Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru (ÎN)VESELI
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 447 pentru (ÎN)VESELI.
Vasile Alecsandri - Vântul (Alecsandri)
... rodul unui an întreg de muncă, Apoi merge la copile ce culeg laur de in Și râzând le despletește, desmierdand albul lor sân. În tuspatru părți a lumei turbat vântul se tot duce, Ca păgânul pe mormânturi răsunând creștina cruce, Și de-a moriilor blastemuri ... scaldă-n lapte și de răni îl lecuiește ... - "Nu mai plânge, măiculiță! zice el, așa cum sânt, Când sărut ochii lor veseli, se dau fetele în
Ion Luca Caragiale - Prea sărac
... sărac!â€� Îmi place către primăvară Să mănânc ochiuri cu spanac. — Și nici spanac, nici ochiuri simple Nu pot să gust... sunt prea sărac! În post simțesc, pe la Teatru, Dureri de inimă. Ce fac? Nu pot să intru und-se iese, Roșind îmi zic: „Sunt prea sărac!â ... să stric, să sparg la geamuri, Dar mă opresc... Sunt prea sărac. Nu! Orșice să fac, văz bine Că pentru mine-i tot un drac! În mediul social de astăzi Sunt prea pârlit, sunt prea sărac. Oriîncotro d-acu m-oi duce, Nu pot cu soarta să mă-mpac; Mi-e ... Nu e loc în lume Pentru-un sărac! dar... ce să fac? Să mor!... Dar un revolver costă... Chiar pentru moarte, prea sărac... Dar mor în fine și groparul Îmi ia cadavrul și, posac. Șoptește între dinți în silă: „După ce-i greu... e și sărac!â€� Am renviat apoi, și iarăși Ca mai-nainte strofe fac... 1 Amețit de băutură, cherchelit ... veselie, împreună cu subsemnatul care, pe cât îmi aduc aminte, nu eram tocmai trist și nicidecum indispus. Ca să se știe și mai bine ordinea în ...
Vasile Alecsandri - Pastel chinez
... îngust ce curge ca un șerpe cristalin Se înșiră chioșcuri albe, cu lac luciu smălțuite. Tot ce-i nobil, avut, mare și puternic la Pekin În răcoarea lor plăcută duce zile fericite. Pe sub nalte coperișuri care-n margini s-albiesc, Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori ... nebuni peste un rege și un turn peste regina... Pe canal trei poduri strimte ca trei arcuri se întind; A lor margini cizelate în șiraguri de inele Poartă zmei cu ochi fantastici, carii noaptea se aprind, Și catarguri poleite, cu lungi flamuri ușurele. Iar în fund, peste desimea de pagode azurii, Ca un bloc de porcelană, falnic, sprinten se ridică Un turn nalt cu șepte rânduri și cu șepte galerii ... și se oprește Pe o joncă unde șede un om tânăr pescuind... El tresare, nalță ochii și cu dragoste zâmbește. Iar colo-n vecinătate, sus, în turn, ca un hurez, Un bătrân, pândind cu ochiul, taina dulce o surprinde... El desemnă-ncet tabloul pe hârtie de orez, Și se pare că ...
Paul Zarifopol - Din istoria poeziei românești
... la predecesorii săi. Aceasta schimbă și nuanța naționalismului său, care nu mai e elementar și candid, cum era la mai toți literații deșteptării românești. Iar în celebra satiră adresată Spiritului său, Alexandrescu ia hotărât poziția intelectualului modern, în dezbinare, sau chiar în revoltă, față de banalii care formează publicul. La Alexandrescu auzim chiar pe cucoana mare șoptind vecinei, la masa de whist: A! ce nenorocire ... de a lovi și mediocritatea literară a timpului său. Siliți suntem a nota că el însuși, cu toate că, în teorie, pleda cu cea mai sinceră convingere pentru o tehnică literară severă, în practică dă drumul multor versuri necorecte. La dânsul, ca la toți înaintașii, contemporanii și mulți din urmașii săi în poezie, până târziu, se întâlnește mai mult decât trebuie incorectitudinea ritmică, cu obișnuitele eliziuni, contracțiuni și sinereze arbitrare. Și la dânsul, arhitectura bucăților e adesea ... Insuficiența lui lirică face că imaginea e obișnuit palidă, dacă este; iar spiritul său didactic îl duce adeseori prea departe, spre platul prozaism, și reușește în tonul solemn și elocvența netedă. Nici ca muzicalitate, nici ca imagini, în ...
