Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CU
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 2139 pentru CU.
Anton Pann - Cucul și privigatoarea
... Cucul, ce abia tăcuse Și din cucuit stătuse, N-a mai putut să-i asculte Sfărămăturile multe, Ci necăjindu-se tare Îi zise cu supărare : -N-auzi tu, pasăre sură ! Proastă, farfara de gură, Ce te fărîmi într-atîtă Cu cîntarea-ți cea urîtă ? Astîmpără-te mai bine Și stînd ascultă la mine, S-auzi o dată cîntare, Dulce și cu răsunare, Iar nu supțiri gheonghenele, Ce n-au nici un haz în ele. -Jupîn cucule, ea zise, Aieve-mi vorbești, or vise, De îmi tot ... pasăre neroadă ! Zise el mișcînd din coadă, Nu te ținea-nfumurată Că cînți mai bine vrodată; Ale tale cîntecele Sînt ca niște jucărele, Că începi cu piuita Și sfîrșești cu dripita; "Piu, piu, piu" docu-ți deșiră Și "cir, cir, cîr" o ții șiră. Cu aste tu, vai de tine ! 0 să mă rămîi pe mine ? Părerea-ți este deșartă Ș-în zadar te ții de ceartă ; Ci cere pardon ... ea: -Cucule dragă, Dar cine să ne aleagă ? Cine socotești că are Auz mai bun la cîntare ? Iar el, privind în tot locul, Zise, arătînd cu ciocul : -Uite, acel ce să vede Păscîndu-se prin livede, ...
Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ștefan și Radul
... chitește, mări, drept Lângă inimă în piept: Parcă fulgeră și tună, Sună greu și greu răsună! Radul stă nevătămat, Căci la sân mi-i înfășat Cu pieptarul fermecat; Buzduganul sare-n vânt, Apoi cade la pământ, Iar pe locul ce cădea, Pământul se deschidea, Și-n gâtleju-i destupat, Cu năvală au intrat, Supt o negură de prav, Buzduganul cel grozav! Radu-Vodă, mânios, Își aduce mâna jos, Și când o rădică sus Cea măciucă ... i poci vedea! Ștefan-Vodă năzdrăvan Auzea pe cel șoiman: Auzea frate pe frate; Și dând arma după spate, Zice: „Radule fărtate, Nu-i cu cale a ne bate! A ne bate nu-i cu cale, Că șoimanii plâng de jale! Arz-o focul dușmănie, Să rămâi tu la domnie Și-mi dă fiica-ți de soție: Cu domnia-ți n-am ce face, Dar domnița mult îmi place!“ — Taci, Ștefane, barbarie, Pe Măria n-o dau ție! — Nu ... facă ea fecior, Fecior mie, Nepot ție. La doi domni o seminție, Bun la sfat și bun la mână, Fire neaoșă română, Din vulturul muntenesc Cu ...
... umilită — Bordei de muncitor ; Și raza îngînată venea dintr-o lumină D-o flacără-n cenușă ce vălvăia în tină Pe un uscat cotor. Cu furcile în brîne, cu fețele voioase, Întind cît pot cu fusul din caiere stufoase Două femei cîntînd. Bătrînă este una, ca iarna de albită, Iar alta este jună, bălaie și iubită De cîți o văd ... n bătătură, și plugul lîngă casă, Ș-un călător, oricare, afla ceva pe masă Cînd s-abătea la noi. Era fruntaș bătrînul, ca el puținu cu stare, Abia-nvîrtea prin curte cu carul său cel mare — Un car cu șase boi. Pe orice puneam mîna ieșea în toate bine. Tu semănai cu tat'tău și frate-tău cu mine...â€� Aicea a-ncetat... Ș-un ochi de disperare ținti pe o icoană A sîntei născătoare, zicînd : — „În ... rouă ce pistește Dintr-un azur senin. — „Noi n-am vîndut-o, mamă ; vecini ne-au luat-oâ€�. — „Și cum ! așa cu sila ?â€� — „Ba tot ne-au tot scurtat-o Cu
Constantin Stamati - Crucelița soției mele
