Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru CA SĂ NU
Rezultatele 1661 - 1670 din aproximativ 2617 pentru CA SĂ NU.
Grigore Alexandrescu - Ucigașul fără voie
... Și frigul mă-ngheață; e umed pământul; De ziduri, de lanțuri eu sunt ocolit: Aici suferința așteaptă mormântul, Căci legile lumii așa au voit. Adus ca o crudă, sălbatică fiară, L-a temniței poartă nădejdea-am lăsat, Și simt chinuire atât mai amară, Cu cât a mea ... crimă-nsemnat; Și eu trăiesc încă! trăiesc, căci viața, Amară pedeapsă, în dar mi s-a dat. Aici aștept vremea și ziua dorită Să văz dacă dreptul ceresc împărat Privește la fapta-mi, ce este cumplită Sau numai la cuget, ce este curat. Note Sujetul acestei poezii este o ... s-a judecat pricina la tribunaluri, unde el, mărturisind fapta, căuta a se dezvinovăți prin povestirea nenorocosului vis. Dar judecătorii, temându-se ca nu cumva îndurarea către acesta să însufle și altora dorința de a visa, au aplicat pravila care nu
Vasile Alecsandri - Visul lui Petru Rareș
... a murit cu zile-n sin [5] În cetate, la Hotin!â€� Toți fac cruce-ncremenind! Un bătrân zice, zâmbind: „A murit? Domnul să-l ierte! De-acum să vedeți voi certe, Lupte, vrajbe-ntre boieri Pentru scaun și averi!â€� Atunci Petre ia cuvânt: „Așa-i rândul pre pământ! Cine-i slab ... o mândră oaste Cu trei steaguri de oșteni Și trei cete de curteni. Mândrii-s bravii călăreți Pe-armăsarii șoimuleți! Strălucind la foc de soare, Ca-ntr-o zi de sărbătoare, Ei în tabără s-opresc Și lui Petru-așa grăiesc: „Petre-Majă-ntru mulți ani! Noi curteni și căpitani ... măria ta! De când Vodă la Hotin A murit cu zile-n sân, Țara este-n văduvie. Ea se-nchină, se dă ție, Ca să-i fii tu mire blând, Domn viteaz, dup-a ei gând. Iată deci că ne-nchinăm Și-n glas mare îți urăm: Să ... a lui Ștefan cel Mare. Mama lui era văduva unui păscar; și însuși Petru era cunoscut sub numele de Majă, pănă a nu să ...
Alexandru Macedonski - Către viitorime
... doi, Voind s-aveți știință de cine-am fost și noi, Luând spre deslușire istoria, — îndată Simțirea noastră-ntreagă, de fală îmbătată, Striga-va: ,,Ca străbunii să fim de glorioși, Pe când am fost cu toții mișei sau ticăloși." Mai mult decât minciuna nimica nu răpune... E aspru adevărul, dar trebuie a-l spune Da, țara noastră toată, din cap pân' la sfârșit În zilele de astăzi e ... prezentul, își are și trecutul, Pe când sfârșitul, — zilnic chemat și nesosit, Se pierde printre veacuri, rămâne neghicit. Dar cum? Din timpul nostru nimic nu va rămâne Ca moaște respectate a zilelor bătrâne? Ce? Zidurile Plevnei de sine au căzut Și moartă ne-a fost țara soldați când am ... E drept că au fost ieftini cu sângele din vine, E drept că fiecare a fost un semizeu, Dar pentru ce, și cine, nu știu nici ei, nici eu. Urmași, oricât de mare veți crede-a noastră fală, Feriți-vă de-a trece sub poarta ...
Iuliu Cezar Săvescu - Cântarea lui Walmiki
... de omenire? De rai de unde-atâta dor?â€� IV Atunci Walmiki, grav și rece, întinse brațele-n lumină; “Krișna, el zice, către tine, nu-s demn privirea să ridic; “Mi-ai fost de zece ori părinte, și tu din gloria-ți divină “Te-apropii, plin de îndurare, de mine, viermele cel ... scutură. V Krișna mai zise: “Floare-Albă, căci floare este al tău nume, “Îndreaptă-ți fața spre Walmiki, de-acum cu el ai să trăieștiâ€�. Mai zise iarăși lui Walmiki: “Îți dau eu azi un dar pe lume Ce seamăn n-are, a ta cântare c ... cu dânsul! “Privește-n inima-i spurcată cum negri șerpi îi mișuiesc! “Privind tu însuți n-ai fi-n stare de jale mare să-și ții plânsul! “Din lut m-ai scos, în lut prefă-mă; de câte văd mă îngrozescâ€�. “Văd mări cu vecinică furtună, ce ... Tu, Floare, fii lumina lui; “Zâmbește-i tu, și-n zmbet pune căldura dragostei eterne, “Atingă brațul tău grumazu-i, de vrei durerea să ...
