Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru ��N��I��I
Rezultatele 1631 - 1640 din aproximativ 2873 pentru ��N��I��I.
Constantin Stamati - Crucelița soției mele
... Și tocmai ca tămâia către Cel Preaînalt La cer se ridicară. Atunci toate tăcură... iar pe a sa gură rece Suflarea contenise, și-n pieptul amorțit, Și pe ochii săi galeși geana vru să se plece, Însă au țepenit... Și eu stam lângă dânsa, de moarte îngrozit, Nu-ndrăzneam ... în mine întărește Către a mea soție. Purtându-te la pieptu-mi, la inima ce arde, Pe dânsa eu aievea și treaz, și-n somn privesc; A mele lacrimi, însă, cu vreme te vor roade Cu care te stropesc. O, simbol de credință, acei ce am iubit ... să o surpe... Dar, cruceliță, nu-mi spui ceea ce ți-au șoptit? Au doar pe al său înger ruga să mijlocească, Ca Domnul să-i primească sufletul pocăit Și-n cer să-l locuiască? Au doar că pentru mine atunci se ruga poate? Acelui pus pe cruce între doi aprigi hoți Să ierte cu-ndurare ...
Alecu Donici - Lupul și motanul
... — aleargă la Trifan, Că este foarte blând și milostiv țăran. — Oh! nu pot, către dâns' sunt tare vinovat, Căci astă-iarnă lui vițica i-am mâncat. — Apoi dă fuga la Arvinte, El este un țăran și vrednic și cuminte. — Cu dânsul iarăși sunt smintit, Pentru c-adeseori ... ce să faci? La vornicul bătrân Aleargă, că e bun și primitor român. — Nici la acesta n-am obraz, Lui an cu niște miei i-am fost făcut necaz. — Apoi dar, cumătre, nu-i
Ștefan Octavian Iosif - Un cântec
... Octavian Iosif Informații despre această ediție O, mamă, dulce mamă... EMINESCU Aud un cîntec. Vine de departe, Adus de vîntul serii, și mă cheamă... Nu-i plîns de fluier, nu-i suspin de-aramă, Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau samă, Viază-n noi, trăiesc în altă parte ? Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deșarte ! E doina ta cea dulce, dulce mamă !... E vocea ta... Mă strigă ...
Ștefan Octavian Iosif - Un cîntec
... Octavian Iosif Informații despre această ediție O, mamă, dulce mamă... EMINESCU Aud un cîntec. Vine de departe, Adus de vîntul serii, și mă cheamă... Nu-i plîns de fluier, nu-i suspin de-aramă, Nici glas de om... E dincolo de moarte... Sunt alte lumi de care nu-mi dau samă, Viază-n noi, trăiesc în altă parte ? Ah, nu-s iluzii, nu-s păreri deșarte ! E doina ta cea dulce, dulce mamă !... E vocea ta... Mă strigă ...
George Topîrceanu - Noapte de iarnă (Topîrceanu)
... albă colonadă Și pe trunchiuri negre pune Capiteluri de zăpadă, Iar prin crengile cochete Flori de marmură anină, — O ghirlandă de buchete Care tremură-n lumină. Reci podoabe-n ramuri goale Plouă fără să le scuturi, Ici, risipă de petale, Colo, roi ușor de fluturi... Și din valul de zăpadă, Ca o mută arătare ... — Pare-nduioșat acum... Visător și lung privește Casele de peste drum: Poartă mică... pomi în floare... O fereastră luminată... Streșini albe de ninsoare... Toate-i par ca altădată! Și păreri de rău trecute Cad pe inima-i trudită, Ca un stol de păsări mute Pe-o grădină părăsită: „Bulgăraș de gheață rece, Iarna vine, vara trece Și n-am cu cine-mi petrece... Bulgăraș topit în foc, Dacă n-am avut noroc! Dacă n
Gheorghe Asachi - Lupul și cucoara
... Gheorghe Asachi - Lupul şi cucoara Lupul și cucoara de Gheorghe Asachi Mâncând lupul chiar ca zece, Era-aproape să se-nece, Cu un os ce-n gât stătusă; În zadar sărmanul tusă, Căci d-al scoate Nu mai poate Și-i să pare c-a să moară. Când, văzând pe o cucoară, Semn i face cu picior Ca să-i deie agiutor. Iată paserea ghibace Operația i face Ș-acel os Din gât i-au scos, Apoi cere legiuită Pentru lucru mulțămită. Mulțămită!lupu-i zice Oare nu ești tu ferice Că din gât nesățios Capul teafăr ți l-ai scos? Sărmănico, fugi din drum, De mă superi, te zugrum ...
Garabet Ibrăileanu - Înrâurirea artei
... discuta. Că arta poate avea și o înrâurire rea, ca și una bună, asta iarăși nu mai are nevoie de dovadă. Este însă chestia: care-i înrâurirea artei? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să avem în vedere ce este un artist. Un artist este un om care ... o stare sufletească asemănătoare cu a artistului. De aicea nu urmează că trebuie să ai o stare sufletească identică, căci atunci un artist n-ar avea înrâurire asupra nimănui, căci nu sunt doi oameni cu o identică stare sufletească, precum nu sunt doi oameni cu o figură identică. A ... și dânsul. Prin urmare, va înrâuri asupra celor din clasa sa, căci numai aceștia vor fi sugestibili de simțirea sa. Se înțelege că aicea nu-i vorba de aparținerea, de fapt numai, la o clasă oarecare, dar e destul ca artistul să reprezinte interesele unei clase și să le întrupeze. Am ... orice preț să mai jertfească Venerei -- căci trebuie să petreacă; și nu va fermeca, nu va avea o influență sugestivă asupra unui muncitor care nu-i nici scurs, nici enervat, căci n ...
