Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AVEA NEVOIE
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 372 pentru AVEA NEVOIE.
Ion Luca Caragiale - Două note
... care a trăit în mijlocul nostru atâta vreme; pînă atuncea este, crez, aici locul să spun următoarele: Cu toată inegalitatea temperamentului său, Eminescu avea două coarte totdeauna egal de întinse: vecinic înamorat È™i vecinic avînd nevoie de bani - se putea altfel? È™i poet, È™i sărac... Vecinic visa niÈ™te „mîini subÈ›iri È™i reciâ€�, vecinic vîna un ... astfel cît putuse mai bine, umbla de colo până colo, amestecat pîn mulÈ›imea de gură-cască. Urmărea foarte gelos pe persoana gîndurilor lui, care avea o patimă nespusă pentru flirt sub mască È™i domino - lucru ce, prin trivialitatea lui, lovea pe poet È™i-n amor È™i-n ... e capabil decît un om fără imimă È™i cu spiritul îngust, un om care niciodată nu se poate uita pe sine, care nu poate avea nici o ridicare de suflet pe dasupra egoismului strîmt, nici o emoÈ›ie... cum să zic? impersonală — ca să întrebuinÈ›ez È™i eu ... la modă — nici un fel de respect chiar cînd se află în faÈ›a lucrurilor sfinte... fiindcă n-are, fiindcă nu poate ...
Constantin Dobrogeanu-Gherea - Dl Panu asupra criticii și literaturii
... critica (în sensul criticii control, călăuză) n-are ce căuta în țară, e absolut de prisos; și cum am arătat într-un articol, dl Maiorescu avea perfectă dreptate. Dl Maiorescu argumentează cam în modul următor: la începutul dezvoltării literare a unui popor, critica e necesară; prin aprecierile ei estetice ... cu cât se dezvoltă literatura unei țări, cu atât critica pierde din însemnătatea, din utilitatea ei. Odată formați artiștii de talent, ei nu mai au nevoie de tutela criticii pentru că, o știe foarte bine dl Maiorescu, un adevărat artist nu se conduce după regulile stabilite de critic. Pe de altă ... Deci când într-o țară se ivesc și prosperă talente ca Alecsandri, Eminescu, Creangă, Vlahuță, Caragiale și atâția alți oameni de talent, nu mai e nevoie de critică. Aceasta e argumentarea în adevăr ireproșabilă a dlui Maiorescu. Se înțelege, poate să încapă o discuție de timp, se poate susține ...
... găsit nicÄ ur rÄ•sunet in inima cumpÄ•rătorului, care procedase la urma urmelor, corect și profitase numaÄ de dreptul pe care-l avea în virtutea legiÄ ca cetățean al Statului ungar. Indignațiunea mea însă pare că-l atingea. MÄ• știe, gândiam eÅ, om civilisat șu cu Ă³re ... se mulțumia cu 50 florinÄ, iară d. Steinbach rămânea creditor ipotecar pentru datoria de 1200 florinÄ, dați cu camătă legiuită, 6 la sută. VÄ•duva avea dar să plătÄ•scă 72 florinÄ pe an, ba chiar și din această sumă se maÄ scădĂ©u 25 fl., chiria odÄ•iÄ despre stradă ... și Goldberg sunt tovarăși, aÅ legăturÄ și găsesc banÄ ieftinÄ. Dacă aÄ mĂ³rte la casă, dacă păgubescÄ cu un boÅ, dacă aÄ vre-o nevoie grabnică, unul dintre dînșiÄ te ajută, cel-lalt te încurcă, iar at treilea cumpărându-țÄ averea. Fiind-că n’are ce să făcă cu ea ... legaseră ast-fel pe toțÄ săteniÄ maÄ nevoiașÄ. Termenele de plată eraÅ puse în Ianuarie pentru-ca până pe timpul secerișuluÄ creditoriÄ să pĂ³tă avea titlul executoriÅ, și eÄ nu ținĂ©u să fie achitațÄ în banÄ, ci Ă³meni generoșÄ, se mulțumĂ©u și cu producte, ba chiar și ...
Petre Ispirescu - Fata cu pieze rele
... și această poftă a inimei: nevasta lui, împărăteasa, rămase grea și peste nouă luni făcu o fată, frumoasă, de seamăn pe lume n-avea. De unde se aștepta acum împăratul ca să fie pe deplin fericit, ași! unde? iaca se adeveri și la dânsul, ca la toată lumea asta ... giuvaierica d-ale ei, ca să-și cumpere o altă găină cu care să se hrănească. Baba cam cu mârâială, cam de voie, cam de nevoie, priimi darul fetei și tăcu. A doua noapte îi muri cățelușul. Atunci ea zise: - Fata mea, să-ți iei ale trei fuioare și ... pe dânsa, numai să se ducă din casa ei. Hainele ce le lăsă fata, baba le scoase1 din casă și le dete în celarul ce avea lângă coliba ei. Și așa fata, îmbrăcată în haine de cerșetoare, plecă din casa babei și începu a orbăcăi prin bungetul cela de ... ne fie. Fata împăratului atunci se arătă. Ea se rugă să o primească a locui cu dânșii căci era o nenorocită și n-avea unde să se adăpostească, nici să-și plece capul. Ciobanii o primiră și îi spuseră ce are să facă. Seara când veniră găsiră iarăși toate ...