Gheorghe Asachi - Iepurile și amicii săi cei mulți
... slut la Prut Sărmănelul acum vede; Fără-a pierde un minut, În călcăii lui se-ncrede. Se rădică-n două, aleargă, Tremură chiar ca o vargă, Stă, răsuflă-un pic, ascultă, Mânat iar de spaimă multă Prin râpi fuge și tufari. A lui urme ca să-nșele, Face multe vârtejele, Pănă scapă de ogari, Ș-obosit de fugă, acum Se lungește chiar în drum. Ah, ce dulce bucurie În cumplit-acela ... pe cerbice! De aceea-alege-n urmă. Călăuz mai bun din turmă. Vinea taurul cel gras, Însă cu mai iute pas. Pre el iepurile giură Ca să-l scape de friptură. Cornoraticul vecin I răspunsă c-un suspin: În secretu-ți spun că-n luncă Mă așteaptă-o mândră giuncă; Și tu ... că-ntre cii ce trec Vinea ș-un lânos berbec; Ce și el ceru iertare Că de-agiuns povoară are, Ș-apoi giocuri de noroc Nu vra peste-al său cojoc. Spre vițelul care rage Bietul iepure se trage Ș-agiutori ceru duios De la vărul credincios. Să mă-ncaier, zisă,-acum L-așe certe de pe drum? Sinior iepure, ț-oi spune Razim în mine nu ...
Ștefan Octavian Iosif - Surugiul
... Iosif Vraja dulcei nopți de mai Stăpânea afară, Sus, de-argint pluteau bălai Nori de primăvară. N-auzeai pe lunci și văi Nici un glas să sune, Singură umbla pe căi Raza blondei lune. Molcom fremăta abia Numai vântul serii, Spre a nu trezi cumva Pruncii primăverii. Chiar și tainicul izvor Parcă amuțise, Ca să cruțe-a florilor Parfumate vise. Cornul său la gură-atunci Surugiul pune Și-l făcu prin văi și lunci Vesel să răsune. Și sunau cei patru cai Sprinteni din copite, Ce prin înfloritul rai Ropoteau grăbite. Și părea că trec în zbor Și aleargă toate, Speriind ... ta, de-oprim, Însă n-am ce face: Colo, sus, în țintirim Un tovarăș zace. Și de câte ori mă-ntorn, Mă îneacă plânsul: Nimeni nu suna din corn Mai frumos ca dânsul! Și de câte ori revin Pe-aste locuri iarăși, Trebuie să-i cânt puțin Bunului tovarăș! Către țintirim deci el Cornul și-l îmbie, Să-l audă-n somn acel Ațipit sub glie; Și-un atât de dulce zvon Dintre stânci pătrunde, Parcă mortul postilion Din mormânt răspunde. Repede porni ...
... Iosif Vraja dulcei nopți de mai Stăpânea afară, Sus, de-argint pluteau bălai Nori de primăvară. N-auzeai pe lunci și văi Nici un glas să sune, Singură umbla pe căi Raza blondei lune. Molcom fremăta abia Numai vântul serii, Spre a nu trezi cumva Pruncii primăverii. Chiar și tainicul izvor Parcă amuțise, Ca să cruțe-a florilor Parfumate vise. Cornul său la gură-atunci Surugiul pune Și-l făcu prin văi și lunci Vesel să răsune. Și sunau cei patru cai Sprinteni din copite, Ce prin înfloritul rai Ropoteau grăbite. Și părea că trec în zbor Și aleargă toate, Speriind ... ta, de-oprim, Însă n-am ce face: Colo, sus, în țintirim Un tovarăș zace. Și de câte ori mă-ntorn, Mă îneacă plânsul: Nimeni nu suna din corn Mai frumos ca dânsul! Și de câte ori revin Pe-aste locuri iarăși, Trebuie să-i cânt puțin Bunului tovarăș! Către țintirim deci el Cornul și-l îmbie, Să-l audă-n somn acel Ațipit sub glie; Și-un atât de dulce zvon Dintre stânci pătrunde, Parcă mortul postilion Din mormânt răspunde. Repede porni ...
