Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru NU MAI
Rezultatele 1691 - 1700 din aproximativ 2740 pentru NU MAI.
Antim Ivireanul - Duminecă la fevruarie 3 zile, răspunsul ce am dat a doa oar
... foiță ce ți-am dat q¸lhV metamelhqĂ– și vei lăsa pre Irod (pre carele te îndeamnă să face aceasta) ca pre un mincinos, că nu știe a cânta alliluia și nu vei întra în păcat cu mine și în clevetirea a toatei lumi. Iar de vrĂ©me ce văz că te nevoești măriia-ta ... lĂ©ge și nu fărădelĂ©ge, pentru căci atunci mă voiu lăsa de voia mea. Iar într-alt chip, veri cu ce mijloc voiu eși, nu va fi nici să va putea numi, cel de pe urma mea, pre lege; că de să va face și catherisis, după cum înțelĂ©gem ... ce lăcuiaște în ceriuri va râde de dânșii și Domnul va batjocori pre ei. Iară măriia-ta fă ca un domn creștin și milostiv și nu mă lăsa să es obodit și cu lacrămile pe obraz, că va fi păcat. Și precum nu te pripești la cĂ©le politicești a face răsplătire pentru cinstea domniei, așa nu te pripi nici la cĂ©le besericești, pentru cinstea lui Dumnezeu; că răul a să face iaste lesne, iar a să ...
Ioan Slavici - Barbaria modernă
... Cultura în întrĂ©ga lume organică scĂ³te la iveală caracterele genului și reduce din ce în ce maÄ mult însușirile indi[vi]duale, care nu sunt, la urma urmelor, de cât anomaliÄ resultate din o desvoltare defectuĂ³să, decÄ niște degenerărÄ în cel mai propriÅ înțeles al cuvântului. Cu cât maÄ intensivă e dar cultura, cu atât maÄ vîrtos ne regenerăm și noÄ Ă³meniÄ, ca atât maÄ puțin ... între dînșii, îșÄ sînt uniÄ altora nesuferițÄ și se mănâncă între eÄ ca niște cânÄ lihnițÄ de fĂ³me. Se risipesc dar printre Ă³meniÄ mai normalÄ, iar apoÄ se întovărășesc și formĂ©zăun fel de castă întemeiată pe identitatea intereselor individuale, - nu spre a se ajuta unul pe altul, ci ca lupiÄ înhăitațÄ, orÄ ca pirul în lumea vegetală, spre a se folosifie ... fie el Turc, Maghiar orÄ EvreÅ, dar tocmai iubind pe Ă³meni, trebue să fim cuprinșÄ de viuă repulsiune față cu indiviĂ¥ iÄ degenerați, carÄ nu iubescși eÄ pe semeniÄ lor și nu sporesc prin munca lor rodnică bogățiile țăriÄ, ci îșÄ petrec viața adunând în mânile lo[r] rĂ³dele munciÄ sÄ•vîrșite de alțiÄ, ca prin ...
Ștefan Octavian Iosif - Apa morților
... ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le-nțeleaptă Că nu-i decît părere, și moarte-n zări l-așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu-l mai iartă s-ajungă pe tovarăși Și n-o să mai se-ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește ...
Mateiu Caragiale - Sihastrul și umbra
... pripă, Tot ce e viu s-ascunde de spaimă năpădit. Hai, dar, în sihăstria din vechile ruine De te adăpostește și tu, rămâi la mine. - Nu, nu pot, îmi răspunse cernitul călător, De buna ta primire sorțit sunt să n-am parte, Pleca-voi înainte, în noapte, sunt dator Să merg fără ... atinge geana, cu molcoma-i aripă, Și-nfiorați de vise, dormi-vom amândoi, În vreme ce afară, în bezna fulgerată Va chinui pădurea furtuna-nverșunată. - Nu, suspinând îmi zise ciudatul călător, Prin negură-nainte, porni-voi... sunt dator! Mișcat de graiu-i dulce, sunând abia, sfios Eu îl privii mai bine. O nobilă tristețe Adânc întipărită pe chipu-i mult duios, Îi adumbrea de farmec semeața frumusețe. Privirea sa cea neagră în taina-i oglindită ... te-mbie A rătăci prin beznă sub crunta vigelie? - Vai, îmi răspunse dânsul, așa sunt osândit A-mi ispăși păcatul, altmintreli nu pot face, Mă leagă pe vecie un vechi blestem cumplit, Odihnă să nu aflu, nici liniște, nici pace, În mantă mohorâtă de tainic călător Prin oarba-ntunecime un blând rătăcitor. Nu ...
