Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru AI SĂ
Rezultatele 1681 - 1690 din aproximativ 1886 pentru AI SĂ.
Ștefan Octavian Iosif - Consilii
... Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 octombrie 1895 Ibovnica dacă te-a amăgit, Tu caută alta să-ți placă; - Ori lasă mai bine orașul iubit, Ia-ți traista în spate și pleacă. Un lac lin, albastru, găsi-vei ușor, Și sălcii sălbatice ... va fi mai ușoară; Pe stîncile sure vezi numai vulturi Și țipătul lor te-nfioară. Acolo devii tu însuți vultur, Renaști din senin ș-o să-ți pară Că lumea-i a ta, cînd cauți în jur, Și nici n-ai
... Gelu Vlaşin - Tuta Tuta de Gelu Vlașin mi-ai rostit într-o zi părul lung răsfirat omule tuta mea nu-ți ajung nici vânturile să-ți tulbure chipul tu nu ști să
... Heinrich Heine Traducere de Ștefan Octavian Iosif Publicată prima oară în Viața , 15 octombrie 1895 Ibovnica dacă te-a amăgit, Tu caută alta să-ți placă; - Ori lasă mai bine orașul iubit, Ia-ți traista în spate și pleacă. Un lac lin, albastru, găsi-vei ușor, Și sălcii sălbatice ... va fi mai ușoară; Pe stîncile sure vezi numai vulturi Și țipătul lor te-nfioară. Acolo devii tu însuți vultur, Renaști din senin ș-o să-ți pară Că lumea-i a ta, cînd cauți în jur, Și nici n-ai
... dând de alte jucării, Copilul au făcut prea multe nebunii Și părul de pe cap de tot și-au încâlcit. Dădaca lui au vrut îndat' să-l netezească, Dar pieptenul era prin casă zăhăit; Și el țipa, răcnea, acela să-i găsească! O fată, de sub pat, degrabă l-au și scos, Dar numai ce folos! Că cum abia-abia de păru-i s-au ... pieptănat. Văzut-am eu În veacul meu Că oamenii așa cu adevărul fac. Cât cugetu-i curat, El nouă este drag; Iar cum pe cuget ai pătat, Apoi de adevăr îndat' te-ai
Ștefan Octavian Iosif - Apa morților
... Ştefan Octavian Iosif - Apa morţilor Apa morților de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește Lăsat de-ai săi pieirii, pe căi necunoscute ?... Părăgini fără țermuri se-ntind pustii și mute, Și-adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița ... alergat spre ele Ca să-și potoale setea ce-i mistuia [1] plămînii. Zadarnic stăruiră în preajma [2] lui bătrînii : N-a vrut să țină samă de vorba-le-nțeleaptă Că nu-i decît părere, și moarte-n zări l-așteaptă... Tîrziu își vede-acuma nebuna rătăcire : Puterea nu ... ntoarcă pe veci de veci în țară-și : Văzduhurile-albastru surîd nepăsătoare, Jucînd voios dasupra drumețului ce moare... Cunoști pe călătorul străin ce rătăcește ! Dorind să cucerească mirajul tău, Apollo, Cîți visători nu fură ademeniți departe De blestemata apă a morților, și-acolo Ca el căzură pradă iluziei deșarte ...
Constantin Stamati-Ciurea - Luxul
... viața a tot ce există și se mișcă în natură. Este deci luxul favorabil pentru dezvoltarea și bogăția unui popor? Răspunsul ar trebui să fie că atunci numai, când luxul este în proporție cu industria și productele ce le dă pământul țării. Luxul ar trebui să aibă numai atâtea obiecte de prisos, câte poate întrebuința bogăția țării, a poporului în total și a omului îndeosebi. Trebuie ca ... influențează asupra creșterii, nașterii și reînnoirii generațiunii unei națiuni. Nume din bărbații înțelepți actuali ai Franței și oratorii ei străluciți nu a nimerit să arate cu degetul rana cea mai pericuÂloasă a națiunii lor decât dr. Lerua Bolie. El dovedește că națiunea franceză cătinel se stinge ... ademenirii năvăli pe forum și pe străzile ce duc la Capitoliu, oprind în cale pe toți senatorii ce mergeau acolo ca deputați și cerând numaidecât să li se întoarcă libertatea de a-și face cheful în toată voia. Deci părinții patriei, luând în privire revolta generală a mamelor ... că i-au rămas numai trei milioane, s-a otrăvit de ciudă că nu-i vor ajunge bani pentru banchete ce el voia ...
