Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru (SE) MARI

 Rezultatele 1691 - 1700 din aproximativ 1955 pentru (SE) MARI.

Naum Râmniceanu - Pentru nedreptatea ce i s-au făcut

... răzvrătitori.     Izgoniți, fugiți de silă         D-al lor loc înstrăinați     Au aflat la mine milă         Ca și-ai mei cinstiți bărbați.     Și mai mult decît se poate         I-am îmbrățișat pe toți,     Le-am fost scăpare la toate,         Neștiindu-i că sînt hoți.     Le-am fost mumă cu dorire         Cestor bărbați ... Gonindu-i din urmă-n urmă,         De mine i-au depărtat.     Toți năvalnici cu urgie         Asupră-mi au fost porniți,     Ai mei fii cu vrăjmășie         Se află de ei risipiți,     Au silit să [se] desparte         Mumă, tată de fecior,     Au înstrăinat departe         Chiar pe frate de-a sa sor'.     Au batjocorit fecioare         Și femei între bărbați,     Au ... orice stare,         Lăsîndu-i goi, dezbrăcați.     Au prădat biserici sfinte         Și nimic s-au spăimîntat,     Au necinstit vii cuvinte         Pe cerescul împărat          Lăcașul celui prea mare

 

Ion Luca Caragiale - Versuri

... polul miazănoapte și polul miazăzi. Sau, nu! Muncește-ți mintea, gândește-te, combină, Inventă-o monstruoasă, teribilă machină, Concepere fatală, ce, demn-a se chema Flagelul omenirei, pornind într-o clipire, Ca fulgerul, turbată și numai c-o lovire Armate formidabili să poată sfărâma. Atunci tiranii lumei, văzând a ... cântu-ți fărmecată, Tăcută, strânsă-n juru-ți, Omere, te-asculta Așa, bătrân rapsode!... Și te numea Poetul, Căci între toți mortaliitu posedai secretul Cum se-nstrunează lira, cum trebui a cânta. Erai bătrân, dar mândru; pe fruntea ta senină Lucea-n splendoarea toată scânteia cea divină Ce zeii ...

 

Mihai Eminescu - Cugetările sărmanului Dionis

... nici că-mi pasă, Ca țiganul, care bagă degetul prin rara casă De năvod — cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. Cum nu sunt un șoarec, Doamne — măcar totuși are blană, Mi-aș mînca cărțile mele — nici că mi-ar păsa de gerâ ... pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gîndește hîtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură ... După chip ș-asemănare a creat mîțescul neam, Aș striga: o, motănime! motănime! Vai… Haram De-al tău suflet, motănime, nepostind postul cel mare. Ah! Sunt printre voi de-aceia care nu cred tabla legii, Firea mai presus de fire, mintea mai presus de minte, Ce destinul motănimei îl ... v-a dat gheară Și la tors v-a dat mustețe — vreți să-l pipăiți cu laba? Ii! că în clondir se stinge căpețelul de lumină! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? Să visăm favori și aur, tu-n cotlon ...

 

Ion Luca Caragiale - Despre Macedonski

... adesea reușește o direcțiune să aibă un balet bun decât un balon să aibă o bună direcțiune. Iată un balet în adevăr mirific! o idee mare vulgarizată prin cadriluri! o gândire virilă simplă, exprimată printr-un complex de pulpe de sex contrariu! E simplă, în adevăr, această nobilă concepție – simplicitatea ... urmărește gâfâind o rezolvare depărtată într-un acord perfect. Deodată, o rază luminoasă — o minune a electricității! — sparge tavanul scenii și se oprește dasupra interesantului grup a celor două genii. La atingerea luminii lanțurile captivului se sfarmă, demonul negru ramâne trăsnit, iar geniul alb se ridică triumfător: tutti la orchestră, acordul atât de mult așteptat izbucnește, si apoi, fără pauză, imnul secular de biruință al libertății! Excelsior! Ni se desfășură pe urmă în cinci acte — cam lungi, ce e drept — reprezentarea alegorică a triumfurilor, încet-încet, veac cu veac, câștigate ...

