Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I��I
Rezultatele 1671 - 1680 din aproximativ 2873 pentru ��N��I��I.
Ion Luca Caragiale - Ouăle roșii
... din gingii. Contesa a rămas pe gânduri... — Minunate ouă roșii! a zis ea; ce frumoasă față! — Se-nțelege că-i frumoasă, a strigat rânjind ca o fiară contele; și firește are să-ți placă, nobilă doamnă! dacă sunt văpsite chiar de mâna nobilului ... cruciadelor, au năvălit toți tinerii cavaleri; l-au legat burduf și l-au pus în genuchi. Acuma — a strigat contesa — spargeți-i toate aceste ouă în cap! Sub grindina de ouă roșii, leșină, scrâșnind, cruntul FĂ©kete LĂ¡ioș, cu capul plin de sânge și de gălbenuș ... lovitura de grație! Atunci, tânărul copil de casă BĂ©la ȘĂ¡ndor se duce aproape și-l lovește cu un ou în moalele capului, de-i țâșnește creierul înmuiat.. S-a sfârșit cu bătrânul, cruntul conte FĂ©kete LĂ¡ioș... L-au târât afară, să-l arunce în prăpastia ... și a moșiilor de veci, va avea și mâna mea! Au ciocnit... Contesa a schimbat mereu la ouă... Nici un mesean n-a izbutit până-n ...
George Coșbuc - Imnul studenților
... numele sfânt Al țării străvechi și-al acestui pământ! Iubirii de neam, ce de-a pururi ne-a fost O pavăză-n lupte și-n pace-adăpost Cântămu-i supremul ei cântec. Cu vesele glasuri de tinere firi, Cuprinși de-amintirea străbunei măriri, Spre soare ni-e gândul și mergem spre el, Lumina ni ... oști ar veni ca să-ți facă vrun rău, Ridică-te mândră și nu te-ngrija, Căci inima noastră e inima ta; Tu-ncrede-te-n fiii tăi, mamă. lar dac-ar pieri de pe-ntregul pământ Iubirea de neam și-al credinței avânt: Azilul lor vecinic găsindu-l în noi ...
Titu Maiorescu - Poeziile lui Octavian Goga
... o garanție a existenței sale etnice ; în lăutarul șl cîntărețul de la sat, în opoziție cu cel înstrăinat din oraș, pe omul ce-i însuflețește și-i răspîndește cîntecele naționale. Pe cînd la noi, în regatul român, nici preotul, nici învățătorul nu au misiunea specială de a apăra neamul în ... plăsmuite. Ceea ce ne întărește impresia că în tînârul autor avem un poet dintre cei chemați și aleși este și alt șir de poezii, care n-au a face cu patriotismul, ci sunt din veșnicul tezaur al emoțiunilor omenești, poeziile de veseiîe, de amor, de întristare intimă. Puținele exemple ... sale; „Măi crîșmare Niculae, Ce mai zici de lumea asta ? Dumnezeu să-ți ție vinu Și norocu și nevasta,! Cum mai umblă tîrgurile ? Ți-i cam acru vinul, vere, Dar ți-e harnică nevasta, Arz-o focul de muiere ! Bea și tu cu mine astăzi, Că eu beau să-mi ... alta lumea, vere, Cînd ne zice Laie Chioru. Laie Chioru — bată-l Domnu ! — El nu vede toate celc ; Din lăută două știe : Una-i dor și alta-i ...
Dimitrie Anghel - Farmec de noapte
... și micșunelele-bătute Par lacrimi mari de nestimată pe-un tort de catifea cusute. Și blînd s-abate-un vînt, trezit e umbrarul tot și-n dulce larmă Se clatină crengile, iar umbra se clatină și ea, se farmă, Și-n luminiș de drum scăpată, pe unde aiurit s-abate Nu mai cunoști de-s flori de umbră sau dacă-s flori adevărate. Mi-i dor, o, noapte fermecată, de nu știu ce mi-i dor.. pe-aproape Parc-au trecut un pas, o șoaptă, ușor ca zgomotul pe ape De vîsle-ntîrziate-n
Ion Luca Caragiale - Șarla și ciobanii
... opt ani, Niște ciobani Căutau să pripășească Un dulău, ca să păzească Pe oi De lupi. - Vai de noi! Vor zice-ndată unii liberi-cugetători: N-are să vie-o vreme Când oile să n-aibă de lupi a se mai teme? Zău, după mine, de multe ori Cugetătorii-liberi sunt Ființe prea ciudate; O clipă nu te ... haz pe oratori... Dar... să lăsăm acestea, Și povestea Începută să urmăm: Ciobanii noștri, așadară, Plecară Dulăul să-și găsească. Umblară cât umblară Și detere-n sfârșit D-o javră jigărită, De foame leșinată, cu părul năpârlit. Cum îi văzu, Potaia-afurisită Își puse coada-ntre picioare, făcu trei tumbe și ... se lingușească, Să chelălăiască, Ca toți câinii nemțești Când, leșinați de foame, doresc să-i miluiești. Li se făcură milă de șarlă: o chemară, Șarla-i urmă, Și-astfel cu toți plecară. O duseră la stână și șarl-aci jură Pe lege. - Cum se poate? Dar șarlele n-au lege, ș-arfi de necrezut, Veți zice; fugi d-acolo! -Știu bine-aceste toate, Dar iacă s-a putut! Șarla jură pe ...
