila să devie Năltuță, mlădioasă ca trestia verzie, La grai ... din zori, S-aprind de-o scânteiere ce-n inimă pătrunde... Dar juna-mpărăteasă în apă se ascunde. Ferice, dezmierdată de unda răcoroasă, Ea-noată cu-o mișcare alene, voluptoasă, Lăsând ca să albească prin valul de cristal Frumoasa rotunzime a sânu-i virginal. Și iarba de pe maluri ... pătrunsă de-un fior, Pe sânul ei ud încă ea părul își adună, Se oglindește-n apă, se oglindește-n lună, Și umbra-i diafană cu formele-i rotunde În lină îngânare se clatină pe unde. IV Cocoșu-n depărtare intonă o fanfară! Copila cu grăbire din valuri iese-afară. Ah! unde-i e rochița și unde-al ei noroc?... Ea vede zburătorul cu ochii mari de foc Ce vine ș-o cuprinde ...
Ion Luca Caragiale - Cazul d-lui Pawlowsky
... de d. Pawlowsky, pentru ce ar fi o deosibire, fiind vorba de același d. Pawlowsky, între a vorbi și a tăcea? Cu sistema aceasta a d-sale, prin urmare, d. Pawlowsky poate avea mâine-poimâine o altă neplăcere: va trebui să justifice pentru ce, în ... altfel de băiat.. Dar. În fine... Pawlowsky... Altă dată iarăși gândeam: Dar adică de ce nu Pawlowsky? Poate... Omul e om... Omul e supus greșelii, cu sau fără autorizație. Pawlowsky, nu e și el om?... Atunci?... i s-a putut întâmpla... și lui Pawlowsky. Tot însă nu-mi venea ... parte din societate. Se va dezbate la acea întrunire asupra cazului d-lui Pawlowsky. Mă duc negreșit: dacă toți ziariștii sunt acolo, o să am noroc
Vasile Alecsandri - Dan, căpitan de plai
... lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gânduri câte-un an!... Voinicul e viteaza copilă-a lui Ursan. Ea intră-n herghelie cu pasul îndrăzneț Și merge drept la murgul sălbatic și răzleț, Zicând lui Dan ce-n treacăt îi dă povățuiele: Moș Dane! tu cu-a tale și eu cu ale mele! Sirepul o zărește, ridică narea-n vânt, Încruntă ochiul, bate copita de pământ, Zburlește coama, saltă, în lături se izbește; Dar Fulga zvârle ... plecând deodată, nebun de groază, murgul S-afundă-n largul spațiu și spintecă amurgul... Dar când steluța lunii apare viu la lume, Copila se întoarce cu murgul alb de spume Și zice: Iată calul! El știe-acum de frâu Ca paloșul de mijloc și mijlocul de brâu. Ursan cu drag răspunde: Aibi parte de noroc! Apoi cu Dan bătrânul, arzând de mare foc, Încalecă și-n umbră dispar ca într-un nor... Iar Fulga-i urmărește cu sufletul în dor. V E noaptea înstelată, e caldă, liniștită! Se pare că din ceruri pe lumea adormită Plutește-o lină, dulce, divină îndurare, Dar ... ...