Vasile Alecsandri - Mihu copilul
... ↑ Levent înseamnă viteaz de soi. Un voinic poate să fie de neam prost, iar un levent trebuie să fie de neam bun. ↑ Șade în loc de șede , precum șapte în loc de șepte, provincialism din Moldova. Asemenea se zice ai în loc de ani , cei în loc de ceri etc. În unele părți ale României pronunțarea cuvintelor, deși mai puțin corectă, e mai dulce și chiar mai ↑ Pușca are deosebite numiri. În munții dinspre Ardeal e numită flintă și-n alte localități durdă. ↑ Românul e înzestrat de natură cu un spirit de observare ce l-a ... cu care s-au găsit în relații. Trebuie să adăugăm însă că spiritul său este totodată înarmat de un ghimp satiric ce își arată vârful în multe din zicerile sale. ↑ Înțelesul cuvântului haramin este necunoscut. ↑ După letopisețele vechi, harța era în timpul războaielor începutul luptei, ceea ce numesc francezii escarmouches d'avant garde . Oștile aveau hărăți sau hărțași care făceau atacul dintâi pentru ca să-l ... erau aleși printre cei mai îndrăzneți și mai iubitori de luptă, de-acolo vine cuvântul hărțăgos pentru ca să exprime un om gata de ceartă. În ...
Naum Râmniceanu - Rugăciune (Râmniceanu)
... slobodă grădină Ver' la cine-ar fi venit, Cu tot felul de rod plină, Făr-a fi nimic oprit. Și-acum am ajuns în stare Mai de tot să mă sfîrșesc, Plîng, suspin fără-ncetare, Din zi-n zi mai rău slăbesc. Pînă cînd a ta mînie ... jalnică d-ai mei fii, Pînă cînd voi fi mînită, Suferind ticăloșii ? Nu eram cea răsfățată Cu tot felul d-adunări, Eu eram cea desmierdată În plimbări și desfătări. Și-acum podoaba mea toată M-au stins de pre pămînt, Nu gîndesc ca vreodată Ce-am fost iar să zic că ...
Mihai Eminescu - Cereți cânturi de iubire
... Mihai Eminescu - Cereţi cânturi de iubire Cereți cânturi de iubire de Mihai Eminescu Cereți cânturi de iubire: Niciodată n-am iubit  Vesel cânt de fericire? Fost-am eu doar fericit? Nu, de când eu sunt în lume Nimeni, nimeni pe pământ N-a zâmbit l-a mele glume, N- ascultat al meu cuvânt. Nu, de când eu ... prefăcut. Am întors apoi cojocul Când iubirii mi -s-ofereau; Le-am fugit  și râsul, jocul, Cu mândrie le-am respins. Plin de nevinovăție În aceia tineri ani, Eu primeam cu bucurie Tot ce s-ar fi oferit. Astăzi ea mă înconjoară, Astăzi eu blestăm și fug. A mea ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul
... și vioara s-auzea limpede și puternic, aci glasul se deștepta și încurca cuvinte ciudate, iar vioara-și zbârnâia coardele ciupite. Când căruciorul se opri în pragul fierăriei, târât de o fată ca de 12 ani, cântecul se stinse. La flăcările cărbunilor ce se încinseseră se zări în dricul căruciorului, înfășat în scutece de zăblău, o frântură de om, un om de la mijloc în sus, ținând într-o mână uscată gâtul lung al unei viori. Și într-o clipă Căliman se repezi în prag și îl întrebă pripit, și rău, și vesel, de nenumărate ori: — Ehi? hai? Ce-ați adus? Cum v-a fost ziua? V-a mers în târg? Ați dat de oameni? V-a luat gura? Ce mormăiți? Deh! Vă țineți mari cu banii în pungă! Umpleți mâna, colea, la bâcu! Orbul Olănitei a adus de la târg trei sfanți, și e cu fluierul, nu cu vioara, și ... n-am mai putut. Treceau doi inși, unul din ei șopti: "Să nu-l crezi. Are picioarele în paie." Și i-am spus cu amarul ...
