Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA O PIATRA
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 356 pentru CA O PIATRA.
... Cad moale pe-albe perini. Iar buzele ei crețe Surid..........trădând dinți arginții Ochi suri și mari iar fața-i de-acea albeață sură Umedă ca surfața unui mărgăritar... Pe brațe de zapadă, pe sini-i albi se fură Câte o rază slabă din punctul cel avar. Picioarele ei mice ating covorul moale Chinuind papucei de-atlas cari stau jos... L-a patului ei ... Sub umeri-unei-fețe, ca marmura de pală Sunt umbrele-ntristării vinete și adânci, În ochii mari și negri profunda-le-ndoială Abia pot s-o ascundă sub genele lor lungi. Și mâna-i tremurândă boțește învoluntară Gazu-argintos din haina, din creți ce se deșir În jurul gurei sale e ... o zimbire crudă pe buzele-i subțiri. Nu te iubesc? zici crudo  ce zici îți pare-o șagă... Nu te iubesc atâta cât știu ca să iubesc, Să răscolesc cu brațul oceanele ce-aleargă, Să storc avar din ele amărăciunea-ntreagă Și într-o picătură s-o beau... să nebunesc? O vrei?... Spre-a crea unul din visurile tale Aș trebui să fiu eu de trei ori Dumnezeu, Aș trebui să turbur a
... George Topîrceanu - Broaştele Broaștele de George Topîrceanu Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă. Buchetele de trestii dormeau cu foșnet lin. Era o lună plină în fiecare baltă, Și-n fiecare undă o piatră de rubin. Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapă Când i-a-nchegat în tremur lumina unui val, Păreau luceferi galbeni, căzuți adânc ... Și broaștele semețe cântau cu glasuri multe Pe când, din înălțime, privindu-și fața-n lac, Un nour singuratic stătea uimit s-asculte Cum bat ca toaca toate și-o clipă toate tac. Se ridicau departe prelungi bătăi din palme Și note-adânci de flaut ieșeau de jos, din stuh. Părea că lapidează tăcerea nopții ... văzduh. Și cum deasupra apei s-amestecau întruna Umplând singurătatea de freamăt viu, părea Că toate laolaltă apostrofează luna. Că fiecare broască se ceartă cu o stea. Erau ocări în larma lunaticei orchestre Și rugă arzătoare în tainicul ei zvon. Spuneau Nemărginirii durerile terestre Cu imnul lor zadarnic, solemn și monoton ... Cum le-ascultam din umbră acvatica fanfară, Sub cerul vast al nopții cu ele-am retrăit O noapte luminoasă din era terțiară. Nefericit și singur ca
... plecă și el la împăratul să se închine cu slujba. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe cari slujitorii împărătești îi ducea la împăratul ca să-i taie, pentru că fugiseră de la o bătălie ce o avusese împăratul acesta cu niște gadine. Ei erau triști, bieții oameni, dară Greuceanu îi mângâie cu niște vorbe așa de dulci, încât le mai veni ... a făcut să-i ierte. Mulțumiră lui Greuceanu din toată inima și îi făgăduiră că toată viața lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dânsul ca să meargă din izbândă în izbândă, ceea ce și făcură. Această izbândă o luă drept semn bun, și Greuceanu, mergând a doua oară la împăratul, grăi cu cuvintele lui mieroase cele următoare: - Mărite doamne, să trăiești ... și frate-său merseră cale lungă, și mai lungă, până ce li se făcu calea cruci; aici se opriră, se așezară pe iarbă și făcură o gustărică din merindele ce mai aveau, și apoi se despărțiră, după ce se îmbrățișară, și plânseră ca niște copii. Mai nainte d-a se despărți, își împărțiră câte o ...
Petre Ispirescu - Fata moșului cea cu minte
... Baba trimise și ea pe fie-sa, să facă ce făcuse fata unchiașului. Se duse, se duse și fata babei, și ajunse la grădina care o chemă și pe dânsa ca să o curețe; dar ea răspunse: - Da' ce! nebună sunt eu să-mi zgârii mâinile prin tine? O lăsă și porni mai departe, sosi până la puț, și daca o chemă puțul, ea îi răspunse și lui: - Da' ce! am mâncat laur ca să mă ostenesc eu cu tine până să te sleiesc? Și plecă mai departe și se duse până ce dete și peste cuptor, care o ... meu, căci mi s-a urât aci, să mă duc acasă. - Du-te, fata mea, răspunse Sânta Vinerea, dară mai așteaptă nițeluș, că o să treacă o apă dinaintea portiței, aducând fel de fel de lucruri; pe care ți-o plăcea ca sÂo iei, alege; iară până atunci să-mi cauți în cap. N-apucă să puie mâinile în capul ei și se repezi de luă de pe ... gârlă lada cea mai mare și mai frumoasă ce văzu. Sânta Vinere îi zise: - Deoarece ți-ai ales astă ladă, ia-o; dară să nu ...
