Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru DE PE
Rezultatele 1641 - 1650 din aproximativ 2473 pentru DE PE.
... Vasile Alecsandri - Paştele Paștele de Vasile Alecsandri De Paști în satul vesel căsuțele-nălbite Lucesc sub a lor malduri de trestii aurite Pe care cocostârcii, înfipți într-un picior, Dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor. Un scrânciob mai la vale pe lângă el adună Flăcăi și fete mândre ce râd cu voie bună; Și-n sunet de vioare, de cobze și de nai Se-ntoarce hora lină, călcând pe verde plai. Bătrâni cu fețe stinse, români cu fețe dalbe, Românce cu ochi negri și cu ștergare albe Pe iarba răsărită fac praznic la un loc, Iar pe-mprejur copiii se prind la luptă-n joc. Și scrânciobul se-ntoarce, purtând în legănare Părechi îmbrățișate cu dulce înfocare, Ochiri scânteietoare și gingașe zâmbiri ...
Nicolae Filimon - Lăutarii și compozițiunile lor
... strînsele relațiuni ce țara noastră legă cu turcii, introducîndu-se la noi obiceiurile otomane și muzica lor, lăutarii găsiră în acea muzică o nouă sorginte de inspirare și imitațiune. Astfeliu sta muzica noastră pe cînd se stabili în țară domnia fanarioților. Acești străini, fiind tot de o religie cu noi și mari amatori de muzică, aduseră în țară o mulțime de cîntăreți de sarai și bisericești și, în mai puțin de un secol, nu numai că strică cu totul muzica bisericească și lăutărească, dar schimbă chiar caracterul tonurilor, alterîndu-l atît de mult, încît astăzi ar trebui să inventăm un nou sistem de armonie ca să putem acompania un mare număr din cîntecele noastre, căci cu cel europenesc nu este cu putință a ne servi. Dacă ... arătarăm diferitele fazi prin care a trecut muzica la noi. Să zicem acum ceva și despre instrumentele cu cari lăutarii esecută cîntecele compuse de dînșii sau de alții. Aceste instrumente sunt: vioara, cobza și naiul sau muscalul (Fistula Panis) , iar acum de curînd s-a adoptat violoncelul și canonul. Vioara lăutărească este armată tot cu patru coarde, ca și cea europeană. Coarda de sol o numesc Rast; pe cea de re, Neva; pe
... te așteaptă; iar Balan e cu noi. Mărturisesc că aceste cuvinte îmi merseră mai mult la inimă decât toate versurile și discursurile oratorice ce învățasem pe de rost în școală... Ce om cumsecade era Constantin viziteul! Nasul lui cel mare, de care râdeam odată în copilăria mea, căci avea un negel tocmai pe vârf, îi ședea acum așa de bine, încât nu era nas să-mi placă mai mult decât a lui. Toată fața lui era înveselită de veselia ce simțeam eu. Și ce frumoasă era trăsura în care aveam să călătoresc! O nadiceancă pe dricuri care scutura de minune, cu roțile galbene, coșul verde și capra neagră, atârnată în curăle; iar caii erau tot cei suri ai tată-meu; cai de nădejde, care se făcuse albi, dar care nu lăsau pe om la nevoie. Îmi luai ziua bună de la toți camarazii mei, și de la Prâsnel, și de la Țuflic și de la Poriu-împărat, și de la Scormolici, și de la Beșleagă, chemându-i pe fiecare după poreclă și sărutându-i din toată inima; iar Poriu-împărat, care umbla cu o chivără de hârtie pe cap și era cel mai mic dintre toți, începu să plângă
Ion Luca Caragiale - Articol de reportaj
... nu orice român îl poate profesa: este reportajul; de aceea am zis „orice român", iar nu „orice româncă". Se știe că orice român de sex feminin, fie de orice vârstă, numai să poată vorbi, și fie de orice condiție socială, numai să aibă cui vorbi, este născut reporter. Cu românii de sex masculin, lucrul se schimbă; nu orișicare poate fi un reporter special. Odată stabilit aceasta, să vedem cum am cunoscut eu pe DR.LEYDEN Eu am văzut pe profesorul Leyden, nu numai în trăsura Curții, în fuga pe stradă, sau într-un vagon de drum de fier, ori în treacăt în vreun salon. Eu am văzut pe acest ilustru specialist en pantoufles — cum ar zice francezul — en pantoufles și el și eu. Am dormit două nopți în aeeeași cameră la ... numărul 12, care dă pe balconul de deasupra gangului. Din balcon, seara mai ales, e o priveliște minunată; avea în față, spre dreapta, squarul, dominat de cupola Ateneului, pe când pe sub picioarele noastre uruie, fără o clipă de repaus, un fluviu torențial de trăsuri, de tramcare, de căruțe,
Mihai Eminescu - Copii eram noi amândoi...