 

Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere

... multă văz plăcere     La a tuturor părere,     Hotărînd cu o pornire,     Făr' d-a face osebire :     Cum că lucruri delicate     Trei se află-n lume date     Care pot să îndulcească     O vedere omenească.     Zic : c-o apă și-o verdeață     Și un chip frumos la față     Au ... mîngîie.     Dar o minte cu simțire,     Delicată și supțire,     Vrînd acestea să le-adune,     Face judecăți mai bune ;     Nu dă făr' de cercetare     Privileghiu așa mare :     Tot un fel sînt cîte trele     Dopotrivă între ele.     Căci la apă și verdeață     Și dă este vro dulceață,     Dar o știm cu legătură     Într ...

 

Alecu Donici - Gâștele

... Alecu Donici - Gâştele Gâștele de Alecu Donici Cu o prăjină mare, Țăranul gâște de vânzare Mâna la târg. Și drept să zic: În cârdul gâștelor, spre buna îndemnare, Grăbind la zi de târg, bătea ades cam ... unde de câștig sau pagubă s-atinge, Nu numai gâștele, și omenirea plânge.) Eu nu vinovățesc țăranul nicidecum; Iar gâștele altfel aceasta judeca Și, întâlnindu-se c-un trecător pe drum, Așa striga: — A! Ce necaz, ce osândire! Asupra gâștelor ce crudă prigonire! Privește, un țăran cum bate ... fripture voi Sunteți și bune. Lăsați dar pe strămoși în pace: Cu fapta e cinstit acel care o face. Această fabulă a lămuri se poate, Dar gâștele să nu se

 

Cincinat Pavelescu - Lupercus

... Virgil și Siliu, Pliniu, Terentius și Phedru. Acolo, ros cu ponce, pe rafturile mari, În haină purpurină legat și-n cuib de cedru Volumul meu se

 

Elisabeta de Wied - Sonet (Elisabeta de Wied)

... de Wied Precum lumina unui singur soare Prin lumea 'ntreagă-și răspândește focul, Chemând la viață nouă pe tot locul Puterea cea'n etern renăscătoare, Se luptă 'n veci prin nori să se strecoare Și' n văi și munți și 'n codrii vezi tu jocul Lucorii ei ce-aduce iar norocul Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare ...

 

Grigore Alexandrescu - Privighetoarea și măgarul

... Tot împrejuru-i era tăcere.    Alții în locu-mi ar descri poate Acele tonuri neimitate, Glasul acela-nmlădiitor, Ce c-o-ntorsură lină, ușoară, Treptat se urcă și se coboară, Plin de simțire, plin de amor.    Eu vă spui numai că despărțirea Și suvenire pline de jale, Că nedreptatea, nelegiuirea Era sujetul cîntării sale ...

 

Ion Luca Caragiale - D. B. P. Hăsdeu

... nu-ți dau. Pentru ce? Unde ai văzut om serios ca mine să dea hârtie la mâna unui cioflingar ca tine? Fără o glumă nu se putea! Dar tot e bine: îi avem vorba, suntem în stare, prin urmare, să anunțăm că vom da în unul din numerele viitoare o minunată ...

 

Vasile Alecsandri - Sergentul

... la lupta ce-i așteaptă.     Deodat' el dă cu ochii de sarbedul român Ce stase-n loc la umbră, sub un stejar bătrân, Și mult se minunează, și nici cp-i vine-a crede Când crucea „Sfântul Gheorghe“ pe sânul lui o vede.     S-oprește regimentul, iar ... în șanț ...“ „Dar ce rang ai, voinice?“ „Am rang ... de dorobanț!“ Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul, Se-ntoarce, dă un ordin ... Pe loc, tot regimentul Se

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>