Mihai Eminescu - În căutarea Șeherazadei
... cer, fantasme De foc și aur ce-n oștiri se-nșiră, Codrii se plâng și marea doarme-n spasme. Ajung la țărm  se-ndoaie ca o liră Cu valuri înstrunită-n lunge rânduri, Un mic liman, ce raze blând respiră. Corabiei apusene grea de gânduri Sinistre  eu pe valuri îi ... mpăratul Indiei reșade: Un soare însuși este el sub soare. Nevasta lui e-acea Șeherezade, De-nțelepciune plină și de frumusețe: Ș-a o privi doar soarelui se cade. * Într-un sarai cu cůpola rotundă, Pe scări de marmură îmi urc piciorul, Pe stâlpi înalți las umbra să ... un tron cusut cu stele, Stă înșirând mărgăritare-n poale Regina cea-nțeleaptă.  Dintre ele Picioare de zăpadă, mici și goale, Ea-ntinde surâzând ca-n vis pe-un scaun De vișinie catifea și moale. Dureri și ani, și toate îmi disdaun Aceste vise-aievea la vedere: Mă mir cum ... faun. Frumoasă e în visu-i de plăcere, Cu fața albă ea lumină sala Și ochii ei izvoară de mistere, Mari și adânci tăiați-s ca migdala Și-n păru-i negru corpu-i de zăpadă E cufundat Â
Ion Heliade Rădulescu - La Schiller
... Ion Heliade Rădulescu - La Schiller La Schiller de Ion Heliade Rădulescu " "Între ai tăi ai fost, o, Schiller, și ai tăi nu te-au cunoscut" Este o viață moartă, precum ș-o moarte vie; Ci este și viața ce nu mai are moarte. Unii prefer pe una, și alții-și aleg alta. E tristă-a omenirii ... și lupte, și amaruri, Și deziluzii crude, pațiență-adamantină, Prin forță,-asalt eroic să ia Cetatea Sântă, Al cerului imperiu și vera libertate. Mult suferiși, o, Schiller, și luptă avuși mare! Căci lungă e durerea, și fericirea scurtă! Și strâmtă și spinoasă e-a cerului cărare! Și greu, inert ... — calomnia ți-e parte. E orb și-i dai lumină? el vede câte n-ai; E mut și-l faci cu limbă? te mușcă ca vipera; Dă-i viitor, viață, că-ți ia el și trecutul; Realță-l pân' la ceruri — de viu te-afundă-n iad. Acesta e ... O luptă de arhangel, triumful de martir. A!!! rece este piatra încinsa de coroană ! Ci mâinile de vergini îi dau astăzi viață Ș-o ...
Dimitrie Anghel - Himera (Anghel)
... mai departe de cer coboram ca o piatră-n cădere Și ca un ochi luminos soarele-abia-l mai zăream, Tot mai departe apoi, scînteia ca un fulg de jeratec: Inima-n piept mi s-a strîns cînd păn’și fulgul s-a strîns. Dară pe celalt ... Scumpe comori am cules din adîncuri de nimeni umblate; Scufundător fericit nu mai știam ce s-aleg. Nimeni pe lume n-avea bogății mai imense ca mine, Totuși sărac mă simțeam, cui să le dau neavînd. Și mă cuprinse atunci o milă adîncă de oameni Și lăcrimînd m-am gîndit: oricum să fie,-mi sunt frați ! Fără să vreau mă învinse iar dorul de cerul albastru ... Și-n depărtare-auzeam dulcele glas omenesc. Grele aripele însă deodată stătură inerte Și cătră mine și-a-ntors Pajura ciocul flămînd: Astfel o clipă-am rămas plutitor între două prăpăstii, Amenințat să recad dacă nu am ce-i jertfi: Inima mea mi-o cerea ca să poată zbura mai departe ! Fără să preget atunci, dornic de frații pierduți, Plină de sînge i-am dat-o, zicîndu-i: – „Pornește-nainte !â€� ... ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Poveste (Delavrancea)
... piatră, din fundul curților împărătești. Acolo, o babă bătrână, uscată ca o scândură și ciuruită în obraji ca un burete, ridica de pe colacul de piatră un ulcior cu apă proaspătă și rece. — Bunico, zise domnița, să sorb și eu o gură de apă pe gurguiul ulciorului, că mult țâșnesc din el boabe ca de mărgăritar. — Ei, măria-ta, unul scoate și o mie beau! răspunse baba și se încruntă. Altul ară și altul cară; pe cine nu-l pârlește soarele nu-l degeră nici gerul. Dar ține ... tot, văzu pe minunatul cântăreț, care-i zâmbea și-i făcea semn să se apropie. La șoldul stâng purta paloș lat, în mâna dreaptă ținea o chitară cu gât lung și ochii-i scânteiau ca doi cărbuni aprinși. Domnița dădu să țipe și nu putu. Sări în picioare, vroi să fugă, da', ca și cum ar fi fost prinsă de talie de niște brațe lungi, începu să pășească spre cântărețul care o aștepta cu mâinile întinse. Când se apropie de el, deschise brațele și, voind, fără să vrea, ca să-l strângă în brațe, mâinile îi trecură prin el, apoi simți un sărutat sub bărbie și, uitându-se înainte, văzu pe cântăreț ca ...
Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira III
... este zi sau noapte, de-i glodul la genunchi, El Moscva-n toată vremea colindă de trei ori, Și masa de cu seară mai grabnic o sfârșește, Decât în zi de praznic un popă liturghia, Nici somnul, nici odihna nu-l prinde ca pre alții. Pe când cocoșul cântă, el este-acum în târg, Chiar viața nu își cruță, unde câștig privește, Ș-abia sosind din China în ... Cămeșa nu își schimbă cu săptămâni întregi; Prostirile-i în patu-i de negre putrezesc; Un singur caftan are rămas numai urzeala. De vede la o masă trei feluri de bucate Se miră zicând: Doamne! Ce cheltuiele mari! Gândiți că Hrisip poate muncește într-atât Pentru ca să adune cu ce să-și ție viața, Și se strădănuiește ca-n urmă-i să nu lase Femeia lui săracă c-o casă de copii? O nu! De bani ticsite sunt sipetele lui, Din care-acum o parte rugina o mănâncă, Și singura lui rudă e un nepot cu stare. Zgârcenia! nu altă muncește pre Hrisip; El strânge și adună movilele de bani, Având plăcere ... numele-i cu slavă s-a pomeni în veacuri. Cu genealogiștii el are cunoștință, Și cu-autorii căror le dă bani de ajuns ...
Mihai Eminescu - La aniversară
... una — de acele hotărâri de a fi serioși în amor, că-i pe viață, acea defensiune în paragrafe a copilei, ca să nu-i zică pe nume, să n-o tutuiască — să n-o sărute. Celelalte calea-vale, dar o guriță? cât lumea. Așa erau și ei. De vorbit despre... istorie, geografie și alte lucruri folositoare da! se-nțelege, cât vrei — dar o guriță, tu? pe nume? -niciodată! Așa ar fi și rămas — dar luna, luna! Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și finețe o față plină și râzătoare. Pe când el perora o temă de astronomie — indiferentă atât lui cât și ei — adică pe când se necăjeau unul pe altul, ea se uita la el fără ... — Ce vreau, zise el c-o tristă blândețe, ce vreau? Dar nu vezi tu cum sufăr? Spune-mi numai că mă iubești — spune-o! dar nu cu două înțelesuri, nu ca atunci la bal... drept! spune! — Da! zise ea foarte rece — d-ta știi că eu te iubesc, sigur. Da. —
Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului
... acesta făcut pentru sănătate Din tovarăși mai nici unul n-au scăpat de greutate. Căci sosind la Dealul-Doamnei, caii cad de grea povară Deci, ca să se mai răsufle, boi la trăsuri se-njugară. Toți încep atunci pedestri la deal să călătorească Ca peregrinii ce pleacă la Sinai să se spăsească. Pe coasta acestui mare și bogat în veacuri munte O stînă de oi se află cu turme la număr multe. Acolo nevinovata a oițelor zbierare Și prostatica în bucium a păstorilor ... mulți ani la munte, Căruia acele locuri îi sînt foarte cunoscute, Rînduit în drumul cesta pe toți să călăuzească Și voind toată adunarea bine să o odihnească, Ca unul ce pe acolo toate poticile știe, Ne-au dus la o casă-n codru, ce era chiar sihăstrie ! Dar cucoanele ce-n toate-s mai delicate din fire, Neputînd fi mulțămite cu-asemenea găzduire, Pe călăuzul ... fiindcă acea voie încă tot nu mai sosise Și-a cărăntinei bordeie de trecători se tixise, Au pus la cale să-i facă o casă nouă de scînduri, Fără a se mai supune la supărare sau gînduri. Într-această casă nouă ca-ntr-o