Ștefan Octavian Iosif - Novăceștii
... Trei voinici ficiori de lele Tăbărît-au pe-nserate ; Dairaua cu cimpoiul Și ghitara tac speriate... Țarigradul mi s-ascunde Îngrozit, iar împăratul Dă poruncă să-ntărească Straja peste tot palatul... Forfotesc iscoade multe Ca să afle, să scornească : Cine-s preaciudații oaspeți De la crîșma-mpărătească ? Pasămite să-i întrebe Nu cutează nici un crainic... Gîfăind se-ntoarce-n goană La palat trimisul tainic : — Înălțate împărate ! La Agnița crîșmăreasa, Trei străini descălicară Și de-abia ... Cîteșitrei și, largi în spete, Între umeri fiecare A cuprins cîte-un părete. Nouă buți de vin goliră, Și-ncă tot mai cer să beie, Iar Agnița crîșmărița N-are vin să le mai deie ! — Duce-vă-ți pe loc de-i spuneți Să le-aducă băutură Și-i plătesc eu cît o face, Cu asupra de măsură. Doar aceia-s chiar Novacii, Căpitani vestiți în țară : Oastea mea ...
Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur
... e căpriță cât ziua lucește Și dulce fecioară cât noaptea domnește. Acolo-i castelul în care petrece. Dar câți o preurmă, sub paloșu-i rece Ca spicul s-abat. Streine, te-nturnă spre locuri mai bune! Să mori când ești mândru, puternic și june E mare păcat!" — ,,Fii bună și-mi spune, ce pot ca să fac, Turbatele-i gânduri în flori să prefac?" — ,,Te du de găsește, sub plopul ce plânge, Fugaru-i ce-adapă cu tânărul sânge De fii de-mpărați! El poate să-ți spuie misterele sale... Dar tot e mai bine să pleci p-a ta cale, Spre junii tăi frați!" Ea zice. Streinul voios mulțumi. Spre plopul ce plânge, prin noapte porni. — ,,Tu ... adormită, va face schimbare În sorții închiși. Dar ochii fecioarei lucesc înfocați Și cei ce s-apropiu, se-ntorc spăimântați. Tu du-te, sarută, și nu te-ndoiește, Căci ochiu-i nu vede, deși strălucește, Frumos călător. Odată ce buza-ți de frunte-i v-atinge, Magia fatală pe loc se va stinge Ca visul de dor." Străinul pătrunde prin vechiul castel. A morții tăcere domnește prin el. Iar steaua durerii, tăcută și plină, Ieșind de sub ...
Vasile Alecsandri - Mândra Lița
... Vasile Alecsandri - Mândra Liţa Frunză verde alunică, Am avut o mândră mică Ș-am lăsat-o să mai crească, Minte-n cap să dobândească. Dar de când o am lăsat, A crescut, s-a măritat, Vai de mine! ce păcat! Mi-ar fi, nu ... zăresc Și de zile mă sfârșesc. Intru-n casă, o aud Și m-apucă dorul crud. Vai! mămucă iubitoare, Inimioara rău mă doare, Și tu nu-mi dai vindecare, Ci-mi tot zici că lumea-i mare Și că-n lume-s fete multe Care-ar vrea să mă asculte Și să facă tot ce vreu Ca s-aline dorul meu. Ah! mămucă, draga mea! Nu pricepi tu ce aș vrea! Ești bătrână și nu crezi. Lumea-i largă și nu vezi Că din sută și din mie Numai una-mi place mie. Ceru-i mare, stele-s multe, Și mai mari și mai mărunte, Dar ...
Ștefan Petică - II (O ceată-ntunecată s-a oprit)
... O ceată–ntunecată s-a oprit Tăcută și răsleață la răscruce; Atât de grea îi cade-n asfințit Tortura de-a nu ști-ncotro s-apuce. Cât fuse ziua clară s-a-mbuibat Cu cântece și joc în loc de pâine Și beată de plăcere ... amurgul sărbătoarei e amar Ca drojdia cea neagră ce o lasă Năspritul must pe fundul de pahar. Cu trândavi ochi privește spre apus Mirată că nu poate să-l priceapă; O rugă pare c-ar avea de spus Dar nu știe măcar nici cum să-nceapă Ci stă îngrămădită ca o turmă Și tremură de taina ce-o-nfioară Cu moartea zilei blonde care curmă Și jocul și cântarea de vioară. Și tristă de pierduta ...