... Mihai Eminescu - Copii eram noi amândoi... Copii eram noi amândoi... de Mihai Eminescu Copii eram noi amândoi, Frate-meu și cu mine. Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne. Și el citea pe Robinson, Mi-l povestea și mie; Eu zideam Turnul Vavilon Din cărți de joc și mai spuneam Și eu câte-o prostie. Adesea la scăldat mergeam În ochiul de pădure, La balta mare ajungeam Și l-al ei mijloc înotam La insula cea verde. Din lut acolo am zidit, Din stuful des și mare ... râs lasciv Și țapănă, nurlie, Pe Tlantaqu-caputli. Am mulțămit cu-n umil semn, Drept mantie o-prostire  M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Și de ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Și pe șură ne primblam Peste stuf și paie Și pe munți ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărșileam alături. Și pe cap mi se îmfla Casca de ...
Ion Luca Caragiale - Cuvântare
... Ion Luca Caragiale - Cuvântare Cuvântare de Ion Luca Caragiale I Domnilor Într'o seară frumoasă de vară, un tânăr călător obosit de drum, ajungând lângă un izvor, s'a așezat jos să se odihnească. În față spre apus de vale se ridica o pădure bătrână, iar la spatele pădurii cobora măreț soarele. Pe deoparte oboseala, pe de alta înalta frumusețe a priveliștii l-au vrăjit; și sub vraja lor, tânărul nostru drumeț a adormit adânc... A adormit ... straturile cele mai adânci ale societății, și caută și se întreabă: unde, unde mai este o energie care s'a născut d'abia de eri și pe care încă n'o cunosc ? și aceea trebue s'o chem, să mi-o apropii și s'o pun la contribuția datorită de toți tutulor: la menținerea statului meu integral. Căci ce să coserv ? Firește, rațiunea de afi a mea și a tutulor - a Statului acestuia, care el însuși n'are altă rațiune de afi decât ființa neamului meu întreg. Dacă vreau să conserv ceva particular în paguba marelui interes general, atunci nu mai sunt conservator, ci anarchist (aplauze
Constantin Stamati - Răpitorul
... furase... Ce ca din cer îi picase, Și că el nu avea frică Cineva să-l oblicească c-au umblat cu oca mică, Adică că pe cineva au înșelat; Deci socotea cu ce chip să mulțumească Domnului de comoara ce i-au dat, Sau că poate el, sărmanul, gândea să se pocăiască. În sfârșit, el hotărăște pentru săraci să zidească O casă mare ... începe casa și mai o gătește, Și plimbându-se printr-însa, însuși cu sine grăiește: „Iată fapta minunată ce și Domnului îi place, Care de acum cu mine trebuie să se împace De câte pozne am făcut. Iar săracii pentru mine vor conteni a se plânge Și a mai zice Că eu sângele le ... în această casă vor trăi mai mulțumiți Decât în casele lor, pe care eu le-am luat, Și mult mai bine hrăniți, Dându-le lor de mâncat Bucate boierești, Iar nu țărănești...â€� Atunci un om oarecare, ce pe acolo trecea, L-au auzit ce zicea Și i-au răspuns: „Adevărat, mulți săraci aici să grămădești poți, Dar nu știu de vor încăpea toți Pe ...