... Iar cealaltă gingaș pe piept o îndoia, Și ridicând la gură draga sa cruceliță, S-o sărute vroia. Ea buzele gătise pentru acel sărutat... Dar cu-acea sărutare sufletul ei zburară, Și tocmai ca tămâia către Cel Preaînalt La cer se ridicară. Atunci toate tăcură... iar pe a sa ... Purtându-te la pieptu-mi, la inima ce arde, Pe dânsa eu aievea și treaz, și-n somn privesc; A mele lacrimi, însă, cu vreme te vor roade Cu care te stropesc. O, simbol de credință, acei ce am iubit Pe pieptul meu ți-i locul... Deci spune-mi, cruceliță, Ce-ți șoptea ea ... Și-n cer să-l locuiască? Au doar că pentru mine atunci se ruga poate? Acelui pus pe cruce între doi aprigi hoți Să ierte cu-ndurare și grelele păcate A văduvului soț: Deci la sfârșitul vieții voi săruta și eu Locul pe cruceliță unde-au fost a ... ar fi atuncea de patul meu aproape, O rudă, un amic să-mi facă jurământ Că luând de la gură-mi crucea să o îngroape Cu mine în mormânt. Pân’ când îngerul morței, morții va învia, Atunci eu cu
Costache Bălăcescu - Iarăși la Meidan coconu Drăgan
... Micilă, Zet Mircilă, Vnuc Voicilă-ot Tătărăi, Biv ceauș za armășăi, Este din copilărie-i Un om foarte însemnat, Și din fire, din pruncie-i Cu mari daruri înzestrat. Nici să știe Să mai fie Altu-n lume Cu-așa nume, Cu-așa slavă Ș-așa glavă. Cu ipolips și de neam, De agighios și adam ; Milocestiv, blagorodnic, Tașaclîu și galantom, Milosîrdnic, dobrohovnic, Și cărturar vai de om ; Că cînd scrie Te mîngîie ... acum pe un nimen Din canoane să-i vorbească. D-alde ale Haimanale După drumuri, Plini de fumuri Că știu toate, Cînd el poate E cu cinci coți, Decît toți, Mai-nvățat, și cu trei caturi Învechit în maslahaturi. Rău, dar, se ponosluește, Și rău a zis cin' a zis, Că nimica nu plătește Cînd ... sărăcia, Și cer limba să ne-o strice De la moși de la strămoși. C-aștia sînt oameni de price, Și bîrfesc niște gogoși. Tu cu-oiota Eu cu iota ; Tu cu-ciota Eu cu iota ; Tu varia, Eu oxia ; Tu cu multă pricopseală, Eu ...
... pe păru-ți mândru florile-au pălit! Dulcile surâderi pe buze fecioare Stinsu-s-au la umbra grijii gânditoare. Peste tot răsună cântece de dor Cu suspine triste îngânate-ușor! II Cetele maghiare pe câmpii s-adun, La cetatea Baia tabăra lor pun, Mateiaș solește marelui Ștefan Ca să-l recunoască ... tristă, într-o sărbătoare, Ei înșeală dulce grija gânditoare. Viața, dezbrăcată d-ale ei dureri, Cură pentru dânșii plină de plăceri. Dar p-atunci românii cu cel călcător Nu beau dintr-o cupă viața țării lor. P-a fecioarei frunte, aste sărbători Nu puneau plăpânde și suave flori. IV ... vălul de teroare. Conjurați d-odată, în orgia lor, Ei se dau ca mieii la cei ce-i omor. Ștefan pune focul. Flacăra s-unește Cu teroarea morții și pe toți uimește. Zorile se varsă. Pe cetatea lată Către cer se-nalță flacăra turbată. Junele bacante, bete, despletite, Mai cătând cu ... dorite, Cu amanții tineri, spectacol amar! Într-un râu de flăcări, repede dispar. Iar Corvin cel mare, revărsând suspine, Cu trei răni și singur fuge cu
Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur
... Dimitrie Bolintineanu - Căpriţa de aur Căprița de aur de Dimitrie Bolintineanu În nori cinși cu roze și cu-aur curat Se culcă ferice al vieții-mpărat. Dar fiul de rege pe calu-i ce zboară Gonește-o căpriță, plăpândă și ușoară, Cu cornii auriți. Ea fuge-n pădure și cel ce-o preurmă, Lăsându-și fugarul, pe jos o mai urmă Sub arbori frunziți. Iar fiicele nopții ... calul nechează. Săpatele stânci Revarsă prin noapte răsunete-adânci. — ,,Ascultă, străine cu față mult albă! Ea doarme cu mâna pe sabia-i dalbă Și cu-ochii deschiși. Acel ce-ar ajunge să-i dea sărutare Când este-adormită, va face schimbare În sorții închiși. Dar ochii fecioarei lucesc înfocați Și ... palat. Ici-colo prin curte zac oase-aruncate, Zac oase de tineri ce-n nopți furtunate Azil au cătat. Pe patu-i molatic domnița dormea, Cu sabia-n mână și cu ochii privea Ca valuri de raze ce splendidul soare Răsfrânge voioase p-a zilei ninsoare, Ce parcă-o pătrund. Cosițele-i late cădeau ... mult vii se par. Gurița-i se mișcă și va să vorbească — ,,Oh! nimeni în lume n-o să mai ghicească Misterul amar!" Străinul