Dimitrie Bolintineanu - La lampa mea
... Voind a da lumină acestei țări frumoase Ce relele supun. Avem aceeași țintă, aceeași misiune, Dar tu de când servi mie, o lampă-ai ruginit, Și eu de când serv țării, vai! trebuie a spune? Cu inima-am slabit! Și n-am produs nimica! Acum ca altădată ... cel străin! Nu simte nici durerea ce suferă de heară, Nu simte nici rușine de umilința sa, Nu simte că mai bine într-un mormânt să piară Decât a se pleca! Tu știi, o, dragă lampă! acele nopți amare, Trecute în veghere, ca să-i aflăm cântări, Prin care să-i aprindem, în sufletul ei mare, Frumoasele-aspirări! Dar vântul de la dânsa au dus aceste cânturi; Ea nu le-a ascultat. Tot ... mestecat pe vânturi Și lacrima-i cu sânge în râuri a picat! Cântarea libertății acum e înecată De strigătul acelor ce cheamă arzător, Să-i urce la putere și să devie-ndată Tirani, la rândul lor! Și sufletele slabe și fără de mărire, L-a patimilor voce, mai repede alerg, Tirani și robi ...
Garabet Ibrăileanu - Amintiri din copilărie și adolescență
... Apoi sforțarea conștientă te obosește. O comparație: un om care umblă drept prin natura lui, nu face nici o sforțare; unul care umblă plecat, trebuie să se gândească necontenit să stea drept. Îndată ce uită, umblă iar ghebos. Ca să nu răspund cuiva cu vorbe aspre, trebuie să fac o sforțare; uneori uit să fac sforțarea. Dacă m-aș fi obișnuit de la 3 până la 18 ani, în viața de familie, să vorbesc cum se cade, acum acest lucru ar fi foarte ușor, mi-ar fi un lucru natural, fără nici o cheltuială de energie. Bineînțeles e ... pentru o femeie frumoasă, pentru o femeie care a suferit mult de sărăcie, pentru o ființă care n-a avut când să guste viața, pentru cineva care are toată poezia lucrurilor din îndepărtatul trecut. Femeia aceasta, fata aceasta cu ochii verzi, a fost singura ființă ... eu , spunea el -- ,,el" eram eu. Și ea niciodată n-a fost totul pentru mine. Când trăia, eram prea mic, prea inconștient, ca să am asemenea sentimente. După ce-a murit, mi-am împărțit sentimentele spre cele patru vânturi -- păstrându-i ei numai un colț adânc din ...
Cincinat Pavelescu - Ultima verba
... nostru nu e, și serafimii nu-s! Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră, De unde larma lumii se pierde-n infinit, Și viu ca să adaug o pagină de umbră La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit. Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare, Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou... Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare, Și chem ... slăvim numele tău! Prin cerul gol trec albe divinele-ți himere, Și crucea ta e farul în haosul perfid. Mărire ție! pentru sublima mângâiere, C-ai fulgerat nădejdea în ochii ce se-nchid! Și dacă azi vro lume, în negurile mute, Lipsită de credință spre moarte se înclină, Aruncă-ți de ...
Dimitrie Anghel - Fluturul morții
... în cuprinsul acesta tăinuit ca o sihăstrie, acum cînd fluturii de ziuă și-au strîns aripele obosite și s-au strecurat în cuibul florilor ca să doarmă, numai miresmele și fluturii de noapte s-au trezit ca să rătăcească sub lună. Copiii o știu aceasta și, în așteptarea întîiului zbor, s-au așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde încă de focul soarelui ... a umplut văzduhul o clipă și apoi vîntul s-a îndulcit cu un miros de trandafir, s-a împrăștiat, ca să vie iarăși tainic să cădelnițeze pe rînd toate miresmele. Și cînd luna, departe, în păinjenișul de ramuri, s-a aprins în fundul grădinii, ca un lampion fantastic ... lăsă cartea din mînă și privi trist, gîndindu-se că poate în curînd va trebui să plece aiurea, și colecțiile lui se vor risipi fără să-și fi putut isprăvi lucrarea de atîția ani începută. O slăbiciune îl cuprinse, și cum se gîndea așa, la veșnicile transformări ale naturii, deodată, un ... cine știe ce forță oarbă, căci hrană pentru el e pretutindeni și culcușurile, gata așternute de Dumnezeu. Uimiți priviră copiii, și glugile verzi se ridicară ...
Ștefan Octavian Iosif - N-am împotriva ta nimica...
... chiar de-aș înnebuni de jale. Pe veci pierduto ! n-am nimica, nimic n-am împotriva ta : Oricît de mîndră-n strălucire ta de diamante-ai arăta, Nu vei putea s-arunci o rază în noaptea inimioarei taie... Știam de mult. În vis, odată, văzui viața ta ursită, Văzui și noaptea ... Și-am înțeles, pe veci pierduto, cît ești de mult nefericită ! Și dacă ești nefericită, nimic n-am împotriva ta ; Iubito, soarta blestemată vrea ca să fim nefericiți !... Pîn' ce tot zbuciumul acestor nebune inimi va-nceta, Iubito, soarta blestemată vrea ca să fim nefericiți ! Ci văd eu zîmbetul ironic pîndind prilej ca să zbucnească. Văd ochii tăi mărind cu ciudă fulgerătoarele lumine. Și văd pornirea de orgoliu ce face sînul tău să crească — Și totuși ești nefericită, nefericită, ca și mine ! În preajma gurei tale totuși durerea tremură-n neștire, De lacrimi tăinuite-n umbră ți ...