Nicolae Filimon - Don Pasquale. Operă comică în trei acte
... care mă părăsise la Paris, iarăși a început să-mi zîmbească . Dom SĂ©bastien, ultima mea compozițiune muzicală, s-a reprezintat de două ori pe scena Teatrului imperial și a fost priimită de publicul vienez cu mare entuziasm, iar eu am avut de trei ori onoarea avantscenei, de unde am priimit coroanele și mulțumirele publicului; cu toate astea, cînd mă gîndesc că publicul parizian, atît de intelegint și imparțial în aprețiarea uvragelor muzicale, să lăsă de a deveni machina unui partit infam și-mi dete lovitura lașetăței după ce m-a aplaudat aut de mult la Favorita și Lucia, mi se rupe inima.“ După această scurtă digresiune, lăsînd la o parte acest trist panegiric, revenim la subiectul ... a unei gesticulări naturale, și aceasta a fost cauza că cele mai frumoase situațiuni comice și dramatice ale acestui rol au rămas neînțelese de public. Vinind și la aprețuirea părții muzicale, sîntem siliți a zice că vocea sa e lipsită de forța și timbrul cerut pentru o bună esprimare a delicioaselor melodii ale divinului maestru. Ariile: Sogno soave e casto De miei prom’ anni, adio [4] din primul act, și: Cerchero lontana terra Dove gemer sconosciuto [5] din actul al doilea, probează ...
Veronica Micle - Frumoasă, sfântă poezie
... Veronica Micle - Frumoasă, sfântă poezie Frumoasă, sfântă poezie de Veronica Micle Convorbiri literare , XX (1886), nr. 9, 1 dec., p. 799 Frumoasă, sfântă poezie, Ce-ai fost unicu-mi Dumnezeu Pe dulcea ta zădărnicie Cât preț a pus sufletul meu. Cât îmi părea că sunt de mare Că idol eu mi te-am ales, Cu ce avânt și adorare Prinos adusu-ți-am ades. Adânca mea cucernicie De mitul tău când s-a legat, Pe
Ștefan Octavian Iosif - Eroul de la K%C3%B6niggr%C3%A4tz
... Ştefan Octavian Iosif - Eroul de la K%C3%B6niggr%C3%A4tz Eroul de la Königgrätz de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine ș-încă pe vreo doi — Și cătăniți — nu trece anul — Se face între nemți război. Departe, peste munți și ape, Cu oaste mare ne-am ... făcînd ! Era în nămiez... Da să m-adoarmă Foșnitul leneș din frunziș... Tresar... aud deodat-o larmă P-aproape, colea-n ștejeriș : Pun mîna repede pe armă Și iau pădurea-n curmeziș... Măi ! ce stau ochii să-mi privească ! Un vălmășeag de nemți luptau Pe-o pajură împărătească... Erau cîțiva de-o apărau, Și mulți voiau să le-o răpească ! Ajută-mi, Doamne, să le-o iau ! Ca o dihanie turbată M-arunc de-a valma peste ei ! Izbesc la mir trei inși deodată... Dau iar, și mai turtesc vreo trei. Hai, cînd să prind de veste, iată !... Ia-i de-unde nu-s pe
Vasile Alecsandri - Fata de birău
... Vasile Alecsandri - Fata de birău ,,Fată de birău! Fă pe dorul meu." ,,Ba, bădiță, ba, Nu te-oi asculta, Că mă-i înșela Și nu mă-i lua." ,,Jur pe mândrul soare Ce sfârșit nu are! Că eu vreau să-mi fii Mamă la copii." Fata-l asculta Și mi-l săruta; Iar a ... se trezi, Prinsă-a lăcrima Ș-a se blestema. Ea se tot bocea, El îi tot zicea: ,,Fată la birău Și de țăran rău! Ce plângi la pârău? Rogi pe Dumnezeu Ca să te iau eu? Nu mai plânge, fa, Că eu te-oi lua De soția mea Când se va vedea Ursul cu cercei Umblând după miei, Lupul cu cimpoi Umblând după oi, Vulpea cu mărgele Culegând surcele, Ș-un ... Într-un vârf de plop." [1] Birău : cioplitor de sare la ocnă. Tot acest subiect este cântat în Ardeal cu versurile următoare: Pe cea zare de colnic Merge-un tânăr de voinic. Pe cea vale înflorită Merge-o fată-mbobocită. Când au fost de către seară Ei în drum s-împreunară; Când au fost de