... raze de soare, P-albu-i sân revarsă valuri râzătoare. Chipul ei cel palid prevestește-un rău. Ce,-necat, se luptă cu sufletul său. Însă cu mărire ea atunci vorbește, Vorba-n dulci suspine i se răspândește — ,,Doamne, cu călării tu să nu te duci! Capul lor pe aur te-a vândut la turci. I-a lăsat să intre fără ... cetele-nchinate, Dar cu focuri crude le trăsnesc în spate. Domnul dă un ordin către vânători Ca să-ndrepte focul peste trădători. Între două focuri, cu-a lui călărime, Trădătorul hatman piere cu rușine. Cu virtute rară moldovenii mor! Turcii se-nspăimântă de nepăsul lor. Cu-ai lor cai s-aruncă repezi pe pătrate Ce ca stânci de piatră stau nestrămutate. Desperați descalic, se târăsc pe mâini, Mușcă de picioare pedeștrii ... i despoiată d-ale sale flori; Păsările-oprit-au imnii răpitori, Numai corbu-ntună cânturi întristate. Vânturile nopții, printre tufe-uscate, Prin mugiri duioase răsunau cu dor Ca suspinul dulce sufletelor lor. Sabia străină trece peste țară; Pentru fiii țării viața-i o povară! Cei bătrâni cu ...
Dimitrie Bolintineanu - Copilașii
... Dimitrie Bolintineanu - Copilaşii Copilașii de Dimitrie Bolintineanu ,,Seara primaverii caldă Cu dulci lacrime ne scaldă; Austrul ne-adoarme lin În duiosul lui suspin, Iar a nopții stea tăcută Cu dulci raze ne sărută. Dar noi nu mai adormim De când plânsul ți-auzim, Maica noastră, nu mai plânge, Plânsu-ți inima ne frânge!" Sora ... au sărit scântei, Și scânteile rouate Și de soare sărutate Se schimbară-n doi feciori Drăgălași ca două flori. — ,,Noi suntem cei doi feciori Cu cosițele-aurite... Șir'te mărgărite!" Mărgărelul, cât vorbea, Singur iute se-nșirea. Iară când a fost numit Cu măicuța ce-au vorbit, Cele mărgăritărele S-au schimbat în lăcrimele. Împăratu-a cunoscut Copilașii ce-au pierdut, P-a lor ...
Dimitrie Bolintineanu - Făt-Frumos (Bolintineanu)
... Dimitrie Bolintineanu - Făt-Frumos (Bolintineanu) Făt-Frumos de Dimitrie Bolintineanu Într-o zi cu dulce soare, Drăgălașul Făt-Frumos, Prin troiene de ninsoare, Trece mândru și voios. Pentru dalbe păsărele Poartă arc săgetător, Pentru fete tinerele Poartă-n față ... ninsoare Sângele s-a-mprăștiat Și la razele de soare În flori dulci a înviat. — ,,De-aș avea o fetișoară Cu cosițe gălbiori, Rumenă și albioară Ca cel sânge scurs în flori, Și s-o fac să mă iubească Măcar numai într-o zi; Apoi moartea ... Zice-ieșind ca din morminte Un om negru în manta. — ,,Dă-mi copila ce-mi lipsește, Într-o zi, apoi să mor!" — ,,Ai cu mine ș-o găsește, Și te-mbată de amor!" Omul negru îl conduce Sub o stâncă-ntr-un palat, Către-o fată albă, dulce, Precum ... și albuliță Și cu perii bălăiori, Cu grumazi de porumbiță Și cu flori pe sâniori. — ,,Vin', cerească-nchipuire! Strigă albul vânător, Să mă-mbeți cu-a ta iubire, Apoi fericit să mor!" Copilița rușinoasă Pleacă ochii suspinând Și pe fruntea ei frumoasă Trece mâna-i cugetând. * La palat
Dimitrie Bolintineanu - Fata popii
... Dimitrie Bolintineanu - Fata popii Fata popii de Dimitrie Bolintineanu De–aș fi pașă sau vizir, N-aș avea sileaf de fir, Nici seraiul de granit Cu pridvorul aurit; Nici bogate caicele, Nici eunuci privighetori, Nici harem cu cadânele, Nici grădini cu scumpe flori; Dar mă jur pe prooroc, Să mor fără de noroc, Aș veni la voi aici, Cu o ceată de voinici, Și-aș fura, făr` de păcat, Fata popii din Galați, Cu păr negru și bogat, Cu