... Și-aceste vorbe le citi: Mărite crai! Îți spui prin carte, Că vecinic dinspre-a noastră parte Vrem binele! Suntem cei foști Și mai departe Și-acum tu uiți că ne cunoști Și-alergi în strângere de oști! Eu sunt mai slab. Zic eu de mine. V-am dat hăraci, că se cuvine, Pe plac eu multe v-am făcut Să fie bine. Voi Severinul l ... fi vrut! Dar o rugare eu ți-aș face: Să mi te-ntorci în bună pace, Să te ferești, măria ta, De drumu-ncoace. Că mai pe-aproape de veți da Nici unul viu nu veți scăpa! De hohote vuit-a malul; S-a dat cu spaimă-n lături calul Lui Robert. Tomo, fii stăpân Că ... iuți răsar Ca din poveste. Ei intră-n desetul maghiar Și unde-ajung, îl lasă rar. O, bieți maghiari, striviți în vale! Ce mândri-ați mai venit pe cale, Atâtea sute de arcași Turnați în zale! Cum pier acum acești ostași În țara largă de trei pași! Și, fala lor uitând ... ...
Ioan Slavici - Propaganda semitică
... în gândul lor nu sunt tovarăși de suferințe, care se simt mîngâiați mîngâindu-se unul pe altul, ci soțÄ de exploatare, care împreună-șÄ fac mai ușor treburile, și omul pe urma căruia nu poate să tragă nicÄ un folos, pentru Semit nu prețuiește nimic cum nu prețuește nimic darul firesc, prin care nu poate să câștige nimic. E fără îndoială și Evreul e în stare să facă bine și să ajute pe alțiÄ, nu însă numai pentru-ca să aibă mulțumirea de a fi alinat suferințe, la care nu ia parte, ci în vederea unuÄ folos positiv, tot-deauna cu ostentațiune, fie spre a se insinua, fie spre a-șÄ ... sunt banalitățÄ, cum banalitate e sfînta cuminecătură pentru cel ce și-a perdut credința. Cu vorbe frumoase, cu forme deșerte, cu declamațiunÄ patetice nu se maÄ poate vindeca societatea noastră de boala, în care am aruncat-o prin propagarea uneÄ culturÄ stricate. Nu e, înainte de toate adevărat, că patriotismul ne lipsește. Românul cel adevăra, săteanul, a dovedit cu prisos, că-șÄ iubește țara și neamul ... ...
Mihai Eminescu - E trist ca nimeni să te știe
... trist ca nimeni să te ştie E trist ca nimeni să te știe de Mihai Eminescu E trist ca nimeni să te știe, Dar și mai trist să-ți zici mereu Că te-a pătruns nimicnicie Deși ai fost ca Dumnezeu. Unde sunteți, iubiri deșarte, Ochi mari ce nu ... dezmierd Pân-ce răsai... un vis himeric, Abia răsai... și iar te pierd. Ca la un zvon ce lin adie Urechea țin, mereu ascult... Tot mai puțină armonie... Pustiu din ce în ce mai
Alecu Donici - Norocul în vizită
... vizită de Alecu Donici Când norocul schimbă pasul N-aduc ani ce-aduce ceasul N. N. Norocul pururea de toți e blestemat Că cine boierii nu are, Sau cel ce nu-i destul bogat, Toți, de la mic și pân' la mare Găsesc norocul vinovat. Când dimpotrivă el, ca orbul rătăcit, În lume nicăiuri nu stă statornicit; Ci umblă-n vizite, atât la împărați, Precum la negustori, la domni și la magnați, Și poate mâni va fi în bordeiașul meu ... trebuie să fii tu singur lucrător, Să iai aminte bine Și vreamea să nu pierzi Când de prilejul bun favorisit te vezi; Căci el ades nu vine. Iar dacă n-ai știut atunci să folosești, Apoi fără cuvânt norocul ocărăști. În margine de târg era o casă mică, Trei frați în ... Ajunse boier mare. Acum mă întrebați: Cu ce s-au folosit al treilea din frați? Pe el în adevăr norocul au voit Să-l sprijine mai mult decât pe ceielalți Și vara lângă dânsu-au stat nedezlipit. Dar numai ce folos, Că peste vară el tot muște au gonit, Însă așa ... Plinindu-și vizita, norocul i-au lăsat Pe unul boierit, pe altul prea bogat; Iar cel al treilea norocul blestemând Mă rog să judecați de mai
Ștefan Octavian Iosif - Cișmigiul
... așteaptă să-i vie spânzuratul, Cu legănări de pendul să-și miște umbra-n lună ... Acuaticele lebezi au îndrăgit uscatul Ca niște simple gâște ... Fanfare nu mai sună ; S-au dus și doici, și bone și mândri vistavoi ... Cu florile în seră închis stă grădinarul ... Și trist e Cișmigiul precum e calendarul ...
Ștefan Octavian Iosif - De sărbători
... Moș-Ajunul Și-aud departe-un cor de glasuri stinse... Aș vrea s-alerg spre el, să-i strîng în brațe, Să-i dăruiesc... dar nu mai
Ștefan Octavian Iosif - Poezia (Iosif)
... Ştefan Octavian Iosif - Poezia (Iosif) Poezia de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Te văd trecînd... Dar nu mai porți brățară, Nici diadem, nici straie orbitoare... Ci tristă-n șalul vechi de cerșetoare, Averea ta întreagă e-o ghitară. Războinici mari pe vremuri te ...