Nicolae Filimon - Jocul bănățean
... ca și viața voinicului: Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă, Doamne, lemn de tufă, Să mă taie mîndra furcă, Să mă ducă-n șezătoare, Să mă ție-n brățișoare. Dar amorul junelui e constant și în deșert pomii nu fac roade crezînd că s-a stins, căci el va ținea cît ... va chema poate pe voinic subt steagurile armiei: Drăguță Sîntă-Mărie, Scoate robi de la robie, Și feciori din cătănie! Feciorul cînd s-ar însura, n-ar lua una avută, ci ar preferi mai săracă, căci așa crede el a fi independent: D-aș trăi cît piatra-n vie, N-aș lua fată cu moșie, Să-mi poruncească ea mie; Ci-aș lua una mai săracă, Ce voi zice eu să facă. Daca junele iubește ... or gîndi că ne-am urît. Dar gelozia e forte în inima celui ce iubește: De-aș vedea pe mîndra mea Că dă gură altuia, N-am uitat că m-aș junghia, Și pe mine, și pe ea. Feciorului însă îi place ca mîndra să aibă o pieliță albă și tînără ... ...
Mihai Eminescu - Lasă-ți lumea...
... ți lumea ta uitată de Mihai Eminescu Lasă-ți lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ți-ai da viața toată, Nime-n lume nu ne știe. Vin' cu mine, rătăcește Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezește Glasul vechilor păduri. Printre crengi scânteie stele, Farmec dând ... Nime-n lume nu ne simte. Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede, Nu zi ba de te-oi cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atâta drag, Pe când iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag. Îi răspunde codrul ... Iată lacul. Luna plină, Poleindu-l, îl străbate; El, aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. Tremurând cu unde-n spume, Între trestie le farmă Și visând o-ntreagă lume Tot nu poate să adoarmă. De-al tău chip el se pătrunde Ca oglinda îl ... nțelege. Înălțimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri. E-un miros de tei în crânguri, Dulce-i umbra de răchiți, Și suntem atât de singuri Și atât de fericiți! Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie, Și te află strânsă-
Mihai Eminescu - Lasă-ți lumea ta uitată
... ți lumea ta uitată de Mihai Eminescu Lasă-ți lumea ta uitată, Mi te dă cu totul mie, De ți-ai da viața toată, Nime-n lume nu ne știe. Vin' cu mine, rătăcește Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezește Glasul vechilor păduri. Printre crengi scânteie stele, Farmec dând ... Nime-n lume nu ne simte. Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede, Nu zi ba de te-oi cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm cu-atâta drag, Pe când iese dulcea lună Dintr-o rariște de fag. Îi răspunde codrul ... Iată lacul. Luna plină, Poleindu-l, îl străbate; El, aprins de-a ei lumină, Simte-a lui singurătate. Tremurând cu unde-n spume, Între trestie le farmă Și visând o-ntreagă lume Tot nu poate să adoarmă. De-al tău chip el se pătrunde Ca oglinda îl ... nțelege. Înălțimile albastre Pleacă zarea lor pe dealuri, Arătând privirii noastre Stele-n ceruri, stele-n valuri. E-un miros de tei în crânguri, Dulce-i umbra de răchiți, Și suntem atât de singuri Și atât de fericiți! Numai luna printre ceață Varsă apelor văpaie, Și te află strânsă-
Ion Heliade Rădulescu - Corbul și vulpea (Heliade)
... Precum orbul e tot orb Și ciocoiul e tot ciocoi Cât sa-l cânți cu usturoi), Nicidecum nu mai albise, Nici acvilă devenise Precum vulpea-i promisese Pe când cașul îi ștersese. Ca un corb, dar, mai aflase, De pe unde tot umblase, Un codroi de cașcaval; Și cu dânsu-n ... Ce cam rar o dă p-acasă, Iar ieșise la primblare; Și bunul miros ce are D-ici, de colo o-ndreptă Sub copac, și-n sus cătă: "Jupân corb?... o! plecăciune!... O, Doamne! ce frumusețe! Ce pasăre! ce minune! Ce splendoare! ce mândrețe! Dar unde-i gurița lui? Cui s-o ceri și cui să spui? De l-aș auzi o dată N-aș da-o pe lumea toată." Cerbul toate le-auzea, Se făcea că nu simțea: Își căta de cina sa, Cașcavalul își mânca. "Doamne corb ... prost, Că vulpea c-o zicătură Îi ștergea cașul din gură; Dar acum e altcevaș, Gura nu mai pui pe caș. Hei, vulpoi de năciunal , N-a fost bun ăst cașcaval?" Dacă știi că de demult Din punga celor ce-ascult Lingușitorii trăiesc, Să-ți spun și eu una ...