Alecu Donici - Elefantul în domnie
... Alecu Donici - Elefantul în domnie Elefantul în domnie de Alecu Donici Cine-i tare și mare, Dar minte nu prea are, Nu-i bine, cât de bun la inimă să fie. Pe elefant l-au pus în codri la domnie, Și de pe neam ei toți, De la ... îndestulă minte; Dar este rar acel preafericit părinte Să-i iasă buni copiii toți. Și elefantul meu, oricum era de mare, A înțelegerii n-avea îndemânare, Iar blând și plin de bunătate Era, cât nu se poate. Și iată că la domn au dat bietele oi O jalobă, zicând ... nu te-ndura, Căci singur ne-ai fost dat poruncă astă-iarnă S-avem cu toții blană. Iar oile pârăsc, c-așa sunt învățate: Noi n-am luat mai mult decât pielcea de frate. — Atâta! domnul le răspunde, Să știți că strâmbătăți la mine nu-ți ascunde, Vă hotărăsc de ...
Vasile Alecsandri - Femeia temută
... agude, Strig la puica, nu m-aude; Și de-aude ea s-ascunde, Ea s-ascunde, nu-mi răspunde". ,,Ba te-aud, bădiță,-aud, Dar n-am gură să-ți răspund, Că-i dușmanul lângă mine Cu două pistoale pline, Când de când să deie-n mine. Unu-n mine, unu-n tine; Să deie-n
... de Gelu Vlașin „madăr facărâ€� spune actorul punându-l în dificultate pe traducătorul pudibond ce-a zis nenea — nimic nimic asta-i o expresie stereotipă la ei noi n-avem noi suntem urmași ai lui suntem fiii da suntem fiii mamă mamă ce-o să-i spun vre-o două „fac iuâ€� zice iar nenea ăla bărbos pe ecran zâmbind superior la o tanti dezabuzată taci și ascultă fii pro ...
Constantin Stamati - Înțelepciunea lui Solomon
... îi temniță lumea, Dar și nedreptatea e deșertăciune. Mai încolo râde și necredincioasa, Când plânge, suspină acel ce-au amat-o, Ea, iubind pe altul, i-au jurat credință... Dar apoi ș-acela pe dânsa o lasă. Și pe dânsul iarăși alta îl înșeală. Spuneți dar, amorul nu-i deșertăciune? Veninoși zavistnici hulesc totdeauna Merite, talente, iar faptele bune Sunt rău răsplătite și nesocotite. De faceți și bine, cu rău plătesc vouă, Căci inimi ... în putrede luntre, Înotăm cu frică, prin furtuni și neguri, Și tragem de vâsle s-ajungem la țărmuri, Dar vântul se-ntartă, sfarmă luntrișoara, Și-n hiola mării ne aflăm mormântul, Apoi viața noastră nu-i deșertăciune? Omeneasca minte este de tot oarbă, Măcar că strămoșii ni se par filosofi, Și măcar că însuși silim să-i ajungem. Știința lor însă de la noi se pierde, Și a noastră iarăși după noi se uită, Și tot acea soartă pe urmași ... iubi cei slabi cu inimi curate; Și ce avem, oare, mai sacru în lume Ca bunavroință a fraților noștri? Și care om, oare, n ...
... Iulia Hasdeu - Femeia Femeia de Iulia Hasdeu Ah! crudele genus, nec fidum femina nomen! (Tibul) O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă! Din foc divin și amestec din tina cea imundă; Protee fără nume, ce logica dezminți Deșartă sau prea rece, sau clocot de dorinți ... sau iubire? În clara ta privire, de visuri încîntată, Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată? Ah, ce perverși ai ochii, surîsul nu-i timid Sub fardul ce sclipește s-ascunde mai nimic, Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare, Defectele, și-n taină, porniri spre desfrînare! La tine totul este spoială sau mascat: Ținuta, vorba, fața și glasul afectat Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunți cu viu răspăr: Minciuna pentru tine e unic adevăr! Fațadă-i tot la tine și prefăcătorie Și chiar a ta știință e doar cochetărie. Spre a trona mai bine, voind să ne ...
Alexei Mateevici - Frunza nucului
... aduce din Bugeac. De ce tremuri, frunzuleană,-- Fiica nucului rotat,-- Ce fior de prin poiană Firea ți-a cutremurat? Eu cu ierbile poienii N-am nimic de împărțit, Jale mi-i că moldovenii Încă nu s-au înfrățit. Vântul șuieră prin creste, Vine zburător prin văi Și-mi șoptește trista veste Din Bugeac de la ai ... la morți aduce știrea Vântul veșnic zburător: El din flori a prins șoptirea, Flori de la mormântul lor. Fie-așa, dar nu mi-i teamă Despre soarta celor părți! Dragostea ades mi-o cheamă Fala câmpurilor verzi. Mare-i fala din câmpie, Dar bătrânii ți-s mâhniți. Dragostea de unde-ți știe, Că vor fi toți înfrățiți? Dragostea adânc mă leagă Cu părinții răposați ...