Alexei Mateevici - Preoțimea și poporul nostru
Alexei Mateevici - Preoţimea şi poporul nostru Preoțimea și poporul nostru de Alexei Mateevici Grea vreme. O stare de cumpănă, o stare nehotărâtă, prin care arareori a mai fi trecut moldoveanul nostru basarabean cu toate nenorocirile lui. Știm cu toții, că scaparea noastră este numai cea mai strânsă unire între noi înșine. Știm că prin această unire trebuie să ne gătim în cel mai silitor chip de alegeri, de la care atârnă tot viitorul nostru. Înaintea noastră se desfășoară un drum neted și, mergând pe acest drum, am putea să ajungem măcar la o parte din cele ce le dorim. Dar iată că pe acest drum se ivesc piedici. Nu ni se dă nouă voie să facem adunări în orișice fel, noi nu putem fățiș să ne strângem la un loc, să vorbim despre ce ne doare pe noi, să ne punem unul pe altul la cale, să ne cunoaștem simțirile și părerile noastre, să știm pe cine să-l alegem. Nu putem, vasăzică, să ne pregătim ca oamenii, cum se cuvine, pentru zidirea vieții noastre. Iar, precum am mai spus, trebuie să ne pregătim. Grea vreme... Ce să facem noi în vederea unor asemenea lucruri? Bietul țăran ...
... director..." Cum ne răsucește vremea, Și ne joacă tontoroi ! Cine-și mai aduce-aminte De sărmanul Baraboi ?... De ce-a fost odinioară, Ce nevoie-i să mai știi? Astăzi, grav și demn, învață "Disciplina" pe copii ! Și ce ifos, ce mîndrie, Ia uitați-vă la el ! La o parte ...
... țiu minte, Voi vedea d-acu nainte." Ș-aceasta zicînd în sine, S-a pus să le roază bine. Mulți cînd dau peste nevoie Să frîng și să încovoie Zicînd : De azi înainte, Asta mă învață minte. Apoi răul dacă 'trece Ș-în ceva bine petrece, La trecut nu ...
Ion Luca Caragiale - Despre Macedonski
... enunțarea prețului de librărie — modestie dĂ©placĂ©e zic unii; convingere legitimă, zicem noi. De altminteri, poeziile d-lui Macedonski nu mai au, credem, nevoie
Panait Istrati - Chira Chiralina
Panait Istrati - Chira Chiralina Chira Chiralina de Panait Istrati I - STAVRU Adrian străbătu, buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului, care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică. Ajuns la intrarea grădinii, se opri, încurcat și necăjit. — Ce dracu! exclamă el cu voce tare, nu mai sunt copil! Și cred că am tot dreptul să înțeleg viața cum o simt. Erau orele șase seara. Zi de lucru. Aleile grădinii erau aproape pustii către cele două porți principale; soarele crepuscular aurea nisipul, în vreme ce boschetele de liliac se scufundau în umbra serii. Liliecii zburau de colo-colo, zăpăciți. Băncile pe alee erau aproape toate libere, afară de cele din colțurile ascunse ale grădinii, unde perechi de tineri se îmbrățișau amoros și deveneau serioase la trecerea inoportunilor. Adrian nu dădu atenție nici unuia din oamenii ce întâlni în drum. El sorbea lacom aerul curat, care se ridica din nisipul de curând udat — amestec îmbălsămat de miros de flori — și se gândea la ceea ce nu putea înțelege. El nu înțelegea mai ales împotrivirea mamei sale la legăturile lui de prietenie, împotrivire care dăduse naștere la o ceartă violentă între mamă și fiul ei ...
... îl repetează de când există amorul, domnul M. îl observa de departe și zâmbea, văzându-l rătăcind prin salon ca un om ce nu ar avea conștiință de sine. El veni în fața lui, îl atinse cu mâna pe umăr și îi zise glumind: — Trezește-te, poetule, și te coboară ... Margărita, obligată de a începe balul, făcu de două ori jurul salonului, strânsă la pieptul bărbatului său. După vals veni un contradans. Margărita avea astă dată pe Alexis de cavaler; amândoi însă erau într-un neastâmpăr sufletesc astfel de mare, încât mâinile lor tremurau; lor li se părea că ...
Petre Ispirescu - Băiatul cel bubos și ghigorțul
... nu s-a mai putut opri, și lÂa sărutat. Vezi că inima îi da brânci către dânsul, și se bucură, nevoie mare, că pusese ochii pe un așa boboc de flăcău. Ea frumoasă de pica, el frumos ca un bujor, văzu că sunt numai buni de ... căpătâi, se rușină singur de sine, cum de să se arate el, cruce de voinic, așa puțin la inimă când se întâmplă de caz în nevoie, și începu a se gândi, ca ce ar face să scape de primejdie. Când, odată îi veni în gând ghigorțul. - I!... zise, ghigorțule ... cea din urmă, și, ce să vezi dumneata? dintr-o păcătoasă de butie, unde mi se făcu un palat, de nici împăratul, tatăl fetei, nu avea așa palat bogat și împodobit cu de toate frumusețile lumei. Atâta numai, că butia ajunsese la mare, și acest palat acolo se înființă. Mai gândi ... împăratul, dară el nu-i cunoscuseră pe dânșii, vezi că nici nu-i trăsnea lui prin cap ca ei să mai trăiască. Împăratul nici n-avea vreme să se minuneze de ceea ce văzu în acele palaturi. NÂapuca să privească cu băgare de seamă la lucrurile ce mergeau singure și ...