George Coșbuc - Tulnic și Lioara
... dăți, Dar plin era de-avere și plin de bunătăți Și-avea comori ascunse și turme mari o mie Și nouăzeci și nouă de cai în herghelie, Pe câmpuri păcurarii purtau în grija lor Trei stâni de oi lânoase și toate cu ampror! Dar salba cea mai scumpă și-odorul din comoara Lui Stâlpeș era înger, tip ... de diamante, și-atât îi stă de bine, Și unde se-ncopciază, stau copcii de rubine. Și, cum se duce fata mereu privind la straturi În urmă dă spre stânga și-apucă drum în laturi Și merge la izvorul ce-n murmurul alin Prelinge clarii picuri pe lespezi de rubin. S-apleacă preste fața izvorului, voioasă În ape clari se caută copila de frumoasă Și râde când zărește doi ochi sărini și mari Clătindu-se, ca fața izvorului mai clari, Obrazul ei ... porni pe ceriuri, greu nor de la apus, Crescând mai greu, mai tare, mai sus și tot mai sus Prin larg văzduh, străbate trei câmpuri în trei clipe; Un zmeu venea cu norul, pe-un cal cu largi aripe, Venea ca o săgeată, ca fulger de turbat Și cade spre grădina ... ...
Ion Luca Caragiale - Din carnetul unui vechi sufleur
... trebuia Stavreaschii “madmazelaâ€�, madmazela ședea la taifas ori se zbenguia pântre culise . Într-o seară multregretata artistă juca pe regina într-o melodramă înfricoșată . În actul al patrulea se făcea o revoluție la poarta palatului . Regina, blocată în palat de valurile populare, intra în scenă, care reprezenta o mare sală de recepție, zicea câteva cuvinte pripite, ieșea apoi în balcon ca să vază ce e jos, unde urla mulțimea turbată, și trebuia să se întoarcă în scenă repede, palidă și desfigurată de groază : văzuse cum pe fiul ei iubit îl sfâșiau fiarele scăpate din lanțurile robiei . Pentru ca efectul să fie ... venea refrenul, punea mâna în buzunarul jiletcii și striga: — Madama! dau ținți franți șuplimentu: mai cu modeștia! REVANȘĂ Direcția teatrului o ținea Costache Caragiale în tovărășie cu Costache Mihaileanu. Iorgu Caragiale ieșise din școala de muzică a cadeților — adică jumătate ieșise și trei sferturi fusese dat afară ... plângă. Catafalcul era așezat lângă fundal tocmai unde venea gaura tabloului — toate tablourile au câte o mică spărtură pe unde se vede de-napoi în scenă și-n public. Ce-l împinge demonul pe Iorgu? Pune un ac ...
... se încumeta. Acolo l-ar fi știut ca lângă dânsa. Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii. Căprioara își azvârle picioarele în fugă fulgerătoare, în salturi îndrăznețe, să încerce puterile iedului. Și iedul i se ține voinicește de urmă; doar la săriturile amețitoare se oprește câte o clipă, ca și ... lujere. Dar trebuiesc să coboare, să străbată o pădure, ca să urce din nou spre țancuri. Căprioara contenește fuga; pășește încet, prevăzătoare. Trece din poiană în poiană, intră apoi sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeață, până ce pătrunde în inima întunecată, ca un iad, a pădurii. Și-au mers mult așa, până ce au dat în sfârșit de luminiș. Iedul, bucuros, o ia înainte, sărind. Dar în aceeași clipă căprioara se oprește, ca de-o presimțire, adulmecând. În fața ei, de sub o cetină, ochii lupului străluceau lacomi. Un salt, și iedul ar fi fost sfâșiat. Atunci căprioara dă un zbieret adânc, sfâșietor ... nu mai scosese încă, și, dintr-un salt, cade în mijlocul liminișului. Lupul, văzând prada mai mare, uită iedul și se repede la ea... Prăbușită