Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru I��I

 Rezultatele 1651 - 1660 din aproximativ 3413 pentru I��I.

Duiliu Zamfirescu - Alt cîntec

... vin. C-a plouat, și fundul văii cîntă din privighetori, De gîndești că mersul zilei animatu-s-a de zori; Iarba-i udă, tu pripită, și de-o fi din deal s-aluneci, Ochii mei, privind din vale, amețiți ai să-i întuneci. Sus pe greabănul de munte, în poiană la răcoare, Vin, Surată, vin. Să privim pe valea tristă, cum apune sfîntul soare Și pe ramur ...

 

Alexandru Macedonski - Pădurea

... soare-apune poleite, Iar apa alergând la vale, cu un murmur nedefinit Le duce fără de-a ști unde și nici de unde i-au venit. Ciobanul dacă se zărește printre desișul tău cel verde, De rând de-ar fi la-nfățișare, înfățișarea lui și-o pierde, Și ca ... chipu-i încă de copil. Îl vezi alăturea cu mieii, pe care blând îi păstorește, Cu pieptul gol, în vânt cu părul ce alba față i-o umbrește, Ca-n vremuri clasice de simplu, dar și frumos și fericit Precum n-a fost până acuma de nimeni încă-nchipuit ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Cîntec din Caucaz

... Iosif Publicată în Sămănătorul , 11 ianuarie 1904 Sînt tristă, mi-e urît, mi-e frică, Și ce să fac, eu nu mai știu, Căci dragu-i dus și e târziu: L-aștept acasă singurică. Aș vrea să torc, dar nu pot, iată, Se rupe firul, fusu-i greu... Oi toarce mîni... Ce Dumnezeu ! Prea-s tristă azi și supărată. Eu stau și plîng de dor în casă, Cînd poate dînsul m-a ...

 

Cincinat Pavelescu - Poetul (Pavelescu, 2)

... răsfrânge Și casca lui de aur și pana ei de fum; Iar lava când din beznă spre vârf își face drum, Cu negru-mpestrițează văpăile-i de sânge. Poetul e asemeni vulcanului stingher: În preajma lui mulțimea naivă se îmbată, Trăiește, țipă, cântă și-ntreabă-apoi mirată La ce slujește lumii ... calm și mândru, fruntea spre ceruri și-o ridică, Simțind că poartă-n coaste o rană sângerând De-a cărei adâncime și cerului i-e frică. Apoi zbucnind de-odată în viforul de șoapte Și spintecându-și sânul cu bulgării arzând, Aprinde marea-ntreagă cu soarele-i

 

Ion Luca Caragiale - Magnum Mophtologicum

... falnic monument, Un magnum oarecare... Atunci chemă pe un bătrân, Limbistul cel mai mare — Un om ce știe pe de rost Nu numai ce-i pe lume, Ci câte se petrec și-n cer Din fir în păr anume — Și-i zise: “Știu, de istorie De mult că te-ai lăsat Și că d-acuma numai limbii Pe brânci te-ai consacrat... Fă-mi dar ... pornit bătrânu-atunci La lucru cu ardoare... Dar, vai! păcat! s-a-nțepenit Cu limba în a mare. Oricum, noroc că-i

 

Constantin Stamati - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... căci la răsărit     Ziua se revarsă Și a dimineții vântișor eu simt. Minvana     O, nu, ți se pare,     Pîn’mâini este mult,     Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin     Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana     O ... a mea dragă Amanetul nopții ce m-au fericit!     A ta răsunare     Sună mângâios     De-a mea tristă stare, Și adă-i aminte de-al ei credincios. (Către Minvana)     O, Minvană dulce, La sunetul arfei îndată să sosești,     Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin ... a vântului abur Ce duios prin strune viind ne bocește.     Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată,     Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată.     Deci pe ea fierbinte     În brațe strângând,     Apoi cu pas iute Armin ca o umbră s ... duios,     Precum adierea Zefirului sara suflă mângâios;     Ea se spăimântară     Văzând umbra lui,     â€žAu murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€�     Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ,     Și suspin cu jale În coardele arfei răsună în vânt;     Iar când se ...

 

Vasili Andreievici Jukovski - Fiica lui Decebal și Armin cântărețul

... căci la răsărit     Ziua se revarsă Și a dimineții vântișor eu simt. Minvana     O, nu, ți se pare,     Pîn’mâini este mult,     Nu-i de ziuă zare, Și nici simt că trage cât de puțin vânt. Armin     Parcă se treziră În cetate oameni — aud că șoptesc. Minvana     O ... a mea dragă Amanetul nopții ce m-au fericit!     A ta răsunare     Sună mângâios     De-a mea tristă stare, Și adă-i aminte de-al ei credincios. (Către Minvana)     O, Minvană dulce, La sunetul arfei îndată să sosești,     Ca măcar atuncea Cu-a lui Armin ... a vântului abur Ce duios prin strune viind ne bocește.     Tăcând își țintiră Ochii săi pe gânduri cătr-a sa amată,     Și parcă-i vestiră Glas că ea de dânsul va fi depărtată.     Deci pe ea fierbinte     În brațe strângând,     Apoi cu pas iute Armin ca o umbră s ... duios,     Precum adierea Zefirului sara suflă mângâios;     Ea se spăimântară     Văzând umbra lui,     â€žAu murit! strigară, De-acum sunt pierdută, căci dragul meu nu-i...â€�     Și de chinuri grele Căzu ca o moartă pe udul pământ,     Și suspin cu jale În coardele arfei răsună în vânt;     Iar când se ...

 

Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare

... Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare Culegătorul de stele căzătoare de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , I, 3, 5 nov. 1911. p. 22. De la fereastra lui, Enric, în fiecare seară privea nemărginirile cerului, așteptînd să vadă ploaia de artificii, jocul nebun ... ar fi încumetat măcar să străbată atîta drum, virgine de viață încă și străine de fericire ori de nefericire. Tăcut se cumpănea universul cu miile-i de astre deasupra căsuței lui. Tot mai alb și mai licăritor se arăta drumul robilor de-a lungul căruia, în fiecare noapte, se ... mari pictori, ce sînt anotimpurile, vin pe rînd s-o zugrăvească cu penelele lor înmuiate în aur și purpură, în lumină și întuneric, lui nu-i mai spunea nimic. O ură împotriva orînduielii acestea veșnice, care pune același verde pe copaci primăvara și amestecă același albastru spălăcit în fundul izvoarelor, îi ...

 

Traian Demetrescu - Ciobanii

... vetrei — Afară negură și moină — — „Mă, Miuleâ€�, grăește unul, „Ce stai așa?, ia zi o doină!â€� Hei!.. de-asta-i arde lui acuma!... El singur doar își știe halul... — Sfios și necăjit răspunde: — — „Cu ce să cînt?... că n-am cavalul ... „Unde să fie ?...â€� „L-a frînt boieru pe spinare-mi; — — Dar și eu-n gîndul meu, de ciudă, I

 

Ion Luca Caragiale - D.C.A. Rosetti la Roma%3F

... nostru celui mai mare, al împăratului Napoleon III; conspirație la care a luat parte activă d. C. A. Rosetti și d. I. C. Brătianu. Împăratul, care era om bun și generos, cu toată condamnarea tribunalului, rostită asupra d-lui I. C. Brătianu, a ordonat ca închisoarea să fie îmblânzită pe cât se putea, iar fructul șederii la răcoare a actualului ministru ... al republicei universale pe baza comunei și cu toate acestea conduc afacerile unui stat, eminamente-național - România și eminamente conservator, pentrucă e agricol. Ba nu-i destul numai atâta. Pe când principii mireni și bisericești se grăbesc a exprima M. S. Regelui Italiei părerea de bine, că viața M ...

 

George Topîrceanu - Bimbirițichel

... George Topîrceanu - Bimbiriţichel Bimbirițichel de George Topîrceanu I ................ Frații lui, băieți și fete, Au crescut mai pe-ndelete, Toți plângoci și dolofani. Cel mai tânăr dintre șapte Se numește Papă-lapte Și-a ... abia doi ani. Toată ziulica țipă — Nu stă locului o clipă, (Cere lapte), vrei-nu vrei. Biata mă-sa la tot pasul Trebuie să-i șteargă nasul Și să-l aibă-n grija ei. N-au nici capră, n-au nici vacă. Mama-i văduvă săracă. Numai Bimbirițichel O ajută câteodată Când o vede supărată... Ce s-ar face fără el? II Într-o seară, o